René Coty
| René Coty | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 martie 1882 Le Havre, Franța |
| Decedat | (80 de ani) Le Havre, Franța |
| Înmormântat | cimetière Sainte-Marie[*]  |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Germaine Corblet |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Religie | romano-catolic |
| Ocupație | Avocat |
| Locul desfășurării activității | Paris |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Al 17-lea Președinte al Franței | |
| În funcție 16 ianuarie 1954 – 8 ianuarie 1959 | |
| Precedat de | Vincent Auriol |
| Succedat de | Charles de Gaulle |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] () Ridder af Elefantordenen[*] () ordine supremo del Cristo[*] ordre de l'Étoile d'Anjouan[*] ordre du Nichan el Anouar[*] Ordem Militar de Cristo[*] () Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Cavaler Mare Cruce cu Colan[*] Grã-Cruz da Banda das Duas Ordens[*] () |
| Partid politic | CNIP |
| Alma mater | Universitatea din Caen |
Modifică date / text  | |
René Coty (numele la naștere, Jules Gustave René Coty (Pronunție în franceză: /ʁəne kɔti/; n. 20 martie 1882, Le Havre – d. 22 noiembrie 1962, Le Havre) a fost cel de-al șaptesprezecelea președinte al Franței în perioada 1954 - 1959.
Coty a fost al doilea și ultimul președinte al celei de-a patra Republici Franceze.[2][3]
Biografie modificare
Viață timpurie și politică modificare
René Coty s-a născut la Le Havre în 1882, unde a studiat la școală generală și, apoi, liceul. A revenit în orașul natal după ocuparea celei mai înalte poziții din statul francez, unde și decedat 80 de ani mai târziu.
Studiile universitare le-a urmat la Universitatea din Caen (fr Université de Caen), pe care a absolvit-o în 1902, cu grade universitare în drept și filozofie. După terminarea studiilor universatare, Coty a lucrat ca avocat în orașul său natal, specializându-se în legi comerciale și maritime.
De asemenea, a devenit implicat în politică, ca membru al partidului en Partidul Radical, iar în 1907 a fost ales în calitate de consilier de district. În anul următor, a fost ales în consiliul comunal al orașului Le Havre, în calitate de membru al grupului Republican de Stânga. A menținut ambele poziții până în 1919. Coty a servit, de asemenea, ca membru al fr Conseil Général al districtului fr Seine-Inférieure, pentru aproape 30 de ani (1913 – 1942), fiind vicepreședinte al Consiliului General între 1932 - 1942.
Cele două războaie mondiale și Vichy modificare
O dată cu izbucnirea primului război mondial, Coty a voluntariat la înrolare, fiind trimis să servească în Divizia 129 de infanterie. A luptat, printre altele, și în Bătălia de la Verdun, scăpând fără răni semnificative din prima conflagrație mondială.
În 1923, Coty a intrat în legislatură, devenind membru al Camerei Deputaților, fiind succesorul lui Jules Siegfried, ca deputat de Seine-Inférieure. La vremea alegerii sale, Coty se detașase deja Partidul Radical, candidând și câștigând locul de deputat ca membru al Uniunii Republicane.
Într-una din cele mai scurte guvernări moderne, între 13 și 23 decembrie 1930, viitorul președinte francez a servit ca sub-secretar de stat al ministerului de interne, în efemerul guvern al lui Théodore Steeg.
În 1936, Coty a fost ales în Senatul Franței, ca senator al aceluiaș departament, Seine-Inférieure. În această calitate, a fost unul dintre parlamentarii francezi care a votat, în ziua de 10 iulie 1940, pentru acordarea de puteri extraordinare lui Philippe Pétain, ca atare contribuind la instaurarea guvernului de la Vichy, favorabil naziștilor.
Realizând greșeala făcută, a rămas relativ inactiv în timpul desfășurării celui de-al doilea război mondial, necolaborând nici cu naziștii și nici cu guvernul de la Vichy. Ca urmare, Coty a fost reabilit după război și s-a reîntors în politică în calitatea sa de senator al Senatului Rebublicii franceze. [4]
După 1945 modificare
După război, reabilitare și reîntoarcerea în Senatul Republicii franceze, Coty s-a alăturat guvernului lui Robert Schuman ca minister al reconstrucției și a afacerilor urbane. Întors din nou în Seant, după terminarea „misiunii” de ministru, a devenit viceprședintelui acestuia până la alegerea sa ca președinte la data de 23 decembrie 1953, la al treisprezecelea balot. [5]
Referințe modificare
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Archives nationales — Arhivele naționale ale Franței
- ^ Elysee.fr - Website-ul oficial al Palatului Élysée
- ^ Britannica - Biografia lui Jules Gustave René Coty
- ^ The Biography Arhivat în , la Wayback Machine. — Web site dedicat biografiilor
Legături externe modificare
| Predecesor: Vincent Auriol |
Președinte al Franței 1954 — 1959 |
Succesor: Charles de Gaulle |
| Predecesor: Vincent Auriol |
Co-prinți de Andorra 1954 — 1959 |
Succesor: Charles de Gaulle |