Sarina Cassvan
| Sarina Cassvan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Bacău, România |
| Decedată | (84 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalistă romancieră[*] traducătoare scriitoare de literatură pentru copii[*] scriitoare |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
Modifică date / text  | |
Sarina Cassvan (născută Sara Cassvan; n. 3 ianuarie 1894– d. 8 ianuarie 1978) a fost o romancieră și traducătoare română.
Biografie modificare
S-a născut într-o familie evreiască din Bacău, părinții ei fiind Lazăr Cassvan și soția lui, Janeta Alter Con.[2] A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, Crezul ocnașului, a apărut în anul următor. A colaborat la Revista copiilor și a tinerimii, Adevărul literar și artistic, Lupta, Cuvântul literar, Dimineața, Scena, Rampa, Femeia, Gazeta literară și Contemporanul. În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933 a editat revista 1933-1934. Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În acest timp, organizația a fost sponsorizată de Elena Văcărescu și finanțată de importante personalități interne și externe. Datorită activității sale literare și de promovare culturală pe plan extern, ea a fost primită în Société des Auteurs Dramatiques și în Académie Féminine des Lettres.[3] Regimul condus de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial i-a interzis activitatea publicistică pe motiv că era „evreică”.[2]
În afară de povestiri scurte și romane, ea a scris multă literatură pentru copii, precum și o biografie romanțată a lui Dimitrie Cantemir, Între pană și spadă (1963). 30 de zile în studio (1933) a fost printre primele cărți de reportaje din țară,[3] și, de asemenea, una dintre primele cărți în limba română despre cinema.[4] A scris piesele de teatru Măștile destinului (jucată la Teatrul Național din Iași și la Théâtre Albert-Ier din Paris), Una sau mai multe femei și Calvar. Piesele sale pentru copii Niță, Nuța și Lăbuș și În țara trântorilor au fost jucate la Iași și la București. Cassvan a elaborat și tradus antologia Contes roumains d’écrivains contemporains (1931) și a realizat numeroase traduceri din literatura universală.[3]
Soțul ei a fost colegul scriitor Ion Pas.[3]
Opera:
- Curtea și livada (1913)
- Carnavalul vieții (1921),
- Dolofana (1922),
- Căsuța lebedei (1922),
- Aventurile unui mic bucureștean (vol. I-II, 1923),
- Fluierul fermecat (1924),
- Săptămâna unei îndrăgostite (1924),
- Măriuca (1924),
- Primăvara, vara, toamna și iarna (1927),
- Să povestim (1931),
- Trupul care își caută sufletul (1932),
- 30 de zile în studio (1933),
- S.O.S. (1935),
- Bombonel și Totonel (1936),
- Kiki și Riki(1936)
- Femeia și cătușele ei (1946),
- Pit și Pitulice (1946),
- Evadare (1947),
- Ciufuleț (1959),
- Drum fără popas (1960),
- Între pană și spadă (1963)
Note modificare
- ^ a b Sarina Cassvan, Autoritatea BnF
- ^ a b ro Liviu Rotman (ed.), Demnitate în vremuri de restriște, p. 174. Bucharest: Editura Hasefer, Federation of Jewish Communities of Romania & Elie Wiesel National Institute for Studying the Holocaust in Romania, 2008. ISBN 978-973-630-189-6
- ^ a b c d Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, pp. 284-85. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7
- ^ ro Mihaela Mudure, Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă Arhivat în , la Wayback Machine., in România Literară, nr. 36, 2013.