S/2004 S 24
| S/2004 S 24 | |
| Descoperire [1] | |
|---|---|
| Descoperit de | Scott S. Sheppard(d) David C. Jewitt(d) Jan T. Kleyna(d) |
| Dată descoperire | 2019 |
| Denumiri | |
Nume alternative | S8881b[2] |
| Caracteristicile orbitei [3][1] | |
| Epocă 27 aprilie 2019 JD 2458600,5 | |
| Arc de observare | 2,27 ani (830 z) |
| Earliest precovery date | 12 decembrie 2004 |
| 0,1530807 AU (22,90055 Gm) | |
| Excentricitate | 0,0846039 |
Perioadă orbitală | 3,545 ani (1.293,85 z) |
| 169,90382° | |
| 0° 16m 41,665s / zi | |
| Înclinație | 35,53797° (față de ecliptică) |
| 333,87854° | |
| 48,98081° | |
| Sateliți | Saturn |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | 3+50% −30% km[2] |
| Albedo | 0,04 (presupus)[2] |
Magnitudinea aparentă | 25,2[2] |
Magnitudinea absolută (H) | 16,0[1] |
S/2004 S 24 este un satelit natural al lui Saturn și cel mai exterior satelit prograd cunoscut. Descoperirea sa a fost anunțată de Scott S. Sheppard(d), David C. Jewitt(d) și Jan Kleyna(d) pe 7 octombrie 2019 din observații efectuate între 12 decembrie 2004 și 22 martie 2007.
S/2004 S 24 are aproximativ 3 kilometri în diametru și orbitează în jurul lui Saturn la o distanță medie de 22,901 Gm în 1294,25 zile, la o înclinație de 35,5° față de ecliptică, înt-o direcție progradă și cu o excentricitate de 0,085. Datorită înclinației sale asemănătoare celor patru membri cunoscuți ai grupului Galic, S/2004 S 24 ar putea aparține grupului Galic. [4] Cu toate acestea, orbita sa este mult mai îndepărtată, ceea ce pune la îndoială această clasificare. Ar putea foarte bine să fie într-un grup propriu.
Mecanismul exact de formare al lui S/2004 S 24 este necunoscut și, datorită excentricității sale scăzute (0,085), o orbită capturată este puțin probabilă. Cu toate acestea, S/2004 S 24 orbitează în direcția opusă tuturor celorlalți sateliți din regiunea sa orbitală, ceea ce face puțin probabil să fi supraviețuit pe această orbită de-a lungul întregii istorii a Sistemului Solar.
Referințe
modificare- ^ a b c d „MPEC 2019-T131 : S/2004 S 24”. Minor Planet Electronic Circular. Minor Planet Center. Accesat în .
- ^ a b c d e Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Saturn Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ a b „M.P.C. 117075” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ „Discovery of 20 new moons gives Saturn a solar system record”. National Geographic. . Accesat în .