Wikipedia

Limbi baltice de vest

Limbi baltice de vest
Distribuire geografică nord-estul Europei Centrale, vestul regiunii baltice
Clasificare lingvistică
Limbi indo-europene
ISO 639-5 bat
Răspândire în lume
Întinderea limbilor baltice de vest (inclusiv cele contestate) în Europa secolului al XII-lea: Limbile baltice occidentale      curoniană †      prusaca veche †      sudoviană †      scalviană †      galindiana de vest †
Întinderea limbilor baltice de vest (inclusiv cele contestate) în Europa secolului al XII-lea:

Limbile baltice occidentale

     curoniană †

     prusaca veche †

     sudoviană †

     scalviană †

     galindiana de vest †

Această pagină poate conține caractere Unicode.
Modifică text Consultați documentația formatului

Limbile baltice de vest sau occidentale alcătuiesc un grup de limbi baltice dispărute care erau vorbite de popoarele baltice de vest. Formează una dintre cele două ramuri principale ale limbilor baltice, alături de limbile baltice de est. Include prusaca veche, sudoviana, galindiana de vest și posibil scalviana și curoniana.[1][2]

Atestare modificare

Singura limbă baltică de vest atestată propriu-zis este prusaca veche, în care s-au găsit întregi texte, însă sunt cunoscute și câteva fragmente de curoniană și sudoviană sub formă de cuvinte izolate și expresii scurte.[3](p290) Majoritatea limbilor baltice de vest au dispărut în secolul al XVI-lea, dar prusaca veche a continuat să fie vorbită până la început de secol XVIII.[4]

Clasificare modificare

Singurele limbi clasificate cu certitudine drept limbi baltice de vest sunt prusaca veche și galindiana, care ar putea fi și ea un dialect al prusacei vechi.[5]

O mare parte a cercetătorilor consideră scalviana o limbă sau dialect baltic de vest.[2] O altă posibilă clasare ar fi cea de limbă de tranziție între baltica de vest și cea de est.[6]:16

Sudoviana poate fi clasificată fie ca un dialect prusac vechi,[7][8] o limbă baltică de vest[9][10] sau o limbă de tranziție între baltica de vest și cea de est.[11] Primele două opțiuni ar plasa sudoviana în grupul baltic de vest.

Clasificarea curonienei vechi rămâne în continuare nesigură. Se presupune că a fost fie o limbă baltică occidentală cu influențe baltice orientale,[3]:295 [12] fie o limbă baltică orientală. [13]

Istoric modificare

Limbile baltice de vest erau probabil originare din nordul Europei Centrale, mai ales din Polonia modernă, și din regiunea baltică de vest, care include părți din Letonia și Lituania de astăzi. Ramura baltică de vest s-a separat complet de cea est probabil în jurul secolelor IV-III î.e.n., deși diferențele dintre ele datează încă de la mijlocul mileniului trecut î.e.n.[6] (pp13-14)

Caracteristici lingvistice comune modificare

Limbile baltice de vest erau mai conservatoare decât cele de est, balticii de vest păstrând diftongul *ei (de exemplu, deiws „zeu”, Ac. deinan „zi”), consoanele palatalizate /kʲ/, /gʲ/ și compuși /tl/ și /dl/. De asemenea, au păstrat trei genuri: masculin, feminin și neutru.[14] Sudoviana și curoniana au în comun sufixul -ing-, care poate fi observat în diverse hidronime și toponime (de exemplu, Apsingė, Nedzingė, Pilvingis, Suvingis) întâlnite în sudul Lituaniei.

Note modificare

  1. ^ Gimbutas, Marija (). The Balts. Ancient peoples and places. 33. London: Thames and Hudson. 
  2. ^ a b Zinkevičius, Zigmas (). The History of the Lithuanian Language. Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidykla. p. 51. ISBN 9785420013632. 
  3. ^ a b Dini, Pietro U. (). Foundations of Baltic languages. Vilnius: Vilniaus universitetas. ISBN 978-609-437-263-6. 
  4. ^ Young, Steven (). „Baltic”. În Kapović, Mate. The Indo-European Languages. London: Routledge. pp. 486–518. ISBN 978-03-6786-902-1. 
  5. ^ Tarasov, Iliya (ianuarie 2017). „The Balts in the migration period”. Istoričeskij Format (în rusă). 3–4: 95–124. 
  6. ^ a b Rinkevičius, Vytautas (). Prūsistikos pagrindai [Fundamentals of Prussian linguistics] (în lituaniană). Vilnius: Vilniaus universitetas. ISBN 978-609-417-101-7. 
  7. ^ Būga, Kazimieras (). Kalba ir senovė [Language and the Antiquity] (în lituaniană). 1. Vilnius: Švietimo Ministerijos leidinys. pp. 78–83. 
  8. ^ Gerullis, Georg (). „Zur Sprache der Sudauer-Jatwinger” [About the Language of the Sudovians-Yatwingians]. Festschrift Bezzenberger (în germană). Göttingen: Vandenhoek & Ruprecht. pp. 44–51. 
  9. ^ Mažiulis, Vytautas (). „Jotvingiai” [The Jatvingians]. Mokslas ir gyvenimas (în lituaniană). Vilnius. 11: 32–33. 
  10. ^ Zinkevičius, Zigmas (). Lietuvių kalbos kilmė [The origin of the Lithuanian language]. Lietuvių kalbos istorija. 1. Vilnius: Mokslas. p. 267. ISBN 978-54-2000-102-8. 
  11. ^ Otrębski, Jan Szczepan (). „Namen von zwei Jatwingerstämmen” [The names of two Yatwingian tribes]. Slawische Namenforschung, Vorträge auf der II. Arbeitskonferenz. Berlin: Akademie Verlag. pp. 204–209. 
  12. ^ Mažiulis, Vytautas (). „Apie senovės vakarų baltus bei jų santykius su slavais, ilirais ir germanais”. Iš lietuvių etnogenezės (în lituaniană). Vilnius: Mokslas. 
  13. ^ Dahl, Östen; Koptjevskaja-Tamm, ed. (). The Circum-Baltic Languages: Typology and Contact (în engleză). 1: Past and Present. Amsterdam: John Benjamins Publishing. ISBN 9789027230577. 
  14. ^ Rytų ir vakarų baltai. Du baltų tarimų junginiai [Eastern and Western Balts. Two Compounds of Baltic Spelling] (în lituaniană), Vilnius: Mokslo ir enciklopedijų leidybos institutas 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Limbi_baltice_de_vest&oldid=15617025