Rezalitul (din italiană risalto, în franceză ressaut, în germană Vorsprung) este un element de zidărie care se detașează din linia fațadei unui edificiu sub forma unei ieșituri, fie în scopul întăririi rezistenței (de exemplu contrafortul), fie din motiv decorativ, pentru a da o anumită structură planului clădirii, o anumită compoziție.

În arhitectura religioasă din Moldova rezalitul a fost frecvent utilizat pentru a masca absidele laterale (ex. Biserica Sf. Ioan din Piatra Neamț).[1]


NoteModificare

  1. ^ Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București, 1976, pag. 258.