Serie hipergeometrică fundamentală
În matematică, prin serie hipergeometrică fundamentală, câteodată numită și q-serie hipergeometrică, se înțelege generalizarea q-seriilor analoage a seriei hipergeometrice ordinare. În mod uzual sunt definite două serii fundamentale: seria hipergeometrică fundamentală unilaterală și seria hipergeometrică fundamentală bilaterală.
Numele i-a fost dat prin analogie cu seria hipergeometrică ordinară. O serie ordinară este numită o serie ordinară hipergeometrică în cazul în care raportul dintre termenii succesivi este o funcție rațională de n. Dar dacă raportul termenilor succesivi este o funcție rațională de , atunci seria se numește serie hipergeometrică fundamentală.
Serie hipergeometrică fundamentală a fost luată în considerație pentru prima dată de Eduard Heine în secolul XIX, ca un mod de a capta caracteristicile comune ale funcției theta a lui Jacobi si ale funcției eliptice.
Definiție
modificareSeria hipergeometrică fundamentală unilaterală este definită ca:
unde
este permutarea q-factorială. Cazul cel mai important se obține atunci când j = k+1, având forma:
Seria hipergeometrică fundamentală bilaterală corespounde seriei hipergeometrice bilaterale și este definită ca:
Cazul cel mai important se obține atunci când j = k, având forma:
Seria unilaterală poate fi obținută ca un caz special al celei bilaterale facând variabila b egală cu q, cel puțin atunci când nici una dintre variabilele a nu este o putere a lui q, caz în care toți termenii cu n < 0 vor dispărea.
Serii simple
modificareExpresiile câtorva serii simple includ:
Identități simple
modificareCazul special este strâns legat de q-exponențial.
Identitatea lui Ramanujan
modificareRamanujan a dat următoarea identitate:
valabilă pentru și . Similar identitatea a fost dată de Bailey. Astfel de identități pot fi înțelese ca o generalizare a teoremei produsului triplu al lui Jacobi, care poate fi scris folosind q-serii:
Ken Ono a dat următoarea serie de puteri formală:
Referințe
modificare- Eduard Heine, Theorie der Kugelfunctionen, (1878) 1, pp 97-125.
- Eduard Heine, Handbuch die Kugelfunctionen. Theorie und Anwendung (1898) Springer, Berlin.
- W.N. Bailey, Generalized Hypergeometric Series, (1935) Cambridge Tracts in Mathematics and Mathematical Physics, No.32, Cambridge University Press, Cambridge.
- Gasper, George; Rahman, Mizan (), Basic hypergeometric series, Encyclopedia of Mathematics and its Applications, 96 (ed. 2nd), Cambridge University Press, ISBN 978-0-521-83357-8, MR2128719
- William Y. C. Chen and Amy Fu, Semi-Finite Forms of Bilateral Basic Hypergeometric Series Arhivat în , la Wayback Machine. (2004)
- Sylvie Corteel and Jeremy Lovejoy, Frobenius Partitions and the Combinatorics of Ramanujan's Summation, (undated)
- Gwynneth H. Coogan and Ken Ono, A q-series identity and the Arithmetic of Hurwitz Zeta Functions Arhivat în , la Wayback Machine., (2003) Proceedings of the American Mathematical Society 131, pp. 719-724