Wikipedia

Renașterea Disney

perioadă de succes masiv din istoria Studiourilor de Animație Walt Disney

Renașterea Disney este numele dat unei perioade din istoria cinematografiei americane, cuprinsă între anii 1989 și 1999, care s-a remarcat prin avansul tehnologic, și succesul critic și comercial al producțiilor Studiourilor de Animație Walt Disney. Aceste filme au fost, în mare parte, adaptări muzicale ale unor povești cunoscute, realizate după tiparul din epoca lui Walt Disney (anii 1930-1960).[1][2][3][4][5]

Clădirea Roy E. Disney Animation, deschisă în 1995 ca noul sediu al Studiourilor de Animație Walt Disney.

Filmele de animație lansate de Disney în această perioadă sunt: Mica sirenă (1989), Salvatorii în Australia (1990), Frumoasa și bestia (1991), Aladdin (1992), Regele Leu (1994), Pocahontas (1995), Cocoșatul de la Notre-Dame (1996), Hercules (1997), Mulan (1998) și Tarzan (1999).[5]

Istorie

modificare

Anii de cumpănă

modificare
 
Roy E. Disney (1930-2009), fiul fratelui lui Walt.
 
Michael Eisner, CEO al Walt Disney Company între 1984 și 2005.[6][7]

După moartea lui Walt și a lui Roy O. Disney (în 1966, și, respectiv, 1971), Walt Disney Productions a fost lăsată în mâinile lui Donn Tatum, Card Walker și a ginerelui lui Walt, Ron Miller. În timp ce anumite filme, precum Micii salvatori (1977), au avut succes comercial și critic,[8] în general, filmele lansate în perioada de 18 ani care a urmat morții fraților Disney nu au avut performanțe la fel de bune ca lucrările anterioare ale studioului. O lovitură deosebit de dură a fost dată în timpul producției filmului Vulpea și câinele (1981), când animatorul de lungă durată Don Bluth a părăsit departamentul de animație pentru a-și înființa propriul studio rival, Don Bluth Productions, luând cu el unsprezece animatori.[9][10] Cu 17% dintre animatori acum plecați, producția filmului Vulpea și câinele a fost amânată cu șase luni.[11]

Disney a făcut schimbări organizatorice majore la mijlocul anilor 1980, după ce a scăpat la limită de o tentativă ostilă de preluare, din partea omului de afaceri Saul Steinberg. Michael Eisner, fost director general al Paramount Pictures, a devenit CEO în 1984, iar asociatul său de la Paramount, Jeffrey Katzenberg, a devenit director al studioului. După eșecul de box office al filmului cu rating PG, Cazanul negru (1985), viitorul departamentului de animație a fost pus în pericol. Contrar unei politici de 30 de ani a studioului, compania a înființat o divizie de animație pentru televiziune (acum Disney Television Animation), care a produs seriale precum Aventurile Ursuleților Gummy și Povești cu Mac-Mac. Cu interesul de a salva ceea ce el credea că este activitatea principală a studioului, Roy E. Disney, care demisionase din companie în 1984, l-a convins pe Eisner să îl lase să se întoarcă și să supervizeze departamentul de animație, în speranța de a-i redresa evoluția.

Succesul

modificare

Disney a inițiat dezvoltarea filmului Mica sirenă (1989) încă din anii 1930, iar în 1988, după succesul filmului Cine vrea pielea lui Roger Rabbit? de la Touchstone Pictures, studioul a decis să facă din acest film un muzical, la fel ca multe dintre filmele sale de animație anterioare, dar cu un aer mai apropiat de Broadway. Textierul Howard Ashman și compozitorul Alan Menken, care lucraseră pe Broadway cu câțiva ani înainte la Little Shop of Horrors, alături de Peter Schneider, s-au implicat în producție, scriind și compunând cântecele și partitura pentru film.[12] La lansare, Mica sirenă a fost un succes critic și comercial. A câștigat două premii Oscar, pentru cel mai bun cântec original („Under the Sea”) și pentru cea mai bună coloană sonoră originală, obținând o nominalizare suplimentară pentru cel mai bun cântec original, pentru „Kiss the Girl”.[13]

Salvatorii în Australia (1990) a fost lansat ca primul sequel produs de Walt Disney Feature Animation. Filmul a fost primit pozitiv, dar nu a avut un succes financiar la fel de mare ca și Mica sirenă.[14] Cu toate acestea, s-a remarcat prin faptul că a fost primul film produs în întregime cu ajutorul noului sistem Disney, Computer Animation Production System (CAPS).[15] Restul filmelor de animație tradițională din această perioadă vor fi produse cu ajutorul CAPS.

 
Scenă din Frumoasa și bestia (1991), realizată cu ajutorul imaginilor generate de computer (CGI) și a software-ului Computer Animation Production System (CAPS).

Frumoasa și bestia (1991) a fost următorul film Disney, și s-a dovedit a fi un imens succes critic și comercial. A fost primul film de animație nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film, și a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film (muzical sau comedie) și două Premii Oscar, pentru cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun cântec („Beauty and the Beast”).[16][17] Frumoasa și bestia a primit, de asemenea, o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun sunet, precum și alte două nominalizări pentru cel mai bun cântec original.[18] Pe lângă faptul că a fost filmul de animație Disney cu cele mai mari încasări la momentul respectiv, a fost primul film de animație care a atins 100 de milioane de dolari în box office în SUA.[19] Succesul a dat naștere și unei campanii profitabile de merchandising. În 1994, a fost primul film al Renașterii Disney care a primit o adaptare pe Broadway.[20]

Au urmat Aladdin (1992) și Regele Leu (1994), ambele filme având cele mai mari încasări la nivel mondial în anii în care au fost lansate.[21][22] Regele Leu a devenit filmul de animație cu cele mai mari încasări la momentul respectiv, și rămâne filmul de animație tradițională cu cele mai mari încasări din istorie (neajustat pentru inflație).[23] Howard Ashman a scris mai multe cântece pentru Aladdin înainte de a muri, dar doar trei au fost folosite, în cele din urmă, în film. Tim Rice s-a alăturat proiectului, și a completat partitura împreună cu Alan Menken. Rice a colaborat mai târziu cu Elton John și Hans Zimmer pentru Regele Leu, după ce ABBA a refuzat oferta de a scrie cântece pentru film. Ambele filme au câștigat premiile Oscar pentru cel mai bun cântec original („A Whole New World” și „Can You Feel the Love Tonight”) și cea mai bună coloană sonoră.[24][25] De asemenea, Aladdin a obținut o nominalizare suplimentară la Oscar pentru cel mai bun cântec original, și nominalizări pentru cel mai bun sunet și cel mai bun montaj al efectelor sonore, pentru un total de cinci nominalizări. Regele Leu a obținut două nominalizări suplimentare la Oscar pentru cel mai bun cântec original, ceea ce i-a conferit un total de patru nominalizări.

Următorul film de animație Disney, Pocahontas (1995), a obținut critici mixte la lansare, dar a câștigat 346 de milioane de dolari în întreaga lume, și a obținut două premii Oscar, pentru cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun cântec original („Colors of the Wind”).[26] Cu toate acestea, încasările sale au fost mult mai mici în comparație cu cele obținute de Regele Leu în anul precedent.[27][28] În anul următor, Cocoșatul de la Notre Dame (1996), primul film de animație Disney produs cu un buget de peste 100 de milioane de dolari, s-a deschis cu recenzii mai bune decât Pocahontas, dar cu încasări totale mai mici, de 325 de milioane de dolari.

Când Hercules (1997), cu cântece de Alan Menken și David Zippel, a obținut încasări de 252 de milioane de dolari - cu 73 de milioane de dolari mai puțin decât Cocoșatul de la Notre Dame - la box office, presa a început să sugereze în mod deschis că animația Disney se află pe un trend descendent al lansărilor sale de filme de animație. Deși a obținut mai multe critici pozitive decât Pocahontas și Cocoșatul de la Notre Dame, a fost în continuare vulnerabil la concurența unor companii precum DreamWorks Animation și Pixar.[29][30]

Penultimul film renascentist al Disney, Mulan (1998), cu o coloană sonoră semnată de Jerry Goldsmith, și cântece de Matthew Wilder și David Zippel, a obținut încasări de 304 milioane de dolari la nivel mondial, restabilind prestigiul comercial și critic al producțiilor Disney. Lansarea filmului Tarzan (1999) este văzută retrospectiv ca fiind sfârșitul epocii Renașterii.[31][32] Cu o coloană sonoră de Mark Mancina și cântece de Phil Collins, Tarzan a câștigat un Oscar pentru cel mai bun cântec original („You'll Be in My Heart”),[33] și a devenit cel mai de succes film Disney din punct de vedere comercial de după Regele Leu, câștigând 448 de milioane de dolari la box office, și recenzii pozitive pe scară largă.

Filme

modificare

Recepție

modificare

Ron Clements și John Musker au cele mai multe filme regizate în epoca Renașterii, cu câte trei fiecare. Cele mai multe dintre filmele lansate de Disney în epoca Renașterii au fost primite favorabil. Potrivit site-ului de agregare a recenziilor, Rotten Tomatoes, șase dintre filme - Mica Sirenă, Frumoasa și bestia, Aladdin, Regele Leu, Mulan și Tarzan - au obținut cote de aprobare de peste 85%, primele patru fiind denumite de Roger Ebert: „cele patru mari”.[34] Pocahontas are cea mai slabă recepție dintre filmele Disney din epoca Renașterii.

Film Regizori Rotten Tomatoes Metacritic
Mica sirenă Ron Clements, John Musker 93% (8.1/10 rating mediu)[35] 88 (24 evaluări)[36]
Salvatorii în Australia Hendel Butoy, Mike Gabriel 71% (6.2/10 rating mediu)[37] 70 (19 evaluări)[38]
Frumoasa și bestia Gary Trousdale, Kirk Wise 94% (8.5/10 rating mediu)[39] 95 (22 evaluări)[40]
Aladdin Ron Clements, John Musker 95% (8.2/10 rating mediu)[41] 86 (25 evaluări)[42]
Regele Leu Roger Allers, Rob Minkoff 93% (8.5/10 rating mediu)[43] 88 (30 evaluări)[44]
Pocahontas Mike Gabriel, Eric Goldberg 54% (6/10 rating mediu)[45] 58 (23 evaluări)[46]
Cocoșatul de la Notre-Dame Gary Trousdale, Kirk Wise 71% (7.1/10 rating mediu)[47] 74 (28 evaluări)[48]
Hercules Ron Clements, John Musker 84% (7/10 rating mediu)[49] 74 (22 evaluări)[50]
Mulan Barry Cook, Tony Bancroft 86% (7.6/10 rating mediu)[51] 71 (24 evaluări)[52]
Tarzan Kevin Lima, Chris Buck 89% (7.6/10 rating mediu)[53] 79 (27 evaluări)[54]

Box office

modificare
Film Data lansării Încasări Buget Note
Statele Unite Extern Global
Mica sirenă 01989-11-17 17 noiembrie 1989 $111,543,479 $99,800,000 $235,343,479 $40,000,000 [55]
Salvatorii în Australia 01990-11-16 16 noiembrie 1990 $27,931,461 $19,468,539 $47,400,000 $27,000,000 [56]
Frumoasa și bestia 01991-11-22 22 noiembrie 1991 $218,967,620 $224,033,956 $443,001,576 $25,000,000 [57]
Aladdin 01992-11-25 25 noiembrie 1992 $217,350,219 $286,700,000 $504,150,219 $28,000,000 [58]
Regele Leu 01994-06-24 24 iunie 1994 $422,783,777 $545,700,000 $968,583,777 $45,000,000 [59]
Pocahontas 01995-06-23 23 iunie 1995 $141,579,773 $204,500,000 $346,179,773 $55,000,000 [60]
Cocoșatul de la Notre-Dame 01996-06-21 21 iunie 1996 $100,138,851 $225,200,000 $325,338,851 $70,000,000 [61]
Hercules 01997-06-27 27 iunie 1997 $99,112,101[62] $153,600,000 $252,712,101 $85,000,000 [63]
Mulan 01998-06-19 19 iunie 1998 $120,620,254 $183,700,000 $304,320,254 $90,000,000 [64]
Tarzan 01999-06-18 18 iunie 1999 $171,091,819 $277,100,000 $448,191,819 $130,000,000 [65]
Total $1,631,119,354 $2,192,353,617 $3,875,321,849

Premii

modificare
An Film Premii Oscar
Nominalizări Câștiguri
1989 Mica sirenă 3 2
1991 Frumoasa și bestia 6 2
1992 Aladdin 5 2
1994 Regele Leu 4 2
1995 Pocahontas 2 2
1996 Cocoșatul de la Notre-Dame 1 0
1997 Hercules 1 0
1998 Mulan 1 0
1999 Tarzan 1 1

Moștenire

modificare

Mulți au atribuit succesul Renașterii Disney unei colecții de asemănări cheie care se regăsesc în majoritatea filmelor dintre 1989 și 1999. Au fost puse în scenă numere muzicale în stil Broadway, care au făcut ca narațiunea fiecărei pelicule să avanseze. Personajele au folosit cântece pentru a-și prezenta emoțiile interioare. Cele mai multe dintre filmele Renașterii au avut cântece în care personajul principal cânta despre ceea ce își dorește de la viață, precum și numere de coruri conduse de distribuția secundară.[66][67] Criticii au spus, de asemenea, că stilul muzical al filmelor Renașterii variază de la unul la altul. Un exemplu ar fi Mica sirenă, care conține numere muzicale în stil Calypso caraib, iar Hercule folosește Motown în coloana sonoră.[68]

Se spune, de asemenea, că utilizarea de CAPS, secvențele de acțiune și includerea unor celebrități ca actori vocali au atras publicul.[20] Interpretarea lui Robin Williams în rolul lui Genie din Aladdin este motivul pentru care mulți cred că alte studiouri au început să distribuie celebrități ca actori vocali în filmele lor de animație.[67][69]

Succesul Renașterii Disney a atras atenția multor studiouri de animație și studiouri de film. Marile case de producție au înființat noi divizii de animație, cum ar fi Fox Animation Studios, Warner Bros. Feature Animation și DreamWorks Animation, pentru a reproduce succesul Disney, transformându-și filmele de animație în muzicaluri. Printre exemplele remarcabile se numără Un pisoi la Hollywood (1997), Sabia magică (1998) și Prințul Egiptului (1998).[70]

Note

modificare
  1. ^ The Art of Disney: The Golden Age (1937–1961). Chronicle Books. 2014. ISBN: 9781452122298.
  2. ^ Mirarchi, Chuck. October 16, 2016. "Taschen Releases Book About Disney’s Golden Age of Animation." Disney Information Station.
  3. ^ „Disney: Notes on the end of the Disney Renaissance”. decentfilms.com. Accesat în . 
  4. ^ Puig, Claudia (). „'Waking Sleeping Beauty' documentary takes animated look at Disney renaissance”. USA Today. Accesat în . 
  5. ^ a b Pallant, Chris (). Demystifying Disney: A History of Disney Feature Animation. New York: Continuum Publishing. p. 89. ISBN 9781441150462. Accesat în . 
  6. ^ Bendazzi, Giannalberto (). Animation: A World History: Volume II: The Birth of a Style - The Three Markets. CRC Press. ISBN 9781317519911 – via Google Books. 
  7. ^ Orwall, Bruce (). „Eisner Steps Down as Disney Chairman”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Cawley, John. „The Rescuers”. The Animated Films of Don Bluth. Cataroo.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Don Bluth Ireland”. Cataroo. Accesat în . 
  10. ^ „Biography”. Don Bluth Official Website. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Sito, Tom (November 1998). "Disney's The Fox and the Hound: The Coming of the Next Generation". Animation World Magazine. Retrieved December 2, 2021.
  12. ^ "Treasures Untold: The Making of Disney's 'The Little Mermaid'" [documentary featurette]. Bonus material from The Little Mermaid: Platinum Edition [DVD]. Walt Disney Home Entertainment. 2006.
  13. ^ „The 62nd Academy Awards (1990) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  14. ^ Hahn, Don (2009). Waking Sleeping Beauty. Burbank, California: Stone Circle Pictures/Walt Disney Studios Motion Pictures. 
  15. ^ „First fully digital feature film”. Guinness World Records. Accesat în . 
  16. ^ „Beauty and the Beast (1991) – Awards”. IMDb. Accesat în . 
  17. ^ „The 64th Academy Awards (1992) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  18. ^ „The 65th Academy Awards (1993) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  19. ^ „Disney's Animated "Beauty and the Beast" Celebrates 10th Anniversary with Worldwide Large Format Debut at Record 100 Theaters on Jan. 1”. The Tech Museum. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ a b Lund, Dan (2005). Dream on Silly Dreamer (Documentary film). Orlando, Florida: WestLund Productions.
  21. ^ „1992 Yearly Box Office Results”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  22. ^ „1994 Yearly Box Office Results”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  23. ^ „Highest-grossing animated films”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  24. ^ „The Lion King (1994) – Awards”. IMDb. Accesat în . 
  25. ^ „The 67th Academy Awards (1995) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  26. ^ „The 68th Academy Awards (1995) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  27. ^ Stewart, James (). DisneyWar. New York: Simon & Schuster. pp. 233–234. ISBN 0-684-80993-1. 
  28. ^ „Movie Comparison: Pocahontas (1995) vs. The Lion King (1994)”. The Numbers.com. Accesat în . 
  29. ^ Hicks, Chris (). „Is 'Hercules' a weakling? Not by a long shot”. Deseret News. Accesat în . 
  30. ^ Fabrikant, Geraldine (). „Hercules Is Too Weak to Lift Disney Stock”. The New York Times. 
  31. ^ Pallant, Chris (). Demystifying Disney: A History of Disney Feature Animation. New York: Continuum Publishing. p. 95. ISBN 9781441150462. Accesat în . 
  32. ^ Booker, M. Keith (). Disney, Pixar, and the Hidden Messages of Children's Films. Santa Barbara: ABC-CLIO. p. 65. ISBN 9780313376726. Accesat în . 
  33. ^ „The 72nd Academy Awards (2000) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Accesat în . 
  34. ^ Ebert, Roger (). Roger Ebert's Video Companion (în engleză). Andrews McMeel Publishing. p. 786. 
  35. ^ „The Little Mermaid”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  36. ^ „The Little Mermaid”. Metacritic. Accesat în . 
  37. ^ „The Rescuers Down Under”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  38. ^ „The Rescuers Down Under”. Metacritic. Accesat în . 
  39. ^ „Beauty and the Beast”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  40. ^ „Beauty and the Beast”. Metacritic. Accesat în . 
  41. ^ „Aladdin”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  42. ^ „Aladdin”. Metacritic. Accesat în . 
  43. ^ „The Lion King”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  44. ^ „The Lion King”. Metacritic. Accesat în . 
  45. ^ „Pocahontas”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  46. ^ „Pocahontas”. Metacritic. Accesat în . 
  47. ^ „The Hunchback of Notre Dame”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  48. ^ „The Hunchback of Notre Dame”. Metacritic. Accesat în . 
  49. ^ „Hercules”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  50. ^ „Hercules”. Metacritic. Accesat în . 
  51. ^ „Mulan”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  52. ^ „Mulan”. Metacritic. Accesat în . 
  53. ^ „Tarzan”. Rotten Tomatoes. Accesat în . 
  54. ^ „Tarzan”. Metacritic. Accesat în . 
  55. ^ „The Little Mermaid (1989)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  56. ^ „The Rescuers Down Under (1990)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  57. ^ „Beauty and the Beast (1991)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  58. ^ „Aladdin (1992)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  59. ^ „The Lion King (1994)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  60. ^ „Pocahontas (1995)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  61. ^ „The Hunchback of Notre Dame (1996)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  62. ^ „Hercules”. 
  63. ^ „Hercules (1997)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  64. ^ „Mulan (1998)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  65. ^ „Tarzan (1999)”. Box Office Mojo. Accesat în . 
  66. ^ Determan, Sophie (). „The many merry eras of Disney”. British Film Institute. Arhivat din original la . Accesat în . 
  67. ^ a b Crow, David (). „The Disney Renaissance: The Rise & Fall of a Generational Touchstone”. Den of Geek. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ Bellotto, Adam (). „The Tried-and-True Formula for Disney Magic”. Film School Rejects. Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ Meslow, Scott (). „How Celebrities Took Over Cartoon Voice Acting”. The Atlantic. The Atlantic Monthly Group LLC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ Koenig, David (). „8”. Mouse Under Glass: Secrets of Disney Animation & Theme Parks (ed. 2nd edition, Kindle). Bonaventure Press. 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
  Portal Film
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Renașterea_Disney&oldid=16225734