Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu
| Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  București, România |
| Decedată | (68 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | avocată jurist |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză |
| Activitate | |
| Alma mater | Facultatea de Drept din Paris[1] |
Modifică date / text  | |
Sarmiza ori Sarmisa Bilcescu (ulterior Bilcescu-Alimănișteanu, n. , București, România – d. , București, România) a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obținut licența în drept la Universitatea din Paris și prima femeie din lume cu un doctorat în drept.[2] A fost căsătorită cu inginerul Constantin Alimănișteanu.
Biografia
modificareS-a născut la București la data de 27 aprilie 1867, în familia lui Dumitru Bilcescu (din Bilcești-Mușcel), fost șef al Controlului Finanțelor în vremea prințului Barbu Știrbey. A obținut licența în științe juridice în 1887. În 1890, în vremea când 71% dintre studentele din universitățile franceze proveneau din alte țări, Sarmiza Bilcescu a fost prima femeie din Europa care a obținut un doctorat în drept. Teza sa s-a intitulat De la condition légale de la mère ("Condiția juridică a mamei").
În 1891, ca urmare a unei campanii derulate în favoarea sa de renumitul jurist român Constantin Dissescu, Sarmiza Bilcescu a fost admisă în Baroul Ilfov (care, la acea vreme, includea și Bucureștiul), și era prezidat de renumitul avocat și om politic Take Ionescu).
Totuși, Sarmiza Bilcescu nu a practicat niciodată avocatura. Ea s-a măritat cu Constantin Alimănișteanu la șase ani după ce a fost admisă în Barou și ca urmare s-a retras din avocatură, continuând să fie însă activă în cercurile feministe. S-a numărat printre fondatoarele Societății Domnișoarelor Române care își propunea să lupte pentru creșterea gradului de educație în rândul femeilor.
Mihail Fărcășanu i-a publicat biografia în 1947 sub pseudonimul Mihai Villara.
Note
modificare- ^ http://www.sudoc.fr/047198656 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „10 românce de top în Europa, în lume și la noi”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- Alin Ciupală, Femeia în societatea românească a secolului al XIX-lea, Editura Meridiane, București, 2003, p. 59-60, 85
- Oana Sandu, Educația feminină în societatea românească a secolului XIX, la miculparis.ro
- Amalia Vasilescu, Imaginarul despre Femeie în Vechiul Regat între pozitv și negativ
- Andreea Ofițeru, „Vârsta de aur a avocaturii românești”, în Evenimentul Zilei, 3 iulie 2006