Wikipedia

Salvați orașul

film din 1976 regizat de Jan Łomnicki
Salvați orașul

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalOcalić miasto
Genfilm de război[1]  Modificați la Wikidata
RegizorJan Łomnicki[*][[Jan Łomnicki (regizor de film polonez)|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristJan Łomnicki[*][[Jan Łomnicki (regizor de film polonez)|​]][2]
Andrzej Szczypiorski[*]​[2]  Modificați la Wikidata
StudioStudioul Kadr
Mosfilm  Modificați la Wikidata
Director de imagineJerzy Gościk[2]  Modificați la Wikidata
MuzicaPiotr Hertel[*][[Piotr Hertel (composer (1936-2010))|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieTeresa Budzisz-Krzyżanowska[*][[Teresa Budzisz-Krzyżanowska (actriță poloneză)|​]]
Aleksandr Borisovici Beleavski[*][[Aleksandr Borisovici Beleavski (Soviet and Russian actor (1932-2012))|​]]
Maslova, Nina Konstantinovna[*][[Maslova, Nina Konstantinovna (actriță rusă)|​]]
Henryk Bista[*][[Henryk Bista (actor polonez)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiera[2]  Modificați la Wikidata
Durata110 min.  Modificați la Wikidata
Țara Polonia
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Filmat înCracovia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba poloneză
limba germană
limba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Salvați orașul (în poloneză Ocalić miasto, în rusă Сохранить город, transliterat: Sohraniț gorod) este un film de război polono-sovietic din 1976 regizat de Jan Łomnicki⁠(d) despre eliberarea Cracoviei⁠(d) în anul 1945.[3] Acest film a fost inspirat de activitățile de recunoaștere și diversiune ale grupurilor lui Aleksei Botean⁠(d) și Evgheni Berezneak⁠(d).

Rezumat modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Situația Armatei Germane este tot mai grea pe Frontul de Răsărit la sfârșitul anului 1944: Armata Sovietică înaintează tot mai mult, partizanii polonezi din Armata Internă sabotează activitățile militare germane, iar locuitorii Poloniei ocupate duc un război psihologic cu ocupanții germani (spre exemplu, funcționarii poștali polonezi ștampilează scrisorile trimise de ofițerii nemți către Germania cu inscripția „Deutschland Kaputt”, iar cetățenii simpli fură documente militare secrete și le predau partizanilor). În acest timp, comportamentul unităților militare germane stârnește îngrijorare în rândul populației orașului Cracovia: soldații pătrund în canalizări și în alte locuri din oraș și depozitează acolo cantități mari de explozibili.[3]

Un grup de cercetași sovietici aflat sub comanda căpitanului Semionov este parașutat la 31 decembrie 1944 deasupra orașului Cracovia pentru a lua contact cu mișcarea de rezistență poloneză. Semionov aterizează însă într-un copac și suferă o rană destul de gravă la picior. Janek, fiul soților Marian și Jadwiga Nowacki, se întoarce de la piață spre casă prin cimitir și îl găsește pe ofițerul rus, căruia îi promite ajutor. Soții Nowacki, inițial temători de consecințele ajutorării unui militar inamic, îl aduc pe Semionov în casa lor și îi facilitează contactul cu comandantul local al Armatei Poporului, Kazimierz Pawlak.[3][4] Cu ajutorul lui Pawlak, grupul condus de Semionov se adăpostește într-o biserică mică și nefolosită din zona Krzemionki⁠(d), unde instalează un post de radio; Serioja asigură securitatea ascunzătorii, iar Mașa stabilește contactul radio cu unitatea militară sovietică.[3]

Guvernatorul Hans Frank decide să arunce în aer Cracovia și anunță această decizie în timpul balului din noaptea de Anul Nou. Militarii germani minează rețeaua de canalizare, subsolurile clădirilor importante și monumentele orașului. Planul german de aruncare în aer a Cracoviei este aflat de militarii Armatei Interne și de partizanii Armatei Poporului, care sunt nevoiți să colaboreze, în ciuda diferențelor ideologice, pentru salvarea orașului de la distrugere.[3][4] Membrii Armatei Interne îl răpesc pe inginerul Hans Kruger din cadrul Abwehr pentru a afla detaliile planului. Postul de radio este descoperit însă de germani, care înconjoară biserica; Serioja moare, dar Mașa reușește să scape și să ajungă la Pawlak. Nemții întețesc razille și perchezițiile, iar Nowacki și Semionov sunt capturați. Un număr mare de partizani polonezi (printre care și Nowacki) sunt împușcați în temnița din Palatul Montelupi⁠(d). Ofițerul anchetator german Hartman, conștient de sfârșitul iminent al războiului, îi propune o înțelegere căpitanului Semionov, permițându-i să scape în schimbul cruțării lui în situația capturării Cracoviei de către sovietici.[3]

Armata Sovietică face ultimele pregătiri pentru capturarea orașului, iar mareșalul Konev, comandantul Frontului I Ucrainean, decide să nu folosească artileria grea pentru a nu distruge „altarul național al polonezilor”. Militarii Armatei Interne și ai Armatei Poporului conduși de maiorul „Łysy” și de Pawlak ocupă rețeaua de canalizare și coridoarele subterane ale orașului și neutralizează, cu ajutorul căpitanului Semionov, instalațiile electrice care urmau să provoace lanțul de explozii. Partizanii „Malarz” și „Skorpion” reușesc să pătrundă în clădirea centralei electrice și să dezactiveze detonatorul, dar sunt uciși de germani în urma unui schimb de focuri.[3]

Situația militară devine critică pentru germani, iar guvernatorul Frank părăsește Cracovia, luând cu el un număr mare de comori din Castelul Wawel și ordonându-i Hauptsturmführer-ului Klinder să arunce în aer orașul. Armata Sovietică declanșează atacul, fără ajutorul artileriei, în dimineața zilei de 19 ianuarie 1945, iar tancurile sovietice pătrund pe străzile orașului Cracovia, unde se dau lupte grele. Militarii germani se retrag, iar orașul este eliberat. Populația Cracoviei întâmpină cu bucurie trupele învingătoare.[3][4]

Distribuție modificare

Producție modificare

Filmul a fost produs în coproducție de compania poloneză Zespół Filmowy Kadr și compania sovietică Mosfilm. Filmările au avut loc în anul 1976 și s-au desfășurat în mai multe locuri din orașul polonez Cracovia: Biserica „Sfântul Benedict”⁠(d) de pe Dealul Lasota⁠(d) al fostului oraș Podgórze⁠(d) (astăzi inclus în Cracovia), ul. Krzemionki, zidul de piatră de pe Ulica Bolesław Limanowski⁠(d).[3] S-a filmat pe peliculă color.[3] Lungimea peliculei este de 3163 de metri, iar durata filmului este de 110 minute.[3]

Recepție modificare

Salvați orașul este considerat de polonezi un film de propagandă care exagerează și denaturează rolul Armatei Sovietice în eliberarea Cracoviei⁠(d) potrivit unui mit fabricat de autoritățile comuniste ale Republicii Populare Polone și Uniunii Sovietice.[4][5][6][7] Propaganda comunistă poloneză a susținut că Armata Germană a minat întregul oraș pentru a-l distruge, astfel încât polonezii să creadă că Armata Roșie a eliberat și a salvat Cracovia, spre deosebire de Varșovia, care a suferit pagube semnificative.[6][7] În realitate, forțele armate germane nu au avut interes să apere Cracovia deoarece riscau să fie încercuite, așa că, la apropierea sovieticilor, au aruncat în aer podurile de pe râul Dunajec pentru a-și asigura o retragere sigură și completă către regiunea industrială Silezia Superioară, ceea ce le-a permis să aibă pierderi minime și să transporte în liniște operele de artă jefuite.[8] Germanii nu avut intenția să distrugă orașul, ci au minat doar câteva poduri și clădiri strategice (sediul Gestapo-ului și al poliției) pentru a încetini înaintarea Armatei Sovietice.[8]

Mareșalul Konev a pretins că a fost informat de patrioții polonezi despre planul german de distrugere a orașului[9] și a făcut eforturi pentru a salva Cracovia de la distrugere, ordonând un atac fulger asupra orașul, fără a folosi aviația și artileria.[10] Credibilitatea acestor relatări a fost pusă la îndoială de istoricul polonez Andrzej Chwalba⁠(d), care nu a găsit nicio dovadă fizică a planului general german de distrugere a orașului și nicio dovadă scrisă care să arate că mareșalul Konev a ordonat atacul cu intenția de a conserva orașul. El înfățișează strategia lui Konev ca fiind una obișnuită – ceea ce a cauzat, doar întâmplător, puține pagube Cracoviei – exagerată mai târziu și transformată într-un mit al lui „Konev, salvatorul Cracoviei” de către propaganda sovietică. Intrarea Armatei Roșii în oraș a fost însoțită de un val de violuri⁠(d) asupra fetelor și femeilor, ceea ce a determinat proteste oficiale ale autorităților poloneze.[11][12]

Istoricii polonezi au susținut că mareșalul Konev a ordonat totuși folosirea artileriei și aviației pentru atacarea unităților militare germane din Cracovia în ianuarie 1945, distrugând sau deteriorând aproximativ 450 de clădiri din Cracovia; au fost distruse complet, printre altele, casele din jurul Gării Centrale⁠(d), în timp ce alte clădiri valoroase precum Catedrala Wawel și Castelul Wawel (care era atunci sediul guvernatorului) au suferit avarii importante după ce Aviația Sovietică a aruncat la 17 ianuarie 1945 o bombă deasupra castelului, care a căzut în curtea Batory⁠(d).[13][14]

Premii modificare

Filmul a fost distins cu mai multe premii:

Salvați orașul a concurat, de asemenea, la ediția a X-a⁠(d) a Festivalului Internațional de Film de la Moscova (7–21 iulie 1977),[15] unde a obținut Premiul Comitetului Sovietic pentru Apărarea Păcii⁠(d).[3]

Note modificare

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0074993/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d „Salvați orașul”, Freebase Data Dumps[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m pl Ocalić miasto în baza de date filmpolski.pl
  4. ^ a b c d pl Ocalić miasto în baza de date filmweb.pl
  5. ^ Redakcja (), „Propaganda PRL wiecznie żywa”, Dziennik Polski, accesat în  
  6. ^ a b Mateusz Zimmerman (), „Mit ocalonego Krakowa legł w gruzach”, Onet.pl, Arhivat din original în , accesat în  
  7. ^ a b Beata Kołodziej (), 70 lat temu oddziały Armii Czerwonej zdobyły Kraków, Dzieje.pl (portal de istorie creat de Muzeul de Istorie Polonez și Agenția de Presă Poloneză, sub auspiciile Ministerului Culturii și Patrimoniului Național) 
  8. ^ a b Wojciech Oleksiak (), „How Kraków Made It Unscathed Through WWII”, Culture.pl, accesat în  
  9. ^ Anna M. Cienciala, „The German Occupation of Poland and the Holocaust in German-occupied Poland. Poland and The Polish Question in World War II.”, cap. „The Polish Resistance Movement against the Germans. Arhivat în , la Wayback Machine.”, în The Polish Review, vol. 48, nr. 1, 2003, pp. 49–72.
  10. ^ Makhmut Gareev, „Marshal Konev”, în Krasnaia Zvezda, 12 aprilie 2001. (Arhivat în , la Wayback Machine.)
  11. ^ Rita Pagacz-Moczarska (). „Okupowany Kraków (interview with professor Andrzej Chwalba)”. Alma Mater. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Andrzej Chwalba⁠(d), „Kraków w latach 1939–1945” („Cracow under German Occupation, 1939-1945”), în Dzieje Krakowa, vol. 5, Wydawnictwo Literackie, Kraków, 2002. (Arhivat în , la Wayback Machine.)
  13. ^ Piotr Subik (), „Czy w Krakowie powstanie nowy pomnik żołnierzy Armii Czerwonej? To pomysł prosto z Kremla”, Portal i.pl, accesat în  
  14. ^ Damian Żelezik (), „Manewr, który ocalił Kraków? (interviu cu Grzegorz Jeżowski, curatorul Muzeului de Istorie al Orașului Cracovia)”, Miejska Platforma Internetowa „Magiczny Kraków”, accesat în  
  15. ^ „10th Moscow International Film Festival (1977)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Salvați_orașul&oldid=15772299