Wikipedia

Republica Ilirida


Republica Ilirida (albaneză Republika e Iliridës) este un stat propus declarat de două ori de politicianul Nevzat Halili, o dată în 1992 și o dată în 2014. Această idee a fost declarată neconstituțională de către guvernul macedonean. [1] Conceptul secesionist al Republicii Ilirida a apărut la începutul anilor 1990 și a fost susținut de unii politicieni albanezi ca o soluție la preocupările și contestațiile comunității albaneze cu privire la recunoașterea constituțională și drepturile minorităților în Macedonia.[2][3][4]

Republica Ilirida
Republika e Iliridës
Drapelul IlirideiStema Iliridei
Drapelul IlirideiStema Iliridei
Geografie
Suprafață 
 - totală10,73 km²
Populație
Populație 
 - Recensământ 509,083
Densitate77 loc/km²
Limbi oficialealbaneză
Guvernare
CapitalaSkopje
Istorie
Independențădeclarată pe 6 aprilie 1992
Economie
PIB (PPC) 
PIB (nominal) 
Coduri și identificatori
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Un vot de la referendumul pentru autonomia albanezilor din Macedonia


Istoric

modificare
 
Grupurile etnice din Republica Macedonia, conform recensământului din 2002, albanezii în maro

Un referendum privind statutul albanezilor din Macedonia, declarat ilegal de guvernul macedonean, a avut loc în ianuarie 1992. 74% din 92% dintre cei eligibili la vot au votat pentru autonomia albanezilor. .[5] La 31 martie 1992, aproximativ 40.000 de etnici albanezi au protestat pe străzile din Skopie, cerând ca Macedonia să rămână un stat nerecunoscut până când zonele cu o majoritate albaneză sunt autonome. [6]

6 zile mai târziu, pe 6 aprilie 1992, Republica Ilirida, a fost proclamată de activiștii albanezi din Struga , Republica Macedonia , principalul organizator fiind fostul membru al PDP , Nevzat Halili, în fața unei mulțimi de 2500 de persoane. [7]

Republica propusă ar fi acoperit aproximativ jumătate din teritoriul Macedoniei, în special în cazul în care albanezii formează mari concentrații și / sau majorități în vest și nord-vest. [2][4] El intenționa să unească toți albanezii care locuiau sub fosta Iugoslavie. [4] Ulterior, scopul republicii a fost acela de a favoriza federalizarea Macedoniei. [2]

Pe 6 noiembrie 1992 poliția macedoneană a folosit forța pentru a dispersa etnici albanezi care protestează pentru eliberarea unui contrabandist de țigări. Confruntările cu poliția au dus la moartea a 4 albanezi și 36 răniți. Poliția macedoneană a confiscat 2.000 de pliante semnate de mișcarea de tineret din Ilirida Albaneză, care a cerut ca albanezii macedoneni să facă război pentru drepturile lor la autodeterminare. [6]

La acea vreme un grup de activiști albanezi au fost acuzați de Skopje că au în posesia a 300 de mitraliere și sunt gata să organizeze o revoltă de 20.000 de albanezi pentru a atinge scopul creării Republicii Ilirida. [8] Potrivit surselor oficiale ale guvernului macedonean, a existat o coordonare între activiștii albanezi macedoneni, albanezii kosovari, precum și Albania. [8] Guvernul albanez a negat aceste acuzații, la fel și Ibrahim Rugova , atunci președinte al Republicii Kosovo . În 1993, Halili a fost judecat pentru secesionismul "paramilitar", dar nu a fost închis, totuși a renunțat la politică de atunci. [8] Deschiderea Universității din Tetovo în 1994 a servit drept balon experimental pentru instituțiile paralele independente de învățământ ale albanezilor din Macedonia. [9] Planul a fost acela de a crea instituții similare și în alte zone ale economiei. [9]


În 1994, Muhamed Halili, coordonator al Partidului pentru Prosperitate Democratică (PDP), a declarat într-un ziar bulgar că partidul a dorit încă să obțină autonomie, iar autonomia albanezilor în Macedonia a fost "prima etapă a celor două națiuni stat". [10] Ceilalți lideri albanezi au păstrat tăcerea despre această problemă, dar în iunie 1994 Partidul Național Albanez (NPD) a decis că "autonomia lui Ilirida este minimul pe care ar trebui să-l realizeze albanezii din Macedonia", iar Abdurahman Haliti, președintele PDP , a avertizat că "cei care cred că opțiunea de autonomie pentru albanezii din Macedonia nu există, sunt greșite". [10]

Până în 1999, a fost creată paramilitara albaneză a Republicii Ilirida și a fost considerată ilegală de către guvernul de la Skopie, totuși tolerată. [11]

În 2002 a fost creată Armata Republicii Ilirida. Scopul armatei este de a încorpora Macedonia de Vest în Albania sau în Kosovo, pretinzând că este compus din 200 de membri. [12]

Deși ideea Republicii Ilirida părea să fi fost abandonată de susținătorii săi [13], la 18 septembrie 2014, câțiva zeci de albanezi s-au adunat la Skopie pentru a declara formarea Republicii Ilirida. [14] Potrivit lui Nevzat Halili, președintele autoproclamat, dreptul albanezilor din Macedonia la autodeterminare și proclamarea Iliridei ca regiune autonomă se bazează pe Constituția Statelor Unite . [15] Halili a amenințat că va organiza un referendum dacă planurile sale sunt ignorate de guvern. [16]

Referințe

modificare
  1. ^ Turkish yearbook of international relations. Dış Münasebetler Enstitüsü, Siyasal Bilgiler Fakültesi, Ankara Üniversitesi. . p. 122. 
  2. ^ a b c Bugajski, Janusz (1994). Ethnic politics in Eastern Europe: a guide to nationality policies, organizations, and parties. ME Sharpe. pp. 116-117. "The PDP also abstained from voting on the new constitution, arguing that the document did not provide sufficient provision for the group rights of Albanians. Halili asserted that he would continue to press for amendments in the constitution to redefine the Albanians as a constituent nation and more solidly guarantee their “collective rights.” If this proved impossible to achieve, then the PDP would consider the constitution invalid and undertake steps toward full minority autonomy. PDP leaders have urged the holding of new elections once a fairer election law was passed by parliament and electoral districts were rearranged. They also supported some measure of territorial autonomy for regions containing Albanian majorities within an independent Macedonia. According to Halili, such regions could form an Assembly of Citizens that would be eligible to pass laws on education, the local economy, police, and local courts. A referendum on autonomy among the Albanian community in January 1992 was won overwhelmingly by a pro-autonomy vote, but the plebiscite was immediately dismissed as invalid by the Macedonian government. After the ballot, several local leaders in predominantly Albanian communes in western Macedonia declared the region as the Republic of Ilirida, Stating their objective as the unification of all Albanians in the former Yugoslavia. In the interim, they favored the federalization of Macedonia in which Ilirida would cover approximately half of the republic’s territory. The government vowed to combat any anti-constitutional attempts to create parallel authorities in Macedonia. PDP leaders criticized the Ilirida proclamation and denied that they intended to partition Macedonia and join the region with an independent Kosovo or with Albania. The state-controlled Belgrade media reported with some relish on the Ilirida declaration and the potential partition of Macedonia."
  3. ^ Danforth, Loring (1997). The Macedonian conflict: Ethnic nationalism in a transnational world. Princeton University Press. p. 145. "The Albanians in Macedonia, however, have expressed dissatisfaction with their minority status in a variety of ways. They boycotted the 8 septembrie 1991, referendum which established the Republic of Macedonia as a sovereign and independent state. Then, in January 1992, they held their own referendum and voted overwhelmingly in favor of “the political and territorial autonomy of Albanians in Macedonia” and the establishment of their own state, to be named the Republic of Ilirida."
  4. ^ a b c Goldman, Minton (1996). Revolution and change in Central and Eastern Europe: political, economic, and social challenges. ME Sharpe. pp. 324-325. "With the failure of the republic leaders in discussions held in 1991 to agree on a plan for transforming Yugoslavia into a confederation, the Macedonian government planned for complete independence. In early September 1991, it held a national referendum on independence, in which Macedonians voted overwhelmingly for separation from Yugoslavia. In November 1991, Macedonia formalized its new status and a commitment to democratic processes when it approved a new constitution. Although the preamble was similar to the preamble of the Croatian constitution in that it emphasized historical aspirations for national independence, the constitution also called for “cohabitation” between Macedonian and non-Macedonian people and therefore was somewhat less ethnically chauvinistic than the Croatian document. To serve the interests of the ethnic minorities, the constitution provided for the establishment of a Council for Inter- ethnic Relations within the legislature. The new document nevertheless alarmed Macedonia’s Albanian minority, which made up 23 percent of the republic’s population and opposed independence. They were worried that, despite provisions that appeared to guarantee minority rights, the Skopje government, which was controlled by ethnic Macedonians fearful of an outbreak of Albanian separatism, would discriminate against them and get away with it because of the failure of the constitution to identify them as a “nation.” The Albanian minority wanted assurances, which they never received from the Macedonian political leadership, that once Macedonia was independent of Yugoslavia the new republic would not violate their cultural rights and try to assimilate them. By 1992, local Albanian leaders were demanding autonomy for Ilirida, as they called the territory in northwest Macedonia where the bulk of Albanian-speaking people resided. The demands of Macedonian Albanians and their talk of the possibility of joining kinsmen in Kosovo and in the Republic of Albania to create a “Greater Albania” began to resemble the situation of Croatia’s Serb minority in the Krajina. Albanian politicians in Macedonia urged the EC not to recognize the independence of Yugoslav Macedonia on the grounds that it failed to meet the Union’s human- and civil-rights standards. Other ethnic minorities, notably, Greeks, Bulgarians, and Serbs, shared the worry of the Albanians. The problem for an independent Macedonia was to make sure that its powerful neighbors would not use the protection of these minorities as a pretext for interference in its internal affairs and possibly even some landgrabbing."
  5. ^ Federalism, Regionalism, Local Autonomy and Minorities: Proceedings, Cividale Del Friuli (Italy), 24-26 October 1996 : Conference. Council of Europe. . p. 82. ISBN 978-92-871-3434-9. 
  6. ^ a b Židas Daskalovski (). Walking on the Edge: Consolidating Multiethnic Macedonia, 1989-2004. Globic Press. p. 68. ISBN 978-0-9776662-3-2. 
  7. ^ Geert-Hinrich Ahrens (). Diplomacy on the Edge: Containment of Ethnic Conflict and the Minorities Working Group of the Conferences on Yugoslavia. Woodrow Wilson Center Press. pp. 399–. ISBN 978-0-8018-8557-0. 
  8. ^ a b c Hugh Miall (). Minority rights in Europe. Council on Foreign Relations Press. p. 75. ISBN 978-0-87609-172-2. 
  9. ^ a b FBIS Daily Report: East Europe. The Service. . p. 56. 
  10. ^ a b Sabrina P. Ramet (). Whose Democracy?: Nationalism, Religion, and the Doctrine of Collective Rights in Post-1989 Eastern Europe. Rowman & Littlefield. p. 80. ISBN 978-0-8476-8324-6. 
  11. ^ Michael E. Brown; Richard N. Rosecrance (). The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the Global Arena. Rowman & Littlefield. pp. 134–135. ISBN 978-0-8476-8894-4. 
  12. ^ Vera Stojarová; Peter Emerson (). Party Politics in the Western Balkans. Taylor & Francis. p. 98. ISBN 978-1-135-23584-0. 
  13. ^ Indiana Slavic Studies. Indiana University. . p. 71. 
  14. ^ Marusic, Sinisa Jakov (). „Albanians Declare 'Republic' in Macedonia”. Balkaninsight. Accesat în . 
  15. ^ „Albanians proclaim "Republic of Ilirida" in Macedonia”. InSerbia. . Accesat în . 
  16. ^ „"Republic of Ilirida" declared in Macedonia”. b92. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Republica_Ilirida&oldid=16231380