Reginar al III-lea de Hainaut
| Reginar al III-lea de Hainaut | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 920 d.Hr.  Landgraviate of Brabant(d), Sfântul Imperiu Roman |
| Decedat | 973 d.Hr. (53 de ani) Boemia, Cehia |
| Părinți | Reginar al II-lea de Hainaut Adelaide de Bourgogne[*][1] |
| Frați și surori | Rudolf, Count of Hesbaye[*] |
| Căsătorit cu | Adela of Louvain[*] |
| Copii | Lambert I de Leuven Reginar al IV-lea de Mons |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | lista conților de Hainaut |
| Familie nobiliară | Casa lui Reginar |
Modifică date / text  | |
Reginar al III-lea (sau Regnier) (n. cca. 920 – d. 973, în Boemia) a fost conte de Hainaut între 940 și 958.
Reginar a fost născut în Brabant, ca fiu al contelui Reginar al II-lea de Hainaut.
Împreună cu fratele său Rudolf, Reginar a luat parte la răscoala unchiului lor, Gilbert de Lorena. Când Gilbert a fost ucis în 939, Reginar a fost nevoit să presteze fidelitate față de regele Otto I cel Mare al Germaniei.
În continuare, el s-a aliat cu regele Ludovic al IV-lea al Franței, însă Otto I l-a trimis pe ducele Herman I de Suabia pentru a înăbuși rebeliunea în 944.
Otto l-a numit pe Conrad cel Roșu ca duce de Lotharingia, care a căutat să diminueze puterea lui Reginar. Cu toate acestea, atunci când Conrad s-a răsculat la rândul său împotriva lui Otto I, Reginar i-a acordat sprijinul. În contextul unei situații anarhice, Reginar a luat în posesiune zestrea reginei Gerberga, sora lui Otto și mama regelui Franței, ca și proprietatea Bisericii.
În 953, arhiepiscopul Bruno I de Köln, care fusese și el numit duce de Lotharingia, a restaurat ordinea și l-a înfrânt pe Reginar.
Dat fiind că Reginar a refuzat să se supună, el a fost exilat în Boemia, unde a și murit.
Familia
modificareReginar a avut doi fii: