Roy Patrick Kerr

Roy Patrick Kerr
Date personale
Nume la naștere	Roy Patrick Kerr
Născut	16 mai 1934 (90 de ani) Kurow⁠(d), Noua Zeelandă
Cetățenie	Noua Zeelandă
Ocupație	matematician fizician jucător de bridge[*]​ cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba engleză
Activitate
Domeniu	matematică fizică teoria relativității bridge
Instituție	Universitatea din Canterbury[*]​ Universitatea din Syracuse Universitatea Texasului din Austin
Alma Mater	Universitatea din Canterbury[*]​ Trinity College Universitatea Cambridge St Andrew's College[*][[St Andrew's College (private composite school in Christchurch, New Zealand)|​]]
Organizații	Societatea Regală din Londra
Doctoranzi	David Leroy Farnsworth[*][[David Leroy Farnsworth (Ph.D. University of Texas at Austin 1967)|​]] Richard Gordon Wilson[*][[Richard Gordon Wilson (Ph.D. University of Texas at Austin 1970)|​]] George Charles Debney, Jr.[*][[George Charles Debney, Jr. (Ph.D. University of Texas at Austin 1967)|​]] Michael Joseph Mezzino, Jr.[*][[Michael Joseph Mezzino, Jr. (Ph.D. University of Texas at Austin 1970)|​]] Graham J. Weir[*][[Graham J. Weir (mathematician in New Zealand)|​]] William Dean Halford[*][[William Dean Halford (mathematician)|​]]
Cunoscut pentru	rotating black hole[*][[rotating black hole (black hole with angular momentum)|​]] Kerr–Newman black hole[*][[Kerr–Newman black hole (rotating black hole with electric charge)|​]] Kerr–Newman metric[*][[Kerr–Newman metric (equations in general relativity)|​]] Kerr metric[*][[Kerr metric (exact solution for the Einstein field equations)|​]] Kerr-Schild metric[*][[Kerr-Schild metric |​]] Kerr-Schild perturbations[*][[Kerr-Schild perturbations (concept in general relativity)|​]]
Premii	Medalia Hughes[*]​ (1984) Hector Medal[*][[Hector Medal (scientific award for outstanding work in chemical, physical or mathematical and information sciences by a researcher in New Zealand, awarded annually)|​]] (1982) Rutherford Medal[*][[Rutherford Medal (award of the Royal Society of New Zealand)|​]] (1993) Marcel Grossmann Award[*][[Marcel Grossmann Award |​]] (2006) Albert-Einstein-Medaille[*][[Albert-Einstein-Medaille (science award)|​]] (2013) Fellow of the Royal Society Te Apārangi[*][[Fellow of the Royal Society Te Apārangi (elected Fellow of the Royal Society of New Zealand, NOT including Honorary Fellows)|​]] (1975) Crafoord Prize in Astronomy[*][[Crafoord Prize in Astronomy (Swedish award for astronomy research)|​]] (2016) Membru al Societății Regale[*]​ (2019) Companion of the New Zealand Order of Merit[*][[Companion of the New Zealand Order of Merit (award in the New Zealand Order of Merit)|​]] (2011) Premiul Crafoord (2016) Oskar Klein-medaljen[*][[Oskar Klein-medaljen (award in theoretical physics, jointly awarded by Stockholm University and the Royal Swedish Academy of Sciences)|​]] (2020)

Roy Patrick Kerr (n. 16 mai 1934, Kurow^⁠(d), Noua Zeelandă) este un om de știință de origine neozelandeză, care este renumit pentru descoperirea soluției ecuațiilor Einstein ale relativității generalizate, care descrie găurile negre în rotație .

Biografie

Roy Kerr s-a născut în familia unui fermier neozeelandez și a crescut incepând de la vârsta de 3 ani fără mamă . În anii celui de al doilea război mondial, tatăl său a participat în lupte, iar micul Roy a crescut la fermă. După întoarcerea tatălui din război, aceștia s-au mutat cu traiul la Christchurch, unde Roy a absolvit Colegiul Sfântul Andrei, datorită faptului, că tatăl lui, Patrick, a servit în armată sub comanda directorului Colegiului. Soția lui Kerr se numește Margaret. Ei au locuit lângă aeroportlui Internațional Christchurch, dar în anul 2013 s-au mutat la Tauranga, plasat pe Insula de Nord (Noua Zeelandă) . Roy Patrick Kerr este deasmenea cunoscut ca un foarte bun jucător de bridge, care a reprezentat echipa Noii Zelande la competiții internaționale la mijlocul anilor 70. Este de asemenea conoscut ca unul dintre coautorii unui sistem de licitare, numit Symmetric Relay System.

Cariera științifică

Kerr a absolvit Colegiul Universitar Canterbury al Universității din Noua Zelandă, transformată ulterior în Universitatea Canterbury. A absolvit abea în anul 1955, după ce a plecat la Cambridge, pentru a-și lua doctoratul. ceea ce s-a și întâmplat în anul 1959 cu un subiect ce tratează ecuațiile de mișcare în relativitatea generalizată. După susținere a fost postdoctoral la Universitatea Syracuse din SUA sub conducerea profesorului Peter Bergmann, iar după aceasta a mai servit încă și în forțele aeriene ale SUA într-o bază militară. În anul 1962 a fost angajat la Universitatea Texas din Austin unde a și descoperit renumita soluție a ecuațiilor Einștein,pentru vid și rotație nenulă, generalizând renumita soluție a soluției Schwarzschild, descoperită cu mulți ani înainte (1916). Actualmente găurile negre Kerr se consideră descoperite atât în observații astronomice cu ajutorul telescoapelor spațiale, cât și în cazul detectării găurilor negre coalescente, ce au produs unde gravitaționale (Premiul Nobel, 2017). Mai mult ca atât, găurile negre Kerr reprezintă populația principală a acestor obiecte relativistice cosmice. În anul 1966 în colaborare cu Alphred Schild a introdus noțiunea de spații Kerr-Schild, care reprezintă o generalizare a soluției Kerr. În anii de lucru la Texas a condus 4 studenți la doctorat. În anul 1971 Kerr a revenit la Universitatea Canterbury din Noua Zelandă, unde a lucrat până la pensionare în anul 1993, inclusiv timp de 10 ani ca șef al catedrei de matematici. La pensionare avea titlui de Profesopr de matematici al Universității Canterbury. În anul 2008 Kerr a fost invitat la Centrul Internațional de astrofizică relativistă (ICRA), Pescara, Italia ca profesor Evgheni Lifșiț.

Astrofizica găurilor negre Kerr

Găurile negre Kerr de rotație prezintă interes

• pentru procesul de evaporare a găurilor negre microscopice cu mase mai mici decât 10^15 g
• pentru mecanica cuantică, întrucât raza orizontului unor asemenea gauri negre este comparabilă cu lungimea de undă De Broglie a particulelor elementare
• pentru eventuala explicație a materiei întunecate,descoperită initial in galaxii spirale, datorata existenței posibile a axionilor Peccei- Quinn de mase extrem de mici ( ~ 10^-10- 10^-20 eV), care pot să creeze nori de materie întunecată de natura bozonica

Lucrări importante publicate

• Kerr, R. P. (1963). "Gravitational field of a spinning mass as an example of algebraically special metrics". Phys. Rev. Lett. 11 (5): 237. [1]
• Kerr, R. P.; & Schild, A. (1965). "Some algebraically degenerate solutions of Einstein's gravitational field equations". Proc. Symp. Appl. Math. 17: 119.[2]
• Debney, G.C.; Kerr, R. P.; & Schild, A. (1969). "Solutions of the Einstein and Einstein-Maxwell Equations". J. Math. Phys. 10 (10): 1842.[3]

Distincții și premii

• Medalia Hector (1982), pentru lucrările de fizică teoretică și descoperirea soluției exacte a ecuațiilor Einștein.
• Medalia Hughes (1984), pentru contribuția desosebită în relativitate , în special pentru descrierea matematică a găurilor negre de rotație.
• Medalia Rutherford (1993), pentru descoperirile excepționale din lumea extraterestră a găurilor negre.
• Premiul Marcel Grossmann (2006), pentru contribuția fundamentală la dezvoltarea relativității generalizate einsteiniene.
• Ordenul de Merit al Noii Zeelande (2011), pentru serviciul astrofizicii
• Medalia Albert Einstein (2013), pentru descoperirea din anul 1963 a soluției ecuațiilor lui Einstein

Lucrări autobiografice și despre

• Math Sci Net
• [4] Arhivat în 24 septembrie 2015, la Wayback Machine.
• Roy Patrick Kerr
• [5]