Deschide meniul principal

Sindromul Avellis este un eponim care desemnează un sindrom bulbar cauzat de o patologie endocraniană cu afectarea a nervilor cranieni IX, X, XI și a ramurii interne bulbare. Sindromul mai este cunoscut și sub numele de hemiplegia lui Avellis, sindromul Avellis-Longhi sau sindromul Longhi-Avellis.[1]

Cuprins

Manifestări cliniceModificare

Sindromul este caracterizat prin:

  1. hemiplagie laringiană cu disfonie,
  2. ușoară hemipareză faringiană,
  3. hemiplagie velopalatină cu rinolalie și refluarea lichidelor pe nas,
  4. tulburări ale ritmului cardiac
  5. tuse spastică la apăsarea pe tragus.

Manifestările clinice au fost descrise de otolaringologul german Georg Avellis care, în 1891, a publicat o serie de 10 pacienți cu manifestări identice.[2][3] Ulterior, Marcel Lermoyez (1858-1929) a denumit această asociere de semne și simptome ca „sindromul Avellis”.[4] Otolaringologul italian Giovanni Longhi a descris pacienți cu simptome similare, sindromul fiind cunoscut și sub denumirile de sindromul Avellis-Longhi sau sindromul Longhi-Avellis.[1]

Referințe și noteModificare

  1. ^ a b Peter Reuter, Springer Lexikon Medizin, Springer DE, 2004, ISBN: 978-354-0204-12-1, p. 207.
  2. ^ Samuel L. Fox, Brooks West, „Syndrome of Avellis. A Review of the Literature and Report of One Case”, Arch Otolaryngol. 1947;46(6):773-778.
  3. ^ C.C. Corbett, „Syndrome of Avellis”, The Journal of Laryngology & Otology, 1960, 74(1), pp. 32-36.
  4. ^ Pagina Georg Avellis pe situl Whonamedit?. Pagină accesată la 16 iunie 2013.

Vezi șiModificare

Legături externeModificare