Atena clasică

oraș al Greciei antice
(Redirecționat de la Republica ateniană antică)

Atena clasică a fost cel mai mare oraș-stat din Grecia antică în perioada clasică.

Atena clasică
Atena clasică
Ἀθῆναι (greaca veche)
 – 
Stemă
Bufnița, simbol al Atenei
Liga de la Delos în glaben, teritoriul atenian în roșu în 431 î.Hr., înainte de Războiul peloponesiac.
Liga de la Delos în glaben, teritoriul atenian în roșu în 431 î.Hr., înainte de Războiul peloponesiac.
Liga de la Delos în glaben, teritoriul atenian în roșu în 431 î.Hr., înainte de Războiul peloponesiac.
CapitalăAtena
Religiereligia în Grecia Antică[*]
Guvernare
Formă de guvernaredemocrația ateniană
Istorie
Economie
MonedăDrahmă grecească

Atena a fost un factor determinant în evoluția istorică și culturală din această perioadă, prin dezvoltarea unei democrații funcționale și promovarea acestei forme de guvernământ în orașe-stat aliate sau cucerite, alături de realizări culturale deosebite în filosofie, arhitectură, artele plastice și teatrale.

Orașul și regiunea înconjurătorare

modificare
 
Teatrul lui Dionis, unde au fost produse pentru prima dată multe din lucrările lui Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan și alții.

Orașul era centrul vieții religioase, economice, sociale și culturale.

În zona agricolă împrejurătoare (Atica) se cultiva viță de vie și măslini. Regiunea era prea aridă și prea puțin fertilă pentru creșterea cerealelor, care erau importate în principal de pe litoralul Mării Negre.

Asta a făcut necesară organizarea unei flote de comerț și de război, care controla traficul maritim de care depindea orașul-stat. Navigația era limitrofă cu zonele litorale, echipajele preferând să debarce pe uscat în fiecare zi.

Putere militară

modificare
 
Orașul propriu-zis era conectat de portul Pireu prin două ziduri de apărare.

Atena a participat și coordonat alături de Sparta lupta în războaiele medice, dar a intrat în conflict cu Sparta și aliații ei în războiul peloponesiac dupa formarea Ligii de la Delos. Orașul-stat a intrat sub influența macedonienilor după 338 î. Hr.

Bibliografie

modificare
  • The Oxford Classical Dictionary, p. 140 (1948).