S/2009 S 1

Descoperire^[1]
S/2009 S 1
Imagine Cassini cu S/2009 S 1 ca un punct strălucitor care face o umbră lungă peste Inelul B
Descoperit de	Echipa de imagistică Cassini–Huygens
Dată descoperire	2009
Caracteristicile orbitei ^[2]
Axa semi-majoră	7008117000000000000♠117000 km
Excentricitate	≈ 0.000
Perioadă orbitală	0.4715 d (11.32 h)
Înclinație	≈ 0.0
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Diametrul mediu	0.3 km^[3]
Perioadă de rotație	presupusă a fi sincronă

S/2009 S 1 este un satelit minor încorporat în partea exterioară a inelului B al lui Saturn, care orbitează la 117,000 km (72,700 mi) de planetă. Satelitul a fost descoperit de echipa de imagistică Cassini în timpul echinocțiului Saturnian pe 26 iulie 2009, când nava spațială Cassini a fotografiat satelitul creând o umbră de 36 km (22 mi) pe Inelul B. Cu un diametru de 300 m (980 ft), este cel mai probabil un corp solid cu viață lungă, care l-ar face cel mai mic și cel mai interior satelit cunoscut al lui Saturn.

Descoperire

O perspectivă mai largă a imaginii de mai sus. S/2009 S 1 este în centru. Diviziunea Cassini este în dreapta.

S/2009 S 1 a fost prima oară identificat de ecipa de imagistică Cassini condusă de Carolyn Porco^⁠(d),

într-o singură imagine făcută de sonda Cassini de la aproximativ 296.000 km de Saturn pe 26 iulie 2009 la 11:30 UTC. Satelitul minor a fost descoperit în timpul echinocțiului lui Saturn din 2009, când a creat o umbră de aproximativ 36 km pe inelul B al planetei.

Caracteristici

Pe baza lățimii umbrei, echipa de imagistică Cassini a dedus un diametru de 300 m (980 ft) pentru S/2009 S 1. Prezența unei umbre sugerează că S/2009 S 1 este cel mai probabil un corp solid suficient de mare pentru a fi existat de la formarea inelului B. Acest satelit este unul dintre cei mai mici sateliți ai lui Saturn care a fost fotografiat direct.

S/2009 S 1 se află la aproximativ 650 km (400 mi) în interior de la marginea inelului B, ceea ce corespunde unei distanțe radiale de 116.914 ± 17 km de la centrul lui Saturn. Satelitul minor iese cu 150 m deasupra planului inelului B, care are o grosime verticală de 5 m pentru comparație.

Deși este încorporat în inelul B, S/2009 S 1 nu pare să producă caracteristici extinse de perturbare în formă de elice, spre deosebire de sateliții minori elice din inelul A al lui Saturn. Acest lucru se poate datora faptului că inelul B este foarte dens la locația satelitului, ceea ce ar împiedica formarea de goluri vizibile de elice în jurul satelutului.

Vezi și

Referințe

^ „Planetary Satellite Discovery Circumstances”. Jet Propulsion Laboratory. Accesat în 28 martie 2022.
^ Williams, David R. (15 octombrie 2019). „Saturnian Satellite Fact Sheet”. Space Science Data Coordinated Archive. NASA. Accesat în 28 martie 2022.
^ Spitale, J. N.; Porco, C. C. (decembrie 2010). „Detection of Free Unstable Modes and Massive Bodies in Saturn's Outer B Ring”. The Astronomical Journal. 140 (6): 1747–1757. arXiv:0912.3489  . Bibcode:2010AJ....140.1747S. doi:10.1088/0004-6256/140/6/1747.

[JPLsats-disc-1] „Planetary Satellite Discovery Circumstances”. Jet Propulsion Laboratory. Accesat în 28 martie 2022.

[factsheet-2] Williams, David R. (15 octombrie 2019). „Saturnian Satellite Fact Sheet”. Space Science Data Coordinated Archive. NASA. Accesat în 28 martie 2022.

[Spitale2010-3] Spitale, J. N.; Porco, C. C. (decembrie 2010). „Detection of Free Unstable Modes and Massive Bodies in Saturn's Outer B Ring”. The Astronomical Journal. 140 (6): 1747–1757. arXiv:0912.3489  . Bibcode:2010AJ....140.1747S. doi:10.1088/0004-6256/140/6/1747.

[1]

[2]

[3]