Safia Farhat
| Safia Farhat | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Safia Foudhaili  |
| Născută | 1924[1] Rades, Guvernoratul Ben Arous, Tunisia |
| Decedată | (80 de ani) Rades, Guvernoratul Ben Arous, Tunisia |
| Căsătorită cu | Abdallah Farhat[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Protectoratul Francez al Tunisiei (–) Tunisia (–) |
| Ocupație | desenatoare[*] ceramistă[*] pictoriță tapissier[*] decorator[*] |
| Locul desfășurării activității | Tunisia[2] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Studii | Tunis Institute of Fine Arts[*] |
| Mișcare artistică | مدرسة تونس[*] |
Modifică date / text  | |
Safia Farhat (în arabă صفية فرحات) (n. 1924, Rades, Guvernoratul Ben Arous, Tunisia – d. , Rades, Guvernoratul Ben Arous, Tunisia) a fost un pionier al artelor vizuale în Tunisia, precum și profesoară universitară și activistă pentru drepturile femeilor. Este amintită pentru că a pus bazele tapiseriei moderne în țara ei[3], precum și pentru contribuțiile sale în domeniile designului, picturii, ceramicii, tapițeriei și artelor decorative, folosind diverse materiale, cum ar fi ștampile, ceramică, vitralii și tapiserie.[4] Farhat a fondat și prima revistă feministă arabo-africană, Faiza.[5]
Biografie
modificareNăscută la Radès în 1924, a studiat în Franța și în Tunisia, inclusiv la Institutul de Arte Plastice din Tunis.[6]
Farhat este amintită pentru că a pus bazele tapiseriei moderne în Tunisia. A jucat un rol crucial în crearea de colaborări între artiști și meșteșugari din industria artizanală de stat în perioada socialismului tunisian.[3] Rolul ei ca prima femeie și prima directoare tunisiană a Școlii postcoloniale de Arte Frumoase din Tunis a ajutat la schimbarea culturii coloniale a școlii, dominată de bărbați, într-una care a admis și a produs o generație de artiste și profesori de sex feminin.[3]
În 1949, a participat la mișcarea artistică a École de Tunis (Școala din Tunis), fiind singura femeie asociată acestui grup.[3] În 1959, a fondat revista Faiza, prima revistă pentru femei tunisiene după independența țării.[4] A contribuit la reformarea și revizuirea predării artei și a fost primul directoare tunisiană a Școlii de Arte Plastice din Tunis unde a predat la sfârșitul anilor 1950. A fost directoare a Institutului de Arte Frumoase din Tunis începând cu 1966,[7] conducând noua școală de arhitectură.[6]
Farhat a proiectat timbre poștale tunisiene. În 1980, au fost emise două - care prezentau dantela Chebka și lucrări de metal, iar ea a fost responsabilă pentru unul dintre ele.[8]
Farhat a contribuit la crearea Asociației Tunisiene a Femeilor Democrate și a fost activistă în apărarea drepturilor femeilor. De asemenea, a fost asociată cu Association des peintres et amateurs de'art en Tunisie (președinte); Zin (co-fondator, companie de decorațiuni; și Centre des Arts Vivants din Rades (fondator; 1981) împreună cu soțul ei Ammar Farhat(d), pe care l-au donat statului tunisian.[4] Farhat a creat opere în diferite forme de artă, inclusiv vitralii, desene, picturi, reliefuri, fresce si mai ales tapiserii decorative. Ea a murit în 2004.
Referințe
modificare- ^ (Radès 1924 - 2004), NMVW-collection website, accesat în
- ^ S. Farhat, ZONDER TITEL (în neerlandeză), accesat în
- ^ a b c d „Professor first to document Tunisia's postcolonial monumental artwork”. The University of Kansas. . Accesat în .
- ^ a b c Khalil 2016, p. 29.
- ^ Lorcin & Shepard 2016, p. 238.
- ^ a b Advisory Commission 1973, p. 24.
- ^ African Studies Center at UCLA 1968, p. 83.
- ^ On the internet Chebka Lace, Lacenews.net, Retrieved 2 June 2016
Bibliografie
modificare- Advisory Commission (). International Educational and Cultural Exchange. Advisory Commission on International Communication, Cultural Educational Affairs.
- African Studies Center at UCLA (). African Arts: Arts D'Afrique. African Studies Center, University of California, Los Angeles.
- Khalil, Andrea (). Gender, Women and the Arab Spring. Routledge. ISBN 978-1-317-59916-6.
- Lorcin, Patricia M. E.; Shepard, Todd (). French Mediterraneans: Transnational and Imperial Histories. U of Nebraska Press. ISBN 978-0-8032-8875-1.