Sicard de Benevento

principe longobard
Sicard de Benevento
Sicard solidus 722261.jpg
Sicard de Benevento
Date personale
NăscutItalia Modificați la Wikidata
Decedat839 d.Hr. Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiSico I de Benevento Modificați la Wikidata
Frați și suroriSiconulf Modificați la Wikidata
Ocupațiemonarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară

Sicard (n. ?, Italia – d. 839 d.Hr.) a fost principe de Benevento de la 832 până la moarte. El a fost ultimul principe al principatului unit de Benevento care a stăpânit cea mai mare parte din sudul Italiei.

Sicard a fost fiul și succesorul ducelui Sico I, originar din Spoleto.

După preluarea principatului, el s-a angajat în războaie permanente atât împotriva sarazinilor, cât și a vecinilor săi din ducatele de Sorrento, Neapole și Amalfi. În vremea sa, Benevento reprezenta cea mai puternică formațiune din regiune sub aspect militar și economic. Prin Pactum Sicardi din 4 iulie 836, s-a semnat un armistițiu pe cinci ani cu cele trei formațiuni mai sus menționate, recunoscându-se dreptul negustorilor de a călători liber între ele. Cu toate acestea, războiul a continuat. În cadrul unui război din 837 cu ducele Andrei al II-lea de Neapole, acesta a solicitat sprijinul mercenarilor sarazini, creându-se un obicei în a recurge la sprijinul musulmanilor în războaiele dintre statele creștine din Italia.

De asemenea, Sicard a capturat Amalfi în anul 838, printr-un atac dinspre mare.

Pe lângă războaiele continue, Sicard s-a remarcat și ca un constructor. El a pus bazele bisericii din Benevento, pe care a aprovizionat-o cu numeroase moaște de sfinți, precum cele ale Sfântului Bartolomeu, aflate până atunci în insulele Lipari, pe care le-a obținut prin angajarea unor negustori amalfitani, care le-au preluat de la sarazini. Apoi, când a capturat Amalfi, a preluat și de acolo relicvele Sfintei Trofimena, recent aduse acolo de la Minori[1].

Sicard a fost asasinat în 839, iar trezorierul Radelchis s-a proclamat imediat principe în locul său, în defavoarea fratelui lui Sicard, Siconulf, care a fost întemnițat.[1] În continuare, Siconulf a reușit să evadeze și a fost proclamat principe la Salerno, creându-se astfel Principatul de Salerno.

Astfel, la moartea lui Sicard, principatul a intrat într-o perioadă de război civil, în care a fost adeseori împărțit între diverșii pretendenți.

NoteModificare

BibliografieModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sicard de Benevento