S-75 Dvina

Istoric operațional
S-75 Dvina
sistem de rachete sol-aer (SAM) strategic
Tip	Rachetă sol-aer
Loc de origine	Uniunea Sovietică
În uz	1957-prezent
Războaie	Războiul din Vietnam, Războiul de Șase Zile, Războiul de Iom Kipur, Războiul din Golf
Istoric producție
Proiectant	Raspletin și Grușin
An proiectare	1953-1957
Bucăți construite	4.600 lansatoare
Variante	SA-75 Dvina, S-75 Desna, S-75M Volhov/Volga
Date generale
Greutate	2.300 kg
Lungime	10.600 mm
Diametru	700 mm

Viteză inițială	3,5 Mach
Bătaie eficace	45 km

Propulsiv	combustibil solid și lichid în faza superioară
Altitudine	25.000 m
Sistem de ghidare	ghidare prin unde radio
Acuratețe	65 m
Transport	Lansare de pe o șină, cu montare pe sol (nu este mobil)
Modifică text

S-75 (în rusă: С-75; Cod NATO SA-2 Guideline) este un sistem de apărare antiaeriană, de înaltă altitudine, proiectat de sovietici, construit în jurul unei rachete de tip sol-aer cu comandă de la distanță. De la prima sa desfășurare în 1957 a devenit unul dintre cele mai răspândite sisteme de apărare aeriană din istorie. Ea a marcat prima distrugere a unei aeronave inamice de către o rachetă de suprafață, doborând un avion taiwanez Martin RB-57D Canberra asupra Chinei pe 7 octombrie 1959, lovind-o cu trei rachete V-750 (1D) la o altitudine de 20 km. În acel moment acest succes a fost creditat avioanelor de luptă chinezești, pentru a păstra secretul programului S-75.^[1]

Acest sistem a câștigat prima dată faima internațională atunci când o baterie de rachete S-75, folosind o nouă rachetă V-750VN (13D) cu rază mai mare și cu înălțime de zbor mai mare, a fost lansată în incidentul din 1960 când a doborât un Lockheed U-2, avându-l la bord pe pilotul american Francis Gary Powers, care zbura deasupra Uniunii Sovietice la 1 mai 1960 într-un zbor de spionaj aerian.^[2] Sistemul a fost de asemenea, desfășurat în Cuba în timpul crizei rachetelor cubaneze, când a doborât un alt U-2 (pilotat de Rudolf Anderson), care survola Cuba pe 27 octombrie 1962, cauzând aproape un război nuclear. Forțele nord-vietnameze au folosit rachete S-75 în timpul războiului din Vietnam pentru a apăra Hanoi și Haiphong. De asemenea, a fost produs local în Republica Populară Chineză sub numele de HQ-1 și HQ-2.^[3]

Istoric

La începutul anilor 1950, Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii au accelerat rapid dezvoltarea bombardierelor cu reacție cu rază mare de acțiune, purtătoare de arme nucleare. Programul USAF a condus la apariția B-47 Stratojet, sprijinită de avioane cisternă cu combustibil aerian, pentru a-și extinde raza de acțiune în adâncimea teritoriului URSS. USAF după B-47 a dezvoltat rapid Boeing B-52 Stratofortress, care a avut o rază de acțiune și sarcină utilă mai mare decât B-47. Raza de acțiune, viteza și sarcina utilă a acestor bombardiere din SUA au reprezentat o amenințare mare pentru Uniunea Sovietică în cazul unui război între cele două țări.

În consecință, sovieticii au inițiat dezvoltarea unor sisteme îmbunătățite de apărare aeriană. Deși forțele de apărare sovietice au avut un număr mare de artilerie antiaeriană (AAA), inclusiv baterii direcționate cu radar, limitările armei împotriva bombardierelor cu reacție de mare altitudine au fost evidente. Prin urmare, forțele de apărare sovietice ale Forțelor Aeriene au început dezvoltarea sistemelor de rachete care să înlocuiască sistemele antiaeriene învechite din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Utilizatori

Angola - 40
Armenia – 79 Lansatoare
Azerbaijan – 25
Bulgaria – 18
Republica Populară Chineză
Cuba
Egipt – 240, Varianta Tayer el-Sabah
Etiopia – sisteme autopropulsate
Iran – 300+ Lansatoare, HQ-2J și Sayyad-1/1A & 2.
Kirghizistan – câteva
Libia
Mongolia
Myanmar – 48 apoi 250 în 2008
Coreea de Nord – 270
Pakistan – HQ-2B în serviciul Forțelor Aeriene Pakistaneze
România – 28 în 3 baterii
Sudan – 700
Siria – 275
Tadjikistan – Câteva
Vietnam – 280
Yemen
Zimbabve
Forțele Defensive din Tigray - număr necunoscut

Note

^ Steven J. Zaloga (2007). Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile. Osprey Publishing. p. 8. ISBN 978-1-84603-062-8. On 7 octombrie 1959, one of the Taiwanese RB-57Ds was struck at an altitude of 65,600ft (20km) by a salvo of three V-750 missiles
^ Steven J. Zaloga (2007). Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile. Osprey Publishing. p. 9. ISBN 978-1-84603-062-8.
^ „V-750 SA-2 GUIDELINE - Russia / Soviet Nuclear Forces”. Federation of American Scientists.

Vezi și

SA-1 Guild (cod rusescː S-25 Berkut)
SA-2 Guideline (cod rusescː S-75 Dvina)
SA-3 Goa (cod rusescː S-125 Neva/Peciora)
SA-4 Ganef (cod rusescː2K11 Krug)
SA-5 Gammon (cod rusescː S-200 Angara/Vega/Dubna)
SA-6 Gainful (cod rusescː 2K12 Kub)
SA-7 Grail (cod rusescː 9K32 Strela-2)
SA-8 Gecko (cod rusescː 9K33 Osa)
SA-9 Gaskin (cod rusescː 9K31 Strela-1)
SA-10 Grumble (cod rusescː S-300 Favorit)
SA-11 Gadfly (cod rusescː 9K37 Buk)
SA-13 Gopher (cod rusescː 9K35 Strela-10)
SA-14 Gremlin (cod rusescː9K34 Strela-3)

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de S-75 Dvina

[Zaloga2007-1] Steven J. Zaloga (2007). Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile. Osprey Publishing. p. 8. ISBN 978-1-84603-062-8. On 7 octombrie 1959, one of the Taiwanese RB-57Ds was struck at an altitude of 65,600ft (20km) by a salvo of three V-750 missiles

[2] Steven J. Zaloga (2007). Red SAM: The SA-2 Guideline Anti-Aircraft Missile. Osprey Publishing. p. 9. ISBN 978-1-84603-062-8.

[Federation_of_American_Scientists-3] „V-750 SA-2 GUIDELINE - Russia / Soviet Nuclear Forces”. Federation of American Scientists.

[1]

[2]

[3]