Sigismondo Pandolfo Malatesta
| Segismondo Pandolfo Malatesta | |
 Portretul lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, de Piero della Francesca (circa 1451) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 19 iunie 1417 Brescia |
| Decedat | 9 octombrie 1468 Rimini |
| Înmormântat | Tempio Malatestiano[*]  |
| Părinți | Pandolfo III Malatesta[*] Antonia da Barignano[*] |
| Frați și surori | Galeotto Roberto Malatesta[*] Malatesta Novello[*] |
| Căsătorit cu | Ginevra d’Este (–) Polyxène Sforza[*] (–iunie 1449) Isotta degli Atti[*] (din ) |
| Copii | Roberto Malatesta[*] Giovanna Malatesta[*] Sallustio Malatesta[*] Antonia Malatesta[*][1] |
| Naționalitate | italian |
| Ocupație | condotier |
| Limbi vorbite | limba italiană[2][3] |
Modifică date / text  | |
Sigismondo Pandolfo Malatesta, numit și „Lupul din Rimini”, (n. Brescia, 19 iunie 1417 - d. Rimini, 9 octombrie 1468), fiu al lui Pandolfo al III-lea Malatesta și al amantei sale Antonia da Barignano, a fost un condotier[4] italian, senior al Rimini și al Fano, din 1432, în timp ce fratele său, Domenico Malatesta a fost senior al Cesenei. Membru al Casei de Malatesta, seniori ai Rimini între 1295 și 1500, Sigismondo Malatesta este un personaj istoric faimos prin trădările sale, prin provocările la adresa moravurilor din societatea italiană a secolului al XV-lea. Era considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai redutabili comandanți militari ai epocii sale.
Biografie modificare
A fost învestit cu titlul de cavaler de împăratul Sigismund de Luxemburg, al Sfântului Imperiu Romano-German. Considerat de contemporanii săi drept unul dintre cei mai îndrăzneți condotieri din Italia, îl întâlnim în multe bătălii care caracterizează această perioadă. În mai multe rânduri a fost în solda papilor, a comandat trupele venețiene în campania contra Republicii Ambroziene[5] și contra lui Francesco Sforza, și chiar, în 1465, împotriva Imperiului Otoman. I-a ajutat pe florentini în rezistența contra invaziei lui Alfonso al V-lea al Aragonului, reușind să rupă asediul la Piombino, cu o manevră care i-a surprins atât pe inamici cât și pe aliați. Pentru aceste reușite, a fost primit triumfal la Florența. Aceste acțiuni l-au mâniat pe regele Aragonului, care l-a urât toată viața și i-a cerut fiului său să distrugă statul lui Malatesta.
A fost un poet și mecena al artelor. Lui îi datorăm crearea unuia dintre monumentele simbol ale orașului Rimini și al întregii Renașteri: Templul Malatesta, în italiană Tempio Malatestiano[6], creat de Leon Battista Alberti.
A avut, pe rând, trei soții legitime: s-a căsătorit cu Ginevra d’Este în 1434, decedată în 1440, cu Polissena Sforza[7], în aprilie 1442, decedată în 1448. Acestea, se pare, au fost asasinate de Sigismondo. Cea de-a treia și ultima soție legitimă a lui Sigismondo Malatesta a fost Isotta degli Atti (circa 1432 - 1474), cu care s-a căsătorit în 1456, și care îi era amantă încă din 1445, pe când Polissena trăia. Relația lui Sigismondo cu Isotta a fost cunoscută de public din 1449. Doar această a treia căsătorie nu a fost încheiată pentru obținerea unui avantaj politic sau militar.
În 1461, Papa Pius al II-lea l-a acuzat pe Sigismondo Malatesta de uxoricid[8] (că le-a asasinat pe cele două soții ale sale, Ginevra și Polissena)[9], și că a ucis și alte persoane, și l-a excomunicat. Ginevra d'Este a murit otrăvită, Polissena Sforza a murit sufocată cu un prosop. Sigismondo a pus să fie ucis un călugăr franciscan care a refuzat să-i divulge secretul spovezii Polissenei.
Din căsătoria cu Ginevra d’Este nu au rezultat copii. Polissena Sforza i-a dăruit doi copii Galeotto, născut în 1442 și mort la câteva luni de la naștere, și Giovanna (1444 - 1511). Din relația cu Isotta degli Atti, au rezultat patru copii: Giovanni (născut în 1447 și mort după câteva luni de la naștere), Antonia (1451 - 1483), Sallustio, Vittorio.
După excomunicarea lui Sigismondo Malatesta, Isotta s-a ocupat de conducerea orașului Rimini, în numele soțului său, iar după moartea acestuia, survenită în 1468, în numele fiului lor, Sallustio. Sallustio a fost ucis, în anul următor, la ordinul lui Roberto Malatesta, fiu nelegitim al lui Sigismondo, care a preluat controlul orașului.
Sfârșitul vieții modificare
Sigismondo Pandolfo Malatesta a decedat la vârsta de 51 de ani, în 1468. Corpul său a fost înmormântat în Templul lui Malatesta[6], care nu era încă terminat.
Mecenat modificare
Sigismondo Pandolfo Malatesta a protejat artele, angajându-i pe Pisanello, pe Matteo de' Pasti[10], Agostino di Duccio[11], Leone Battista Alberti și pe Piero della Francesca. A dispus construirea Templului Malatesta[6], un mausoleu care conține mormintele membrilor familiei sale. În cea de-a doua capelă a Templului se află mormântul celei de-a treia și ultimei soții, Isotta degli Atti; aici este reprezentată stema familiei Malatesta: Trandafirul (iubirea față de literatură și de arte), și Elefantul (ferocitatea).
Posteritate modificare
Judecata istoricilor este contrastată. Se recunoaște că Sigismondo se complăcea în „viol, adulter și incest”[12]. Abuzurile sale sexuale s-au întins chiar și asupra copiilor săi, unii dintre ei fiind violați de Sigismondo. Marele specialist al Renașterii italiene, Francesco Guicciardino îl descrie pe Sigismondo drept un „dușman al păcii și al bunăstării”. Sigismondo era deplin conștient de păcatele sale și chiar se lăuda cu ele, într-o serie de sonete erotice dedicate soției sale Isotta.
Sigismondo Pandolfo Malatersta în literatură modificare
- Piesa Malatesta de Henry de Montherlant[13] descrie aventurile sale.
- José-Maria de Hérédia[14], în Médaille descrie aventurile lui Sigismondo Malatesta.
- Ezra Pound îl amintește drept „cel mai bun ratat din istorie”.
Galerie de imagini modificare
-
-
-
Sigismondo Pandolfo Malatesta rugându-se la Sfântul Sigismund, frescă de Piero della Francesca, în Tempio Malatestiano, din Rimini (detaliu) -
A doua medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, de Pisanello, (1445), revers
Vezi și modificare
Note modificare
- ^ Genealogics
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Apăruți în Italia Evului Mediu, condotierii, în italiană condottieri, erau comandanți ai armatelor de mercenari.
- ^ Republica Ambroziană, în italiană Repubblica Ambrosiana, este denumirea sub care este cunoscut guvernul republican instaurat la Milano în 1447.
- ^ a b c Cunoscut și sub denumirile de Il Duomo și Tempio San Francesco, Rimini, construit de arhitectul Leon Battista Alberti și decorat de artiști precum Piero della Francesca și Agostino di Duccio
- ^ Polissena Sforza (1428 – 1449) era fiica lui Francesco Sforza și al amantei sale Giovanna d'Acquapendente, cunoscută și sub numele de La Colombina, în română Porumbița.
- ^ Uxoricid este un termen care semnifică „ucidere de soție”.
- ^ Notiță pe site-ul gradara.com
- ^ Matteo de' Pasti (d. 1468) a fost un medalist și arhitect italian.
- ^ Agostino di Duccio (n. 1418 – d. circa 1481) a fost un sculptor italian.
- ^ en Erotic Love through the ages[1] Arhivat în , la Wayback Machine., Sardi. P. 119.
- ^ Henry de Montherlant (1895 - 1972) a fost un romancier, eseist și dramaturg și academician francez.
- ^ José-Maria de Heredia (1842 - 1905) a fost un poet francez de origine cubaneză.
Bibliografie modificare
- Lawrence S. Rainey, Ezra Pound and the monument of culture: text, history, and the Malatesta cantos, University of Chicago Press, 1991, ISBN 0-226-70316-9.
- Claudio Rendina, I capitani di ventura, Roma, Newton Compton, 1994.
