Siconulf
Date personale
Născutsecolul al IX-lea d.Hr. Modificați la Wikidata
Italia Modificați la Wikidata
Decedat849 d.Hr. Modificați la Wikidata
PărințiSico I de Benevento Modificați la Wikidata
Frați și suroriSicard de Benevento Modificați la Wikidata
Căsătorit cuItta[*][[Itta (wife of Siconulf, prince of Benevento)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiSico al II-lea de Salerno Modificați la Wikidata
OcupațiePrincipatul de Salerno Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriPrincipe di Salerno[*][[Principe di Salerno (Italian noble title)|​]] ()

Siconulf (de asemenea, Siconolf, Sikenolf, Siconolfo sau Siconulfus) (d. 851) a fost primul principe longobard de Salerno, fiind fratele principelui Sicard de Benevento, care a fost asasinat de către Radelchis I. Ca replică la actul lui Radelchis, populația din Salerno l-a proclamat pe Siconulf ca principe în opoziția cu noul conducător din Benevento. Pentru o vreme, Radelchis l-a ținut pe Siconulf prizonier în Taranto. Un grup de cetățeni din orașele Salerno și Amalfi au mers la Taranto deghizați în negustori amalfitani și au reușit să îl elibereze pe Siconulf din închisoare, aducându-l la Salerno.[1]

Efigia lui Siconulf pe un solidus emis în timpul guvernării sale la Salerno

Radelchis a fost cel care i-a chemat primul pe sarazini pentru a lupta contra lui Siconulf în 841, după care Siconulf a răspuns cu aceeași monedă, recurgând și el la ajuto musulman. Războiul cu Radelchis a durat vreme de zece ani, timp în care devastările provocate de sarazini s-au intensificat, iar bisericile erau prădate. În cele din urmă, în 849, regele Italiei, Ludovic al II-lea, a coborât în sudul Italiei și a confirmat divizarea Principatului de Benevento, silindu-i pecei doi rivali să încheie pacea și recunoscându-l pe Siconulf al noului principal de Salerno. Principalele orașe ale principatului erau Taranto, Cassano Irpino, Paestum, Conza, Sarno, Cimitile (Nola), Capua, Teano și Sora.

Siconulf a murit la puțină vreme după aceea și a fost urmat la domnia asupra principatului de către fiul său, Sico al II-lea.

  1. ^ Barbara M. Kreutz, Before the Normans: South Italy in the Ninth and Tenth Centuries, Philadelphia, University of Pennsylvania Press, 1991) p. 23.

Bibliografie

modificare
  • H. M. Gwatkin, Whitney, J. P. (ed.), The Cambridge Medieval History: Volume III, Cambridge University Press, 1926.