Deschide meniul principal

Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate

(Redirecționat de la SHAEF)
Supreme Headquarters,
Allied Expeditionary Force
(SHAEF)
SHAEF Shoulder Patch.svg
SHAEF - Emblema purtată pe umărul uniformei
Activă1943–1945
ȚarăFlag of the United States.svg SUA
Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit
Flag of Canada.svg
Flag of Free France (1940-1944).svg FFL
Flag of Poland.svg Polonia
Flag of Norway.svg Norvegia
Flag of Australia.svg Australia
Flag of New Zealand.svg Noua Zeelandă
Flag of the Netherlands.svg Olanda
Flag of Belgium.svg Belgia
ApartenențăAliații
TipCartier General Combinat
RolCoordonarea teatrelor de operațiuni
Parte aȘefilor Statelor Majore Combinate
PoreclăSHAEF
MisiuniAl Doilea Război Mondial
Desființată14 iulie 1945
Comandanți
Comandant supremDwight D. Eisenhower
Adjunct al Comandantului supremArthur Tedder

Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate (Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force – SHAEF), a fost structura supremă de comandă a comandantului forțelor aliate din nord-vestul Europei, de la sfârșitul anului 1943 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Generalul american Dwight D. Eisenhower a fost la comanda SHAEF pe toată perioada de existență a Cartierului General.

Istoricul SHAEF în timpul celui de-al Doilea Război MondialModificare

Eisenhower a fost transferat de la comanda Teatrul de Operațiuni din Mediterana la comanda SHAEF. Sediul SHAEF a fost stabilit în decembrie 1943 în unitatea militară SUA Camp Griffiss din Teddington. În oraș există și astăzi o stradă numită „Shaef Way”. Membrii SHAEF au dezvoltat planurile inițiale ale Operațiunii Overlord create de generalul Frederick E. Morgan, (Șeful Statului Major al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate – COSSAC) și de generalul Ray Barker.[1] Morgan, who had been appointed chief of staff to the Supreme Allied Commander (designate) in mid-March 1943 began planning for the invasion of Europe before Eisenhower's appointment.[2] și le-au dat forma finală, care avea să fie executată pe 6 iunie 1944. Întregul procesul a fost puternic influențat de Eisenhower și de comandantul forțelor terestre ale invaziei, Bernard Law Montgomery.

Sediul SHAEF a rămas în Anglia până când în Franța au fost debarcate suficiente trupe a căror prezență să justifice mutarea sa pe continent.[3] După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley.

După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de Armată VI american (6 AG) sub comanda generalului Jacob L. Devers. În timpul luptelor din sudul Franței, 6 AG a fost sub comanda Cartierului General Aliat (AFHQ) din Teatrul de Operațiuni din Mediterana dar, după o lună, grupul a trecut sub comanda SHAEF. Până în acest moment, cele trei grupuri de armate se aflau pe poziții pe frontul de vest pe care aveau să le păstreze până la sfârșitul războiului —21 AG britanic în nord, 12 AG americ în centru, iar 6 AG în sud. În decembrie 1944, SHAEF și-a stabilit sediul în Palatul Versailles din Franța.[4] On 26 April 1945 SHAEF moved to Frankfurt.[5]

Ordinea de luptăModificare

SHAEF a comandat cele mai numeroase formații destinate unei operațiuni pe frontul de vest – americane, franceze, britanice și canadieni. Forțele erau formate din trei Grupuri de Armată, care controlau un total de opt armate.

  • Armata Aiată Aeropurtată I
  • Grupul de Armată al 21-lea Britanic
    • Armata I Canadiană
    • Armata a 2-a Britanică
  • Grupul de Armată al 21-lea American
    • Armata I Americană
    • Armata a 3-a Americană
    • Armata a 9-a Americană
    • Armata a 15-a Americană
  • Grupul de Armată al 6-a American
    • Armata I Franceză
    • Armata a 7-a Americană

SHAEF a controlat importante forțe navale în timpul Operațiunii Neptun, faza debarcării a „Overlord” și două forțe aeriene tactice – Armata Aeriană a 9-a Americană și Forța Aeriană Tactică RAF a 2-a. Bombardierele strategice aliate din Regatul Unit a intrat de asemenea sub comanda sa în timpul Operațiunii Neptun.

ComandanțiiModificare

 
Comandanții SHAEF la o conferință în Londra
de la stâga la dreapta: generalul-locotenent Omar N. Bradley, amiralul Sir Bertram Ramsay, mareșalul aerului Sir Arthur Tedder, generalul Dwight D. Eisenhower, generalul Sir Bernard Montgomery, mareșalul aerului Sir Trafford Leigh-Mallory și generalul-locotenent Walter Bedell Smith

După terminarea războiuluiModificare

După capitularea Germaniei, SHAEF a fost dizolvat pe 14 iulie 1945 și a fost înlocuită de US Forces European Theater (USFET).[5] USFET a fost reorganizat ca EUCOM (US Forces, European Command) pe 15 martie 1947.[5]

ReferințeModificare

  1. ^ Harrison, Gordon A. () [1951]. „Chapter II Outline Overlord”. Cross Channel Attack. United States Army in World War II. United States Army Center of Military History. CMH Pub 7-4. 
  2. ^ See: Ambrose, Stephen E. (). D-Day. Simon & Schuster. ISBN 0-684-80137-X. , page 71.
  3. ^ Eisenhower și-a mutat un post avansat de comandă în Normandia în dimineața zilei de 7 august 1944. Vedeți: Ambrose, Stephen E. (). Citizen Soldiers. Simon & Schuster. ISBN 0-7434-5015-9. , page 92.
  4. ^ Ambrose, Stephen E. (). Citizen Soldiers. Simon & Schuster. ISBN 0-7434-5015-9. , page 199.
  5. ^ a b c Linke, Vera (). „Das I.G. Farbenhaus – Ein Bau der, deutsche Geschichte widerspiegelt (The IG Farben Building – A building that reflects German History)”. Transcript of lecture given in Frankfurt Archive No.K20840 (în German). Hausarbeiten.de. Accesat în . 
  6. ^ „Unity of Command – Normandy Invasions”. Arhivat din original la . Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Winters, Major Dick, with Cole C. Kingseed (2006). Beyond Band of Brothers: The War Memoirs of Major Dick Winters. Berkley Hardcover. ISBN 978-0-425-20813-7., page 210.

Resurse internetModificare