Rudolf Steiner

Rudolf Steiner
Steiner um 1905.jpg
Date personale
Nume la naștereRudolf Joseph Lorenz Steiner Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Donji Kraljevec, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[1][5][2][6] Modificați la Wikidata
Dornach, Cantonul Solothurn, Elveția[7][5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDornach Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Sivers, Maria Iakovlevna fon[*][[Sivers, Maria Iakovlevna fon (Anthroposophist (1867-1948))|​]] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac
Flag of Switzerland.svg Elveția Modificați la Wikidata
Religieantroposofie[8] Modificați la Wikidata
Ocupațieocultist[*]
scriitor
esotericist[*][[esotericist (person practising esotericism)|​]]
poet
muzicolog[*]
artist
coregraf[*]
critic literar[*]
autobiograf[*]
filozof
profesor
dramaturg
organizational founder[*][[organizational founder (person who creates an institution intended to perpetuate itself after the founder's association ends)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[9]
Viena[9] Modificați la Wikidata
Semnătură
Rudolf Steiner signature.jpg

Rudolf Steiner (n. 25/27 februarie 1861[10], Donji Kraljevec, pe atunci Austria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.

Activitate și ideiModificare

Reputația lui este de clarvăzător.[11]

Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.

Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.

Otto Scharmer, senior lecturer la Massachusetts Institute of Technology și creatorul Theory U, afirma într-un interviu: „Există o sursă mai adâncă în tradiția vestică, ce a fost ascunsă, și care include o metodă științifică bazată mai mult pe fenomenologie. Este în direcția în care, de exemplu, Goethe și-a dezvoltat știința. Apoi prin Steiner ea a devenit mai accesibilă celorlalți. Ea dezvoltă o metodă ce se află în conexiune cu întregul.”[12]

Anthony Storr a afirmat despre antropozofia lui Rudolf Steiner: „Sistemul său de credință este atât de excentric, atât de nesusținut de dovezi, atât de vădit bizar încât scepticii raționali nu pot să-l considere decât delir.... În timp ce maniera lui Einstein de a percepe lumea prin gândire a fost confirmată experimental și matematic, cea a lui Steiner a rămas intens subiectivă și nu se pretează la confirmare obiectivă.”[13]

Multe din ideile lui Steiner sunt pseudoștiință.[14][15][16][17][18][19][20][21][22][23] Conform lui Dan Dugan, Steiner a promovat următoarele susțineri pseudoștiințifice:

  1. teorie a culorilor greșită;
  2. critică obtuză asupra teoriei relativității;
  3. idei ciudate despre mișcările planetelor;
  4. susținerea vitalismului;
  5. îndoieli asupra teoriei germenilor infecțioși;[21]
  6. abordare ciudată a sistemelor fiziologice;
  7. „inima nu este o pompă”.[15]

Alții numesc antroposofia „paraștiință”, dar nu neagă faptul că ea este o pseudoștiință.[24]

Dick Taverne a scris că Steiner a fost nazist (adică membru al NSDAP).[25]

De asemenea, Steiner a susținut pseudoistoria.[26]

OperăModificare

  • Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe (1883)
  • Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume (1886)
  • Adevăr și știință (1892)
  • Filosofia libertății (1894)
  • Friedrich Nietzsche: un luptător împotriva epocii sale (1895)
  • Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume (1901)
  • Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității (1902)
  • Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului (1904)
  • Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904)
  • Din Cronica Akasha (20 de articole publicate în perioada 1904–1908)
  • Treptele cunoașterii superioare (1905)
  • Știința tainică în schiță (Știința ocultă) (1910)
  • Poarta inițierii - Prima dramă-misteriu (1910)
  • Încercarea sufletului - A doua dramă-misteriu (1911)
  • Păzitorul Pragului - A treia dramă-misteriu (1912)
  • Trezirea sufletelor - A patra dramă-misteriu (1913)
  • Conducerea spirituală a omului și a omenirii (3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner, 1911)
  • Un drum spre cunoașterea de sine - Meditații (1912)
  • Pragul lumii spirituale - Aforisme (1913)
  • Enigmele filosofiei (1914)
  • Puncte centrale ale problemei sociale (1919)
  • Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane (1919-1920)
  • Inițierea - Cunoașterea lumilor superioare (1922)
  • Teze antroposofice (1924)
  • Fundamentele terapiei antroposofice (carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925)
  • Povestea vieții mele (carte autobiografică, 1925)
  • Știința inițiatică și cunoașterea aștrilor

ReferințeModificare

  1. ^ a b „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ Rudolf Steiner, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  4. ^ Steiner, Rudolf, SIKART, accesat în  
  5. ^ a b Штейнер Рудольф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ Rudolf Steiner (în engleză), RKDartists 
  7. ^ „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ https://www.independent.co.uk/news/education/education-news/big-question-who-was-rudolf-steiner-and-what-were-his-revolutionary-teaching-ideas-433407.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ a b „Rudolf Steiner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ În documentele oficiale a fost trecută, așa cum se obișnuia pe atunci, data botezului: 27 februarie. Deși în autobiografia sa el a menționat aceeași dată, într-o notă de mână nedatată scria: „Data nașterii mele este pe 25 februarie 1861. Două zile mai târziu am fost botezat.” (documentat pentru prima oară în Contribuții la operele complete ale lui Rudolf Steiner, Caietul 49/50).
  11. ^ Ruse, Michael (). The Problem of War: Darwinism, Christianity, and Their Battle to Understand Human Conflict. Oxford University Press. p. 97. ISBN 978-0-19-086757-7. 
  12. ^ „10/13 – Otto Scharmer: Theory U — Leading from the Future as It Emerges”. Integral Leadership Review. . Accesat în . There is a deeper source in the Western tradition that has been hidden, including a scientific method that is more based on phenomenology. It’s along the lines that, for example, Goethe developed with his science. Then through Steiner it became more accessible to others. It is developing a method that connects to the whole. 
  13. ^ Storr, Anthony () [1996]. „IV. Rudolf Steiner”. Feet of Clay: Saints, Sinners, and Madmen: A Study of Gurus (în engleză). New York: Free Press Paperbacks, Simon & Schuster. pp. 69–70. ISBN 0-684-83495-2. His belief system is so eccentric, so unsupported by evidence, so manifestly bizarre, that rational skeptics are bound to consider it delusional.... But, whereas Einstein's way of perceiving the world by thought became confirmed by experiment and mathematical proof, Steiner's remained intensely subjective and insusceptible of objective confirmation. 
  14. ^ Gardner, Martin (). Fads and Fallacies in the Name of Science. Dover Books on the Occult. Dover Publications. p. 169, 224f. ISBN 978-0-486-20394-2. Accesat în . The late Rudolf Steiner, founder of the Anthropsophical Society, the fastest growing cult in post-war Germany... Closely related to the organic farming movement is the German anthroposophical cult founded by Rudolf Steiner, whom we met earlier in connection with his writings on Atlantis and Lemuria. ... In essence, the anthroposophists' approach to the soil is like their approach to the human body—a variation of homeopathy. (See Steiner's An Outline of Anthroposophical Medical Research, English translation, 1939, for an explanation of how mistletoe, when properly prepared, will cure cancer by absorbing "etheric forces" and strengthening the "astral body.") They believe the soil can be made more "dynamic" by adding to it certain mysterious preparations which, like the medicines of homeopathic "purists," are so diluted that nothing material of the compound remains. 
  15. ^ a b Dugan, Dan (). Flynn, Tom; Dawkins, Richard, ed. The New Encyclopedia of Unbelief. Prometheus Books, Publishers. pp. 74–75. ISBN 9781615922802. Accesat în . Anthroposophical pseudoscience is easy to find in Waldorf schools. “Goethean science” is supposed to be based only on observation, without “dogmatic” theory. Because observations make no sense without a relationship to some hypothesis, students are subtly nudged in the direction of Steiner’s explanations of the world. Typical departures from accepted science include the claim that Goethe refuted Newton’s theory of color, Steiner’s unique “threefold” systems in physiology, and the oft-repeated doctrine that “the heart is not a pump” (blood is said to move itself). 
  16. ^ Ruse, Michael (). The Gaia Hypothesis: Science on a Pagan Planet. University of Chicago Press. p. 128. ISBN 9780226060392. Accesat în . We have rather a mishmash of religion on the one hand and pseudoscience on the other, as critics have pointed out (e.g., Shermer 2002, 32). It is hard to tell where one ends and the other begins, but for our purposes it is not really important. 
  17. ^ Regal, Brian (). „Astral Projection”. Pseudoscience: A Critical Encyclopedia: A Critical Encyclopedia. ABC-CLIO. p. 29. ISBN 978-0-313-35508-0. Accesat în . The Austrian philosopher and occultist Rudolf Steiner (1861 - 1925) claimed that, by astral projection, he could read the Akashic Record. ... Other than anecdotal eyewitness accounts, there is no evidence of the ability to astral project, the existence of other planes, or of the Akashic Record. 
  18. ^ Gorski, David H. (). Kaufman, Allison B.; Kaufman, James C., ed. Pseudoscience: The Conspiracy Against Science. MIT Press. p. 313. ISBN 978-0-262-53704-9. Accesat în . To get an idea of what mystical nonsense anthroposophic medicine is, I like to quote straight from the horse's mouth, namely Physician's Association for Anthroposophic Medicine, in its pamphlet for patients: 
  19. ^ Oppenheimer, Todd (). The Flickering Mind: Saving Education from the False Promise of Technology. Random House Publishing Group. p. 384. ISBN 978-0-307-43221-6. Accesat în . In Dugan's view, Steiner's theories are simply "cult pseudoscience". 
  20. ^ Ruse, Michael (). Pigliucci, Massimo; Boudry, Maarten, ed. Philosophy of Pseudoscience: Reconsidering the Demarcation Problem. University of Chicago Press. p. 227. ISBN 978-0-226-05182-6. Accesat în . It is not so much that they have a persecution or martyr complex, but that they do revel in having esoteric knowledge unkown to or rejected by others, and they have the sorts of personalities that rather enjoy being on the fringe or outside. Followers of Rudolf Steiner's biodynamic agriculture are particularly prone to this syndrome. They just know they are right and get a big kick out of their opposition to genetically modified foods and so forth. 
  21. ^ a b Dugan, Dan (). Shermer, Michael; Linse, Pat, ed. The Skeptic Encyclopedia of Pseudoscience. The Skeptic Encyclopedia of Pseudoscience. ABC-CLIO. pp. 31–33. ISBN 978-1-57607-653-8. In physics, Steiner championed Johann Wolfgang von Goethe’s color theory over Isaac Newton, and he called relativity “brilliant nonsense.” In astronomy, he taught that the motions of the planets were caused by the relationships of the spiritual beings that inhabited them. In biology, he preached vitalism and doubted germ theory. 
  22. ^ Kienle, Gunver S.; Kiene, Helmut; Albonico, Hans Ulrich (). „Anthroposophische Medizin: Health Technology Assessment Bericht – Kurzfassung”. Forschende Komplementärmedizin. 13 (2): 7–18. doi:10.1159/000093481. PMID 16883076. teils ergänzend und teils ersetzend zur konventionellen Medizin  Cited in Ernst, E (). „Anthroposophic medicine: A critical analysis”. MMW Fortschritte der Medizin. 150 Suppl 1: 1–6. PMID 18540325. 
  23. ^ Treue, Peter (). „Blut und Bohnen: Der Paradigmenwechsel im Künast-Ministerium ersetzt Wissenschaft durch Okkultismus”. Die Gegenwart (în germană). Frankfurter Allgemeine Zeitung. Arhivat din original la . Accesat în .  (Translation: "Blood and Beans: The paradigm shift in the Ministry of Renate Künast replaces science with occultism")
  24. ^ Mahner, Martin (). Gabbay, Dov M.; Thagard, Paul; Woods, John; Kuipers, Theo A.F., ed. General Philosophy of Science: Focal Issues. Handbook of the Philosophy of Science. Elsevier Science. p. 548. ISBN 978-0-08-054854-8. Accesat în . Examples of such fields are various forms of “alternative healing” such as shamanism, or esoteric world views like anthroposophy ... For this reason, we must suspect that the “alternative knowledge” produced in such fields is just as illusory as that of the standard pseudosciences. 
  25. ^ Taverne, Dick (). The March of Unreason: Science, Democracy, and the New Fundamentalism. OUP Oxford. p. 28. ISBN 978-0-19-157861-8. Accesat în . Rudolf Steiner joined the Nazi party in its early days 
  26. ^ Staudenmaier, Peter (). Between Occultism and Nazism: Anthroposophy and the Politics of Race in the Fascist Era. Aries Book Series. Brill. p. 8. ISBN 978-90-04-27015-2. Accesat în . In Steiner’s view, “ordinary history” was “limited to external evidence” and hence no match for “direct spiritual perception.”22 Indeed for anthroposophists, “conventional history” constitutes “a positive hindrance to occult research.”23 

Legături externeModificare

Vezi șiModificare