Scăderea punctului de îngheț

Scăderea punctului de îngheț (sau de congelare) este o proprietate coligativă și descrie fenomenul de scădere al punctului de îngheț al unui lichid sau solvent la adăugarea în soluție a unui alt compus solid. Altfel spus, o soluție va prezenta un punct de topire mai mic comparativ cu solventul pur.

Teoria este valabilă pentru adăugarea oricărui solut nevolatil, precum o sare, la un solvent pur, precum apa. Acest fenomen este responsabil pentru faptul că apa de mare rămâne de obicei în stare lichidă la temperaturi mai mici de 0 °C (care este punctul de îngheț al apei pure).^[1]

Scăderea punctului de solidificare este proporțională cu molalitatea solutului ^[2], fapt observat încă din 1787-1788 prin experimentele lui Charles Blagden raportate în Philosophical Transactions of the Royal Society ^[3].

Vezi și

Referințe

^ „Crioscopia < Chimie Anorganica”, Regielive, accesat în 2 septembrie 2018
^ Niac, op. cit., p. 50
^ Phil. Trans., 78, 277(1788)

Bibliografie

Peter Atkins, Physical Chemistry, 4th Ed., Oxford University Press, Oxford, 1994, ISBN 0-19-269042-6
Gavril Niac, ș.a., Formule, tabele, probleme de chimie fizică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984
Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)

Legături externe

J. Phys. Evolutia crioscopiei

[Regielive_2018-09-02-1] „Crioscopia < Chimie Anorganica”, Regielive, accesat în 2 septembrie 2018

[2] Niac, op. cit., p. 50

[3] Phil. Trans., 78, 277(1788)

[1]

[2]

[3]