Regatul Bagratid al Armeniei

regat medieval

Regatul Bagratid al Armeniei, cunoscut și ca Armenia Bagratidă (armeană Բագրատունյաց Հայաստան Bagratunyats Hayastan sau Բագրատունիների թագավորություն, Bagratunineri t’agavorut’yun, „regatul Bagratunilor”), a fost un stat independent înființat de Așot I Bagratuni⁠(d) la începutul anilor 880[2] după două secole de dominare a Armeniei Mari sub conducere arabă Omeiadă și Abbasidă. Cu două puteri contemporane în regiune, Abasizii și bizantinii, preocupate să-și concentreze forțele pe subjugarea popoarelor din regiune și cu împrăștierea mai mulor familii nobile armenești nakharar⁠(d), Așot a fost capabil să se afirma ca personaj conducător al mișcării de alungare a arabilor din Armenia.[3]

Regatul Bagratid al Armeniei
Armenia
Բագրատունյաց Հայաստան
—  regat  —
 – 
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
Armenia Bagratidă în jurul anului 1000
CapitalăBagaran⁠(d) (885–890)
Shirakavan (890–929)
Kars (929–961)[1]
Ani⁠(d) (961–1045)
Limbăarmeana
ReligieCreștinism (Biserica Apostolică Armeană)
Guvernare
Formă de guvernaremonarhie
Conducător 
 - 885-890Așot I al Armeniei
 - 890-914Smbat I
 - 914-928Așot II
 - 928-953Abas I
 - 953-977Așot III
 - 977-989Smbat II
 - 989-1020Gagik I
 - 1020-1040Hovhannes-Smbat III
Ashot IV (concomitent)
 - 1042-1045Gagik II
Istorie
Economie
Monedăhyperperion, dinar abbasid
În prezent parte din
 Armenia
 Azerbaijan
 Georgia
 Iran
 Turcia

Prestigiul lui Așot a crescut după ce liderii bizantini și arabi i-au cerut să mențină un stat tampon lângă frontierele lor. Califatul l-a recunoscut pe Așot ca „principe al principilor” în 862 și, mai târziu, rege în 884 sau 885. Înființarea regatului Bagratuni⁠(d) ulterior a condus la fondarea altor principate și regate armene: Taron⁠(d), Vaspurakan⁠(d), Kars, Khachen⁠(d) și Siunik⁠(d).[4] Unitatea între toate aceste state a fost uneori greu de menținut în timp ce bizantinii și arabii n-au încetat să exploateze sitația regatului pentru propriile câștiguri.[necesită citare] Sub regimul lui Așot al III-lea, Ani⁠(d) a devenit capitala regatului și s-a dezvoltat devenind un centru economic și cultural înfloritor.[5]

Prima jumătate a secolului 11 a fost martora unui declin și în cele din urmă a unui colaps al regatului. Cu șirul de victorii ale împăratului Vasile al II-lea prin care a anexat părți din Armenia de sud-vest, regele Hovhannes-Smbat⁠(d) s-a simțit nevoit să-i cedeze teritoriile și în 1022 a promis să lase prin testament regatul bizantinilor după moartea sa. Oricum, după decesul lui Hovhannes-Smbat în 1041, succesorul său, Gagik II⁠(d), a refuzat să predea Aniul și a continuat rezistența până în 1045, când regatul său, chinuit de amenințări interne și externe, a fost în final cucerit de forțele bizantine.[6]

Referințe

modificare
  1. ^ Bloom, Jonathan M.; Blair, Sheila, ed. (). The Grove Encyclopedia of Islamic Art and Architecture, Volume 3. Oxford: Oxford University Press. p. 371. ISBN 9780195309911. 
  2. ^ Grigoryan, M. (). „Բագրատունյաց թագավորության սկզբնավորման թվագրության շուրջ [On Dating Bagratid Armenia]”. Lraber Hasarakakan Gitutyunneri (în armeană) (2-3): 114–125. 
  3. ^ Bournoutian, George A. (). A Concise History of the Armenian People: From Ancient Times to the Present. Costa Mesa, CA: Mazda. p. 89. ISBN 978-1-56859-141-4. 
  4. ^ hy Ter-Ghevondyan, Aram N. «Բագրատունիների Թագավորություն» (Bagratuni Kingdom). Soviet Armenian Encyclopedia. vol. ii. Yerevan, Armenian SSR: Armenian Academy of Sciences, 1976, p. 202.
  5. ^ Ghafadaryan, Karo (). „Անի [Ani]”. Soviet Armenian Encyclopedia (în armeană). 1. Yerevan: Armenian Academy of Sciences. pp. 407–412. 
  6. ^ Bournoutian. Concise History, p. 87.