Semion Vainștok

Semion Vainștok
Date personale
Născut	5 octombrie 1947 (76 de ani) Climăuți, raionul Dondușeni, Republica Moldova
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Rusia
Ocupație	om de afaceri
Limbi vorbite	limba rusă
Activitate
Alma mater	Kîiivskîi naționalnîi universîtet budivnîțtva i arhitekturî[*][[Kîiivskîi naționalnîi universîtet budivnîțtva i arhitekturî (university in Kyiv, Ukraine; academic publisher)|​]]
Premii	Medalie Ordinului „Pentru Merite în fața Patriei” de gradul II[*]​ orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni[*][[orden «Za zaslugi pered Otecestvom» III stepeni (grade of an order)|​]] Ordinul de Merit pentru Patrie, Gradul IV[*]​ medal «Za osvoenie nedr i razvitie neftegazovogo kompleksa Zapadnoi Sibiri»[*][[medal «Za osvoenie nedr i razvitie neftegazovogo kompleksa Zapadnoi Sibiri» |​]] Order of St. Sergius of Radonezh 3rd class[*][[Order of St. Sergius of Radonezh 3rd class (The lowest degree of the Order of St. Sergius of Radonezh)|​]]

Semion Vainștok (în rusă Семён Вайншток; n. 5 octombrie 1947, Climăuți, raionul Dondușeni, Republica Moldova) este un om de afaceri rus și israelian (din 2010), fost șef al companiilor ruse de stat Transneft (1999-2007) și „Olimpstroi” (2007-2008).

Biografie

S-a născut în satul Climăuți din raionul Dondușeni, RSS Moldovenească (actualmente în R. Moldova). În 1964 a devenit muncitor la uzina de mobilă din Balta, RSS Ucraineană. În 1965 a absolvit școala tehnică din Jitomir de prelucrare mecanică a lemnului, ulterior, a lucrat ca maistru la fabrica de mobilă din Drochia, RSS Moldovenească. Din 1966 până în 1969 a servit în armată, apoi a lucrat ca inginer la câteva întreprinderi silvice din orașul Cernăuți.

A absolvit cu o diplomă de inginer Institutul de Construcții din Kiev, ulterior, a petrecut stagierea la Universitatea Industriei Petrolului și Gazelor din Tiumen.

În 1982, și-a început cariera în industria petrolieră sovietică, mai întâi la compania petrolieră „Bașkir Bașneft”, mai târziu la „Kogalîmneftegaz” și în cele din urmă la „Glavtiumenneftegaz”, care a devenit parte a companiei petroliere Lukoil în timpul tranziției Rusiei la economia de piață. În perioda anilor 1995-1999, Vainștok a fost vicepreședinte al Lukoil și director general pentru regiunea Siberiei de Vest. În 1999, Roman Abramovici și ex-ministrul căilor ferate al Rusiei și prim-vicepremierul Nikolai Aksionenko, un politician foarte influent la acea vreme, care era chiar considerat succesorul lui Boris Elțin, l-au propus pe Vainștok ca un posibil nou președinte al Transneft. Președintele companiei de la acea perioadă, Dmitri Saveliev, a dat în judecată demiterea sa, dar a fost îndepărtat din funcție după puțin timp, ceea ce a provocat un scandal la nivel național.

De la numirea sa în funcția de șef al celei mai mari companii de conducte din lume (rețeaua de conducte are o lungime totală de aproximativ 50.000 de km), el a fost, de asemenea, unul dintre cei mai influenți oameni din Rusia. Politicianul Aleksei Navalnîi, în noiembrie 2010, l-a învinuit pe Vainștok de delapidarea mai multor miliarde în timpul conducerii companiei și a cerut ca acesta să fie atras la răspundere penală. Ulterior, vicepreședintele Camerei de Conturi a Rusiei, Valeri Goregliad a confirmat informația că au existat „încălcări grave”, în urma cărora suma totală a daunelor s-a ridicat la aproximativ 3,5 miliarde de ruble.

În septembrie 2007, contractul său de președinte al Transneft a expirat și nu a mai fost reînnoit. În schimb, președintele rus Vladimir Putin i-a oferit lui Vainștok conducerea unei companii de stat („Olimpstroi”) care s-a ocupat de construirea obiectivelor sportive pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci.

După plecarea din „Olimpstroi” în 2008, Vainștok a plecat la reședința sa permanentă din Londra, iar în primăvara anului 2010 s-a mutat în Israel. În același an, a devenit cetățean israelian. În august 2010, Vainștok a condus consiliul de administrație al unei importante companii israeliene (Israel's Financial Levers).

Legături externe

• ru Biografie pe Lentapedia