Serghei Witte

nobil și politician rus, primul Prim-Ministru al Imperiului Rus
Serghei Witte
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Imperiul Rus[3] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[4][5][6] Modificați la Wikidata
Petrograd, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLazarevskoe kladbișce Aleksandro-Nevskoi lavrî[*][[Lazarevskoe kladbișce Aleksandro-Nevskoi lavrî (cemetery in St. Petersburg, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie[7]) Modificați la Wikidata
PărințiJulius von Witte[*][[Julius von Witte |​]]
Yekaterina Fadeyeva[*][[Yekaterina Fadeyeva (mother of Russian Empire Prime Minister Sergei Witte)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiVera Sergheevna Narîșkina-Vitte[*][[Vera Sergheevna Narîșkina-Vitte (daughter of the Russian diplomat Sergei Witte (1883-1963))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Rusă Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
om de stat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[8] Modificați la Wikidata
cilen Gosudarstvennogo soveta Rossiiskoi imperii[*][[cilen Gosudarstvennogo soveta Rossiiskoi imperii (political function in the Russian Empire)|​]] Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Prim-ministru al Rusiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deIvan Logginovici Goremîkin[*][[Ivan Logginovici Goremîkin (politician rus)|​]]
Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIvan Nikolaevici Durnovo[*][[Ivan Nikolaevici Durnovo (politician rus)|​]]
Al 13-lea ministr finansov Rossiiskoi imperii[*][[ministr finansov Rossiiskoi imperii |​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deIvan Alekseevici Vîșnegradski[*][[Ivan Alekseevici Vîșnegradski (Imperial Russian politician (1832-1895))|​]]
Succedat deIeduard Dmitrievici Pleske[*][[Ieduard Dmitrievici Pleske (politician rus)|​]]

PremiiOrdinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*]
Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[*]
orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni (Russian order for civilian employees)|​]]
Ordinul Vulturului Negru[*]
orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni |​]]
Ordinul Vulturul Alb
Ordinul Vulturul Roșu
Kronenorden (Preußen)[*][[Kronenorden (Preußen) (Prussia's ranking order of chivalry)|​]]
Kungliga Vasaorden[*][[Kungliga Vasaorden (Swedish order of chivalry)|​]]
...mai multe...
Alma materUniversitatea Imperială Novorossiia[*] ()
Universitatea din Odesa
Semnătură

Contele Serghei Iulievici Witte (în rusă Серге́й Ю́льевич Ви́тте) (29 iunie 184913 martie 1915) a fost unul dintre cei mai influenți oameni politici care au condus industrializarea extensivă a Imperiul Rus. El a fost de asemenea autorul Manifestului din octombrie 1905, precusorul primei Constituții. A fost președinte al Consiliului de Miniștri al Imperiului Rus (prim ministru al Rusiei).

Witte – portret de Ilia Repin.

Deși despre familia Witte se crede că era de origine olandeză, documentele o arată ca fiind originară din țările baltice, într-o perioadă în care aceste teritorii făceau parte din Imperiul Suedez, mai înainte de cuceririle lui Petru cel Mare. Bunicul dinspre mamă al lui Serghei Witte a fost Andrei Mihailovici Fadeev, guvernator al Saratovului și Consilier Privat pentru Caucaz, iar bunica sa a fost prințesa Elena Dolgoruki. Fondatoarea Societății teozofice, Madame Blavațki, i-a fost verișoară primară. S-a născut și a copilărit în Caucaz, în casa părinților materni. După ce a picat examenul de admitere la Universitatea Novorossiisk din Odessa, s-a mutat la Chișinău, unde a absolvit Gimnaziul I. Din a doua încercare a fost admis la Universitatea Novorossiisk, pe care a absolvit-o în 1870, specializându-se în matematică. În deceniile al optulea și al nouălea al secolului al XIX-lea a lucrat în administrarea afacerilor private, în special în domeniul căilor ferate.

Witte și creșterea economică a Rusiei

modificare

Witte a ocupat funcția de director al Departamentului Căilor Ferate din cadrul Ministerului de Finanțe (18891891) și în Ministerul Transporturilor (1892), unde a urmărit realizarea unui program ambițios de dezvoltare a transportului feroviar și a supervizat construirea calea ferată transsiberiană.

A fost numit ministru de finanțe în 1892, funcție pe care a deținută până în 1903. În această perioadă, Imperiul Rus a avut parte de o creștere economică fără precedent. Witte a încurajat investițiile străine și a reușit să stabilească etalonul aur pentru rublă în 1897. Witte a încurajat dezvoltarea industriei rusești, iar, ca rezultat, sectorul industrial al economiei s-a extins rapid, în special în domeniile transporturilor și exploatării metalelor și petrolului. Pentru a întări economia și a atrage mai mulți investitori străini, Witte a militat pentru limitarea puterilor autocației rusești.

Witte a fost transferat în funcția de mai mică importanță de președinte al Comitetului de Miniștri în 1903, funcție pe care a deținut-o până în 1905. Încercând să continue modernizarea economiei rusești, Witte a convocat și supervizat o Conferință Specială pentru Modernizarea Industriei Rurale. În ciuda eforturile lui, mărimea loturilor țărănești a continuat să scadă lent, iar starea de nemulțumire a crescut în rândurile populației de la sate.

Witte și politica Imperiului Rus

modificare

Witte s-a reîntors în prim-plan în 1905, când a fost însărcinat de împărat să conducă negocierile de la sfârșitul războiului ruso-japonez. Witte a călătorit în Statele Unite ale Americii, unde au început tratativele de pace, negocierile fiind încheiate cu rezultate favorabile Rusiei. În ciuda înfrângerilor catastrofale de pe câmpurile de luptă, Rusia a pierdut foarte puțin după semnarea aranjamentelor finale.

După acest succes, Whitte a fost readus în centrul procesului decizional guvernamental, pentru a ajuta la calmarea revoltelor care au urmat masacrului din duminica însângerată de la Sankt Peterburg. A fost numit președinte al Consiliului de Miniștri în 1905. În timpul revoluției ruse din 1905, Witte a militat pentru crearea unui parlament ales prin vot universal, reformarea autocrației rusești și transformarea ei în monarhie constituțională și adoptarea primei Declarații a drepturilor cetățenești. Multe dintre aceste reforme au fost legiferate, dar nu s-a reușit înăbușirea revoltelor. Aceste tulburări și victoria partidelor de stânga în primele alegeri parlamentare rusești pentru Duma de Stat, l-au forțat pe Witte să demisioneze din funcția de prim-ministru.

Witte a continuat să activeze în politica la nivel înalt ca membru al Consiliului de Stat, dar nu a mai fost numit într-o altă funcție guvernamentală. Chiar înaintea izbucnirii primului război mondial, Witte a solicitat rămânerea Rusiei în afară conflictului. La scurtă vreme după izbucnirea conflictului mondial, Witte a murit.

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Istoriceskaia iențiklopedia Sibiri 
  3. ^ IeSBE / Vitte, Serghei Iulievici[*][[IeSBE / Vitte, Serghei Iulievici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Sergei Witte, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  6. ^ Serge Witte, GeneaStar 
  7. ^ (PDF) 
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

modificare


Predecesor:
Ivan Vîșnegradski
Ministru de finanțe
1892—1903
Succesor:
Eduard Pleske
Predecesor:
Ivan Nicolaevici Durnovo
Prim ministru al Rusiei
1905–1906
Succesor:
Ivan Goremîkin