Sámuel Decsy
| Sámuel Decsy | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Rimavská Sobota, Banskobystrický kraj, Slovacia |
| Decedat | (74 de ani)[1][2][3] Viena, Imperiul Austriac |
| Cetățenie |  Ungaria |
| Ocupație | scriitor medic |
| Limbi vorbite | limba germană limba maghiară |
Modifică date / text  | |
Sámuel Decsy (n. , Rimavská Sobota, Banskobystrický kraj, Slovacia – d. , Viena, Imperiul Austriac) a fost un filozof și istoric maghiar.
Biografie
modificareSámuel Decsy s-a născut pe 12 ianuarie 1742 în Rimaszombat (actualul Rimavská Sobota din Slovacia). A studiat la Pozsony și Sárospatak, apoi a mers în străinătate la universități din Germania și Țările de Jos și a obținut diploma de doctor în filozofie.
Revenind în țara sa de origine, s-a stabilit la Viena, fiind unul dintre ungurii care au depus eforturi mari pentru dezvoltarea literaturii naționale și pentru răspândirea limbii maghiare. A redactat la Viena timp de 27 de ani ziarul Magyar Kurír. A murit la 25 ianuarie 1816 la Viena.
Sámuel Decsy a făcut în Osmanografia (1788-1789) câteva referiri cu privire la originea românilor din Principate și la limba vorbită de ei: „Românii sunt strămoșii locuitorilor din Moldova, lăudându-se cu descendența lor din națiunea romană, motiv pentru care își și spun «boieri», adică nobili”.[4][5] Țara Românească „se chema pe vremuri Dacia și Cumania, fiind împărțită de apele Alutei sau Oltului în Valahia de Răsărit și Valahia de Apus. Numele de acum și l-a primit de la vlahi («vlakhusok»), care, în limba lor maternă, își spun rumuni («rumunyik»)”.[5][6] El mai face referiri cu privire la latinitatea limbii române[5] și la religia ortodoxă („deși, din punctul de vedere al originii, românii din Moldova și Muntenia diferă de greci, religia lor coincide cu a acestora”).[7]
Scrieri
modificare- Dissertatio inauguralis historico physica de successivo telluris incremento. (Trajectum (Utrecht), 1776.)
- Medicus philosophus deo aequalis, effatum Hippocraticum commentatione academica illustratum. (Trajectum (Utrecht), 1777.)
- Osmanografia, az az: A török birodalom természeti, erkölcsi, egyházi, polgári s hadi állapottyának, és a magyar királyok ellen viselt nevezetesebb hadakozásainak summás leirása. (Viena, 1788–1789.) Trei părți cu două hărți.
- Pannoniai Féniksz, avagy hamvából feltámadott magyar nyelv. (Viena, 1790. A linkelt változat a Digitális klasszika honlapján.)
- A magyar szent koronának és az ahoz tartozó tárgyaknak historiája. (Viena, 1792.) portret și 36 de gravuri colorate.
- Magyar Almanak 1794. 1795. és 1796. esztendőre D. D. S. által. (Viena, 1793–1795.) Trei volume. (Almanah istorico-statistic.)
- Házi kereszt. (Viena, 1793.)
- A mezei gazdaságot tárgyazó jegyzések. (Viena, 1800–1801, împreună cu Dániel Pánczél.)
- Egyiptom historiája. (Istoria Egiptului, Viena, 1811.)
- Eredeti levele Tóth Ferenchez datată 22 aprilie 1807 și aflată în Biblioteca Națională Széchényi.
Note
modificare- ^ Decsy Sámuel, accesat în
- ^ Décsy, Samuel (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Sámuel Decsy, Autoritatea BnF
- ^ Sámuel Decsy, Osmanografia, az az: A török birodalom természeti, erkölcsi, egyházi, polgári s hadi állapottyának, és a magyar királyok ellen viselt nevezetesebb hadakozásainak summás leirása, Viena, 1788–1789, pp. 20-21.
- ^ a b c Sorin Mitu, Melinda Mitu, Ungurii despre români : nașterea unei imagini etnice, Editura Polirom, Iași, 2014.
- ^ Sámuel Decsy, Osmanografia, az az: A török birodalom természeti, erkölcsi, egyházi, polgári s hadi állapottyának, és a magyar királyok ellen viselt nevezetesebb hadakozásainak summás leirása, Viena, 1788–1789, p. 25.
- ^ Sámuel Decsy, Osmanografia, az az: A török birodalom természeti, erkölcsi, egyházi, polgári s hadi állapottyának, és a magyar királyok ellen viselt nevezetesebb hadakozásainak summás leirása, Viena, 1788–1789, p. 123.
Bibliografie
modificare- József Szinnyei: Magyar írók élete és munkái. Vol. II (Caban–Exner). Budapesta: Hornyánszky. 1893.
- Liviu Borcea: „Românii în Osmanografia lui Decsy Sámuel (1788)”, în Crisia, anul XXI (1991), pp. 72-82.