Remus Opreanu
Remus Opreanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Constanța, Imperiul Otoman |
Decedat | (64 de ani) București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | avocat judecător politician |
Limbi vorbite | limba română |
Prefect al județului Tulcea | |
În funcție – octombrie 1881 | |
Prefect al județului Constanța | |
În funcție – octombrie 1881 | |
Deputat al României | |
Circumscripția | Ialomița |
Senator al României | |
Circumscripția | Ialomița |
Partid politic | PNL |
Alma mater | Universitatea din Paris Universitatea din București |
Modifică date / text |
Remus Opreanu (n. , Constanța, Imperiul Otoman – d. , București, România) a fost un politician român, primul prefect al județului Constanța, cunoscut pentru faptul că a susținut interesele Dobrogei și după încheierea mandatului, în calitate de parlamentar.
O stradă din centrul vechi al Municipiului Constanța precum și o localitate din județul Constanța îi poartă numele. De asemenea, Școala cu clasele I-VIII nr. 7 din Constanța se numește, de la 28 noiembrie 2006, Școala Gimnazială „Remus Opreanu”.
Activitate socio-profesională
modificareA fost pe rând procuror și supliant la Tribunalul de Prahova, judecător la Brăila, procuror la curtea din Focșani, judecător și procuror general la curtea din Craiova (1873), prefect de Putna (1876) și procuror general la Curtea de Apel din București (1876-1878). În noiembrie 1878 a fost numit prefect al districtului Constanța din provincia Dobrogea, atașată României în urma Congresului de la Berlin. În septembrie 1881 a demisionat și s-a stabilit la București. Ca deputat, senator de Ialomița cât și consilier al Curții de Casație, a susținut interesele Dobrogei în Parlament.[1]
Realizări
modificareA redactat și a pus în aplicare legea pentru organizarea Dobrogei. A avut inițiativa de a ridica la Constanța statuia lui Publius Ovidius Naso, poetul latin exilat în cetatea antică Tomis.[2]
Note
modificare- ^ „Biblioteca Județeană Constanța”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Vulcan, Petru - Personalități dobrogene, Tipografia regală, București, 1906, p. 23