Sellerio Editore
Tipsocietà a responsabilità limitata[*][[società a responsabilità limitata (Italian form of a company with limited liability)|​]]  Modificați la Wikidata
Fondată  Modificați la Wikidata
Fondator(i)Enzo Sellerio[*]  Modificați la Wikidata
Țara Italia  Modificați la Wikidata
SediuPalermo
Industrieeditare[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

Sellerio este o editură înființată în 1969 la Palermo de Elvira Giorgianni (funcționar public care a demisionat și a investit salariile compensatorii de 12 milioane de lire italiene în companie)[1][2] și soțul ei, fotograful Enzo Sellerio, la sugestia scriitorului și criticului de artă Leonardo Sciascia și a antropologului Antonino Buttitta.[3]

După câteva titluri apărute în seria de debut cu titlu programatic La civiltà perfezionata, editura a devenit cunoscută pe plan național (și internațional) odată cu publicarea în 1978 a cărții L'afaire Moro a lui Sciascia.[3]

Numărul colecțiilor publicate a crescut de la an la an, începând cu La Memoria, care este astăzi un simbol al producției selleriene. Printre scriitorii care au colaborat cu editura se numără Gesualdo Bufalino, câștigătorul Premiului Campiello și al Premiului Strega,[4][5] care a semnat un contract în 1981, și Andrea Camilleri.[6]

În 1983 s-a produs o divizare a companiei prin formarea a două gestiuni separate: Elvira Giorgianni a publicat ficțiune și eseistică, în timp ce Enzo Sellerio a publicat cărți de artă și de fotografie.[7]

Editura a publicat colecții specializate precum Prisma și Biblioteca siciliana di storia e letteratura, La diagonale, La nuova diagonale, Fine secolo (coordonată de Adriano Sofri) și La città antica (coordonată de clasicistul Luciano Canfora). Alte colecții sunt mai puțin specializate precum Il divano (cu sugestii excentrice și autori ca Giulio Angioni) și Il castello (în care este publicată literatură străină de mai mic interes general). În anul 2012 catalogul editurii avea peste trei mii de titluri. Moștenitor grupului editorial este tânărul Antonio Sellerio, fiul Elvirei și a lui Enzo, care a absolvit în 1997 studii la Universitatea Bocconi cu o lucrare de licență referitoare la afacerea familiei sale. Printre consultanți se numără sora sa, Olivia, și italianistul Salvatore Silvano Nigro.[8]

Elvira Giorgianni a murit în 3 august 2010 la Palermo.[9][10] Soțul ei, Enzo Sellerio, a murit în 22 februarie 2012.[11]

Scriitori italieni publicați

modificare
 
Salonul Cărții ed. 2017: Standul Sellerio

Scriitori străini publicați

modificare

Colecții

modificare
  • La memoria
  • La rosa dei venti
  • Il contesto
  • Il divano
  • Alle 8 di sera
  • Nuovo prisma
  • La nuova diagonale
  • Galleria
  • Le indagini di Montalbano
  • Biblioteca siciliana di storia e letteratura
  • Corti
  • Il castello
  • Il gioco delle parti. Romanzi giudiziari
  • Il mare
  • La diagonale
  • Le parole e le cose
  • Tutto e subito
  • Fine secolo
  • Quaderni della Biblioteca siciliana di storia e letteratura
  • L'Italia
  • La città antica
  • Teatro
  • Nuovo Museo
  • L'isola
  • La civiltà perfezionata
  • Fantascienza
  • Prisma
  • Museo
  • La pietra vissuta
  • Le favole mistiche
  • Fuori collana
  • App
  • Narrativa per la scuola
  • La memoria illustrata
  • I cristalli
  • I cristallini
  • Varia
  • Cataloghi
  • Bel vedere
  • Diorama
  • L'occhio di vetro
  • La Cuba
  1. ^ Lo racconta il figlio in un'intervista con Paolo Di Stefano per il Corriere della Sera dell'11 maggio 2009, ora in Potresti anche dirmi grazie, Rizzoli, 2010, pp. 331-339.
  2. ^ Paolo Di Stefano (). Potresti anche dirmi grazie. Milano: Rizzoli. ISBN 8858600592. 
  3. ^ a b L’AFFAIRE MORO: SCIASCIA SULLE TRACCE DEL PRIGIONIERO (în italiană). minimaetmoralia.it. . 
  4. ^ „La vita” (în italiană). fondazionebufalino.it. Accesat în . 
  5. ^ „Bufalino e la scommessa di Elvira Sellerio” (în italiană). insiemeragusa.it. . Accesat în . 
  6. ^ ricerca.repubblica.it, ed. (). „I 50 anni di Sellerio una storia siciliana dipinta di blu” (în italiană). Accesat în . 
  7. ^ treccani.it (ed.). „Sellerio” (în italiană). Accesat în . 
  8. ^ rep.repubblica.it, ed. (). „Antonio Sellerio: "I nostri primi cinquant'anni, dalla crisi a Camilleri" (în italiană). 
  9. ^ Massimo Lomonaco (). „È morta Elvira Sellerio la signora dell'editoria”. Il Giornale di Vicenza. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Addio Elvira Sellerio, regina dei libri tra Sciascia e Camilleri”. La Zisa. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Addio a Enzo Sellerio editore e fotografo della storia”. la Repubblica. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare