Feminism

Parte a seriei despre
Discriminare

Forme generale de discriminare
Sex • Rasă • Orientare sexuală • Religie • (Diz)abilitate • Limbă • Vârstă • Specie
Forme specifice de discriminare
Antisemitism • Aporofobie • Homofobie • Heterofobie • Xenofobie • Transfobie • Serofobie • Heterosexism • Misoginie • Misandrie • Antițigănism • Islamofobie • Anticreștinism • Rasism ecologic • Discriminare sexuală la muncă
Discriminarea în România
Rasismul • Discriminarea romilor • Holocaustul în România • Antisemitismul • Antimaghiarism • Robia • Drepturile omului • Drepturile LGBT • Violența domestică • Discriminarea privind încredințarea minorilor
Manifestări
Purificare etnică • Persecutare • Pogrom • Conflict etnic • Genocid • Holocaust • Sclavie • Infracțiune motivată de ură • Violența împotriva persoanelor LGBT • Mutilare genitală • Violența împotriva femeilor • Violență sexuală • Hărțuire sexuală • Blamarea victimei • Avort selectiv • Vânătoare de vrăjitoare
Politici
Separatism • Apartheid • Legile de la Nürnberg • Căsătorii între persoane de același sex • Diferența de venit dintre bărbați și femei • Numerus clausus • Listă neagră
Metode de prevenire
Toleranță • Acțiune afirmativă • Drepturile omului • Drepturile animalelor • Autodeterminare • Desegregare • Intersecționalitate • Feminism • Multiculturalism • Integrare rasială • Integrare socială • Asimilare culturală
Vezi și
CNCD • ACCEPT • Deceniul de incluziune a romilor • Eugenism • Corectitudine politică
editează

Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale. Doctrina nu trebuie confundată cu simpla revendicare a unor drepturi.

Istoric și organizareModificare

Primele structurări ale mișcărilor feministe apar în suita ideilor Revoluției franceze. Textele feministe fondatoare reiau principiile iluministe ale dreptului natural și ale egalității în drepturi și libertăți. Scriitoarea revoluționară Olympe de Gouges, inspirată de Declarația drepturilor omului, proclamă în Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne (1791) principiile umaniste ale emancipării femeii, afirmând egalitatea ei juridică; în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o Vindication of the Rights of Woman (1792). Mai târziu, saint-simonieni, fourieriști, socialiști sau mișcări cooperatiste aveau să reia aceste principii, structurându-le doar într-un soi de codicile de gen la textele lor doctrinare (Flora Tristan, Pauline Roland etc.). Teoretic, ideile sunt precizate, însă evoluția militantistă a mișcării este una anevoioasă și complicată.

Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită „a sufragetelor”, structură militantă activă în Statele Unite și în Anglia care-și propune denunțarea formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a vota (acordat pentru prima dată în lume în Noua Zeelandă în anul 1893) este statuat în 1918 în Anglia, și în 1920 în Statele Unite; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi salariale, civice ș.a.m.d.

„Al doilea sex”Modificare

Volumul Simonei de Beauvoir Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949) este prima încercare de structurare teoretică exhaustivă a tematicii feministe. Cartea, o riguroasă analiză istorică, antropo-sociologică și tipologică a condițiilor sociale și psihologice de inferioritate la care femeia este constrânsă, provoacă încă de la apariție un interes imens și este considerată până astăzi textul fondator al feminismului contemporan.

Subliniind minoratul la care structurile patriarhale au condamnat femeia, Simone de Beauvoir analizează deopotrivă tipologiile malformate rezultate din complicitatea implicită cu modelul tutelar: "tânăra fată", "mama", "narcisista", "prostituata", "îndrăgostita", "femeia mistică" etc. Este, până astăzi, una dintre mizele cele mai puternice și mai ambițioase ale cărții: autoarea evită capcana unei simple poziționări trans-sociale revendicative și diferențialiste a femeii, vizând în permanență o emancipare transcendentă a sa, căutarea libertății proprii, a unei construcții autonome de sine întemeiată pe libertatea umană. "Femeile nu trec niciodată mai departe de pretext", ele "fac inventarul lumii fără a încerca să-i descopere sensul", subliniază ea în finalul cărții, pentru a distinge adevărata miză transcendentă a luptei, înscrisă în contextul devenirii generale a subiectului.

Feminismul contemporanModificare

Un simbol al feminismului contemporan

Diverse mișcări și denominații feministe revendică astăzi, mai cu seamă la nivel academic și civic-instituțional, latura teoretică a doctrinei. Teoria feminista este extensia feminismului in domeniul teoriei si filozofiei. Este constituita din lucrari dintr-o varietate de discipline, printre care antropologie, sociologie, economie, studii de gen, critica literara, ^[1] ^[2] istoria artei, ^[3] psihoanaliza ^[4] si filozofie ^[5] ^[6]. Scopul teoriei feministe este intelegerea inegalitatii de gen si se concentreaza pe politica de gen, relatii de putere si sexualitate. Pe langa productia unei critici a acestor relatii sociale si politice, o mare parte din teoria feminista se concentreaza si asupra promovarii drepturilor si intereselor femeii. Teme explorate in teoria feminista includ discriminare, stereotipizare, objectificare (in mod special obiectificare sociala), opresiune si patriarhie. ^[7] ^[8]

Militante topless ale Femen

La nivel militantist, organizații precum Femen s-au aflat, de curând, în atenția mass-media prin acțiunile lor reprezentând pop feminismul.

În România, studiile Mihaelei Miroiu și ale Laurei Grunberg sunt printre primele încercări de a prezenta publicului ideile și problematica feminismului, însă curentul s-a dezvoltat semnificativ începând cu precădere din jurul anului 1995. Lucrarea Lexicon feminist^[9] a Mihaelei Miroiu și a Otiliei Dragomir, dar și alte lucrări scrise de teoreticienele feminismului românesc explică concepte fundamentale pentru curentul feminist, cum ar fi cele de: putere de gen, etici feministe, etica grijii, etici ginocentrice, etici materne, empatie, putere simbolică, rol de gen, sociologie feministă, sociologia genului, socializare de gen, stereotip de gen, stratificare de gen, studii de gen, șovinism masculin și altele.

Anumiți observatori occidentali consideră că populațiile creștin-ortodoxe, chiar și când e vorba de cele imigrate într-o societate occidentală, privesc feminismul ca fiind irelevant pentru etosul ortodox; acești observatori constată că nu există o mișcare populară, de masă, care să militeze pentru hirotonisirea femeilor pentru preoție sau episcopat, și chiar timidele cereri pentru dreptul femeilor de a deveni diaconi - fapt care n-ar face decât să reînvie o bine-documentată tradiție a bisericii bizantine timpurii- evită tonul strident și direct manifestat de mișcările pentru hirotonire în bisericile creștine occidentale.^[10]

PersonalitățiModificare

Golda Meir a fost prima femeie din Israel care a deținut funcții politice importante (premier, ministru de externe):

"Mulți mă acuză că aș conduce afacerile statului cu inima și nu cu capul. Și ce-i cu asta? Cei care nu stiu să plângă din toata inima, nu știu nici să se bucure. Aș zice, așadar, că femeile raționează, comunică și acționează ca femeile iar bărbații - ca bărbații. Și este foarte bine asa, deoarece găsesc ca o femeie bărbată poate fi tot atât de dezagreabilă ca și un bărbat efeminizat"

O altă reprezentantă cunoscută a mișcării feministe, din Germania este Alice Schwarzer.

NoteModificare

^ Zajko, Vanda; Leonard, Miriam (2006). Laughing with Medusa: classical myth and feminist thought. Oxford: Oxford University Press. p. 445. ISBN 0-19-927438-X.
^ Howe, Mica; Aguiar, Sarah Appleton (2001). He said, she says: an RSVP to the male text. Madison, NJ: Fairleigh Dickinson University Press. p. 292. ISBN 0-8386-3915-1.
^ Pollock, Griselda (2007). Encounters in the Virtual Feminist Museum: Time, Space and the Archive. Routledge. pp. 1–262.
^ Ettinger, Bracha; Judith Butler; Brian Massumi; Griselda Pollock (2006). The matrixial borderspace. Minneapolis: University of Minnesota Press. p. 245. ISBN 0-8166-3587-0.
^ Brabeck, M. and Brown, L. (With Christian, L., Espin, O., Hare-Mustin, R., Kaplan, A., Kaschak, E., Miller, D., Phillips, E., Ferns, T., and Van Ormer, A.). (1997). Feminist theory and psychological practice. In J. Worell and N. Johnson (Eds.) Shaping the future of feminist psychology: Education, research, and practice (pp.15–35). Washington, D.C.: American Psychological Association.
^ Florence, Penny; Foster, Nicola (2001). Differential aesthetics: art practices, philosophy and feminist understandings. Aldershot, Hants, England: Ashgate. p. 360. ISBN 0-7546-1493-X.
^ Chodorow, Nancy (1989). Feminism and Psychoanalytic Theory. New Haven, Conn.: Yale University Press. ISBN 978-0-300-05116-2.
^ Gilligan, Carol (1977). "'In a Different Voice: Women's Conceptions of Self and Morality'". Harvard Educational Review 47 (4): 481–517. Retrieved 8 June 2008.
^ Ed. Polirom, Iași, 2002.
^ The majority of Orthodox, even in North America, view feminism as irrelevant - or at least ill-suited, as a sociopolitical concept, to the Orthodox ethos. There is no popular, widespread movement for the ordination of women to the priesthood and episcopacy, and even the limited push for the ordination of women to the diaconate - which would revive a well-documented tradition of the early and Byzantine Church - eschews the more strident and assertive tones of women’s ordination movements in Western Christian churches. Advocates of greater ecclesial participation for Orthodox women do not speak in terms of “rights,” which is a political rather than theological concept. Rather, congruent with the spiritual and traditional foundations of Orthodox theology, advocates of a restored female diaconate offer arguments based on the church’s tradition, history, and liturgical theology, applying the practices of the past to a modern situation. - An Orthodox Perspective On Feminist Theology, Valerie A. Karras, Encyclopedia of Women and Religion in North America, Ed. Rosemary Skinner Keller, Rosemary Radford Ruether and Marie Cantlon. Vol. 2. Indiana University Press, 2006. p523-530.

BibliografieModificare

Simone de Beauvoir, Al doilea sex, ed. Univers, București, 2004
Laura Grunberg, (R)evoluții in sociologia feminista. Repere teoretice, contexte românești Editura Polirom, 2003
Laura Grunberg, Gen și integrare, Centrul AnA, 2002
Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe, ed. Polirom, 2004
Mihaela Miroiu, Gândul umbrei. Abordări feministe în filosofia contemporană, 1995
Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, ed. Polirom, 2003
Ștefan Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948), ed. Polirom, 2006
Olympe de Gouges, Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne, 1791
Mary Wollstonecraft, Vindication of the Rights of Woman, 1792
Maïté Albistur, Daniel Armogathe, Histoire du féminisme français, Éditions des Femmes, 1977-1978, Paris
Pierre Bourdieu, La domination masculine, ed. Seuil, 1998
Eliane Gubin, Le siècle des féminismes, Éditions de l'atelier, 2004

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Feminism

We should all be feminists
Video: documentar despre mișcarea Femen, 2013 (66 mn), subtitr. în română
video: documentar despre Simone de Beauvoir și feminism, 2008 (42 mn), subtitr. în română Arhivat în 27 februarie 2008, la Wayback Machine.
IstorieSiCultura.ro Arhivat în 19 iunie 2013, la Wayback Machine.
Archives du Féminisme
Feminism and Women's Studies Arhivat în 3 octombrie 2006, la Wayback Machine.
Against Girl's Culture?, 18 iunie 2003, Marc Ulieriu, Ziarul de Duminică

Feminismul în România

Evoluția feminismului românesc Arhivat în 26 februarie 2014, la Wayback Machine.
Presa feministă din România interbelică Arhivat în 4 martie 2012, la Wayback Machine., Camelia Popescu, Historia, accesat la 15 februarie 2012
Lupta pentru dreptul de vot feminin în România interbelică Arhivat în 22 decembrie 2015, la Wayback Machine., 13 decembrie 2011, Camelia Popescu, Historia
„Activitatea femeei române“ (România interbelică) Arhivat în 2 septembrie 2013, la Wayback Machine., 7 martie 2010, Oana Rusu, Ziarul Lumina

Vezi șiModificare

Feminism radical

[1] Zajko, Vanda; Leonard, Miriam (2006). Laughing with Medusa: classical myth and feminist thought. Oxford: Oxford University Press. p. 445. ISBN 0-19-927438-X.

[2] Howe, Mica; Aguiar, Sarah Appleton (2001). He said, she says: an RSVP to the male text. Madison, NJ: Fairleigh Dickinson University Press. p. 292. ISBN 0-8386-3915-1.

[3] Pollock, Griselda (2007). Encounters in the Virtual Feminist Museum: Time, Space and the Archive. Routledge. pp. 1–262.

[4] Ettinger, Bracha; Judith Butler; Brian Massumi; Griselda Pollock (2006). The matrixial borderspace. Minneapolis: University of Minnesota Press. p. 245. ISBN 0-8166-3587-0.

[5] Brabeck, M. and Brown, L. (With Christian, L., Espin, O., Hare-Mustin, R., Kaplan, A., Kaschak, E., Miller, D., Phillips, E., Ferns, T., and Van Ormer, A.). (1997). Feminist theory and psychological practice. In J. Worell and N. Johnson (Eds.) Shaping the future of feminist psychology: Education, research, and practice (pp.15–35). Washington, D.C.: American Psychological Association.

[6] Florence, Penny; Foster, Nicola (2001). Differential aesthetics: art practices, philosophy and feminist understandings. Aldershot, Hants, England: Ashgate. p. 360. ISBN 0-7546-1493-X.

[7] Chodorow, Nancy (1989). Feminism and Psychoanalytic Theory. New Haven, Conn.: Yale University Press. ISBN 978-0-300-05116-2.

[8] Gilligan, Carol (1977). "'In a Different Voice: Women's Conceptions of Self and Morality'". Harvard Educational Review 47 (4): 481–517. Retrieved 8 June 2008.

[9] Ed. Polirom, Iași, 2002.

[10] The majority of Orthodox, even in North America, view feminism as irrelevant - or at least ill-suited, as a sociopolitical concept, to the Orthodox ethos. There is no popular, widespread movement for the ordination of women to the priesthood and episcopacy, and even the limited push for the ordination of women to the diaconate - which would revive a well-documented tradition of the early and Byzantine Church - eschews the more strident and assertive tones of women’s ordination movements in Western Christian churches. Advocates of greater ecclesial participation for Orthodox women do not speak in terms of “rights,” which is a political rather than theological concept. Rather, congruent with the spiritual and traditional foundations of Orthodox theology, advocates of a restored female diaconate offer arguments based on the church’s tradition, history, and liturgical theology, applying the practices of the past to a modern situation. - An Orthodox Perspective On Feminist Theology, Valerie A. Karras, Encyclopedia of Women and Religion in North America, Ed. Rosemary Skinner Keller, Rosemary Radford Ruether and Marie Cantlon. Vol. 2. Indiana University Press, 2006. p523-530.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]