Simion Oeriu (Schaefer[1]) (n. 19 decembrie 1902, Iași – d. 1976) a fost un biochimist de origine evreiască [2], membru corespondent al Academiei Române[3], profesor universitar; în această calitate a elaborat o serie de manuale universitare și politician comunist.

Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Simion Oeriu
Date personale
Nume la naștereSchaefer
Născut19 decembrie 1902
Iași, România
Decedat1976, (74 de ani)
?, ?
Naționalitateromână
Etnieevreiască
Ocupațiebiochimist Modificați la Wikidata
Secretar general al ARLUS
Președinte al Comisiei Ministeriale pentru Aplicarea Tratatului de Pace de la Paris
Comisar general al guvernului pentru legătura cu Comisia Aliată de Control
În funcție
1946 – 1947

Partid politicPartidul Comunist din România
Cunoscut pentrucosemnatar al "Proclamației guvernului către popor", din 30 decembrie 1947, prin care se aducea la cunoștință abdicarea regelui Mihai
Profesiebiochimist, profesor universitar, politician comunist

A contribuit la dezvoltarea chimioterapiei tuberculozei, preparând substanțe prin care a inhibitat rezistența microbilor la antibiotice. A studiat din punct de vedere biochimic fenomenul îmbătrânirii și al biostimulatorilor. Prof. Oeriu a fost unul dintre participanții la construirea unui sistem sanitar de tip comunist.

La bătrânețe a emigrat în Israel.[4]

Implicarea politicăModificare

În 1945, biologul Simion Oeriu era secretar general al ARLUS [5].

Dr. Simion Oeriu a fost comisar general al executării armistițiului, având rang de subsecretar de stat (1945-1946) și comisar general al guvernului pentru legătura cu Comisia Aliată de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris[1]. „Comisia Ministerială pentru executarea Tratatului de Pace” a fost înființată în ședința Consiliului de Miniștri al României, din 26 septembrie 1947, iar Simion Oeriu a fost numit președinte. Atribuțiile „Comisiei” erau de a elabora normele cu caracter general și specific pentru aplicarea Tratatului, programarea și coordonarea lucrărilor în acest sens, repartizarea pe Departamente a obligațiilor, interpretarea clauzelor Tratatului și autorizarea Departamentelor de a încheia aranjamente și convenții necesare executării obligațiilor din Tratat.[6]

Este citat în Analele Cursului de vară de la Sighet ("Academia Civică") drept un oponent al profesorului Vintilă Ciocâlteu (vezi Analele Sighet, 2005, Prof. Dr. Dinu Antonescu), fiind considerat ca "politruc".

După 1944 au început presiuni pentru scindarea catedrei de biochimie de la Facultatea de Medicină din București și pentru numirea ca profesor a unui activist comunist, chimistul Simion Oeriu, demnitar important în comisia de armistițiu, numit între timp ministru subsecretar de stat. Acesta l-a șantajat pe titularul catedrei, Profesorul Ciocâlteu, cu vederile legionare ale fiului său, exprimate în adolescență. A obținut de la ministrul Educației, Ștefan Voitec, epurarea Profesorului Ciocâlteu, în februarie 1947, în pofida faptului că o comisie de epurare îi analizase dosarul și îl găsise fără reproș.[7][8]

În calitate de președinte al Comisiei Ministeriale pentru Aplicarea Tratatului de Pace, Simion Oeriu este unul din cosemnatarii "Proclamației guvernului către popor", din 30 decembrie 1947, prin care se aducea la cunoștință abdicarea regelui Mihai.[9]

DistincțiiModificare

A fost distins cu Ordinul Meritul Științific clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[10]

ScrieriModificare

  • Manual de Chimie Biologică, București: Tip. Invățămîntului, 1956.

NoteModificare

Legături externeModificare