Scăderea punctului de îngheț

Variația de potențial chimic a unui solvent la adăugarea unui solut ajută la explicarea fenomenului de scădere a punctului de îngheț.

Scăderea punctului de îngheț (sau de congelare) este o proprietate coligativă și descrie fenomenul de scădere al punctului de îngheț al unui lichid sau solvent la adăugarea în soluție a unui alt compus. Altfel spus, o soluție va prezenta un punct de topire mai mic comparativ cu solventul pur.

Teoria este valabilă pentru adăugarea oricărui solut nevolatil, precum o sare, la un solvent pur, precum apa. Acest fenomen este responsabil pentru faptul că apa de mare rămâne de obicei în stare lichidă la temperaturi mai mici de 0 °C (care este punctul de îngheț al apei pure).[1]

Scăderea punctului de solidificare este proporțională cu molalitatea solutului [2].

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ „Crioscopia < Chimie Anorganica”, Regielive, accesat în  
  2. ^ Niac, op. cit., p. 50

BibliografieModificare

  • P. W. Atkins, Physical Chemistry, 4th Ed., Oxford University Press, Oxford, 1994, ISBN 0-19-269042-6
  • Gavril Niac, ș.a., Formule, tabele, probleme de chimie fizică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984

Legături externeModificare