Regiunea Kuban
Regiunea Kuban (în rusă Кубанская область, în ucraineană Кубанська область) a fost o unitate administrativ-teritorială a Imperiului Rus, amplasată în sudul acestuia, cu capitala în Ekaterinodar (actualmente Krasnodar). Regiunea s-a situat la nord de lanțul caucazian, și a cuprins cu precăderea teritoriul actualului ținut Krasnodar, și republica autonomă Adîgheia.
| Regiunea Kuban | ||||
| ||||
| ||||
 Regiunea la sf. sec. XIX | ||||
| Capitală | Ekaterinodar | |||
|---|---|---|---|---|
| Limbă | rusă (oficial) și ucraineană | |||
| Guvernare | ||||
| Istorie | ||||
| Scoaterea din componența guberniei Stavropol a părții nord-vestice a acesteia sub numele actualei regiuni | ||||
| Proclamarea Republicii Populare Kuban | ||||
| Date statistice | ||||
| Suprafață | ||||
| - | 94.360 km² | |||
| Populație | ||||
| - est. | 1.918.881 loc. | |||
| Densitate | 20,3 loc./km² | |||
| În prezent parte din | ||||
 Rusia | ||||
Modifică date / text  | ||||
Regiunea Kuban se învecina cu regiunea armatei de pe Don (Cazacii de pe Don) în nord, regiunea Terek și gubernia Stavropol în est, guberniile Mării Negre și Kutaisi în sud, și mările Neagră și Azov în vest.
Demografie
modificareStructura etnică
modificareStructura etnică potrivit recensământului din 1897[1]:
| Ținut (Otdel) |
Ucraineni | Ruși | Cerchezi, Adîgi și Kabardini |
Caraciai și Tătari montani |
Germani | Greci | Armeni | Abhazi și Abazini |
Belaruși | Tătari nogai | Moldoveni și Români |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Batalpașinsk | 27,1 % | 41,9 % | 5,7 % | 12,5 % | 2,0 % | … | … | 3,9 % | 0,3% | 2,7 % | … |
| Eisk | 73,9 % | 23,6 % | … | … | 0,7% | … | … | … | 0,5% | … | … |
| Ekaterinodar | 51,8 % | 34,2 % | 8,1 % | … | 0,6% | 1,4 % | 1,1 % | … | 0,5% | … | 0,4% |
| Kavkaz | 45,8 % | 51,1 % | … | … | 1,6 % | … | 0,3% | … | 0,3% | … | 0,1% |
| Labinsk | 18,9 % | 75,2 % | 0,1% | … | 1,9 % | … | 1,7 % | 0,1% | 1,3 % | … | 0,1% |
| Maikop | 31,3 % | 56,9 % | 4,9 % | … | 0,3% | 0,6% | 0,6% | 2,1 % | 1,3 % | … | … |
| Taman | 75,2 % | 17,1 % | 0,1% | … | 0,7% | 4,0 % | 0,6% | … | 0,2% | … | 1,0% |
| Total | 47,4 % | 42,6 % | 2,0 % | 1,4 % | 1,1 % | 1,0 % | 0,7% | 0,6% | 0,6% | 0,3% | 0,3% |
Împărțire administrativă
modificare
La începutul secolului XX, regiunea cuprindea următoarele 7 ținuturi (otdel-uri):
| №1 | Ținut | Centru administrativ (pop.) |
Suprafață, km² |
Populație[1] (1897) |
|---|---|---|---|---|
| 4 | Batalpașinsk | stanița Batalpașinskaia (11 473 loc.) | 12.812 | 215.400 |
| 1 | Eisk | st-ța Umanskaia (11.137 loc.) | 15.542 | 277.300 |
| 6 | Ekaterinodar | or. Ekaterinodar (65.606 loc.) | 6.551 | 245.173 |
| 2 | Kavkaz | st-ța Kavkazskaia (8.293 loc) | 12.053 | 249.182 |
| 3 | Labinsk | or. Armavir (18.113 loc.) | 9.940 | 305 733 |
| 5 | Maikop | or. Maikop (34.327 loc.) | 15.590 | 283 117 |
| 7 | Taman | st-ța Slavianskaia (15.167 loc.) | 14.152 | 342.976 |
- 1 denotă ordinea în care ținuturile sunt localizate conform hărții din dreapta.
Vezi și
modificareReferințe
modificareLegături externe
modificare- ru Кубанская область // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.
- Рябчиков, С. В. (2011). Заметки по истории Кубани (материалы для хрестоматии) // Вісник Мiжнародного дослiдного центру «Людина: мова, культура, пiзнання», 2011, т. 30(3), с. 25-45.