Sony Open din Hawaii este un turneu de golf profesionist din PGA Tour⁠(d) și face parte din seria FedEx Cup a turneului. Se dispută la Waialae Country Club⁠(d) din Honolulu, Hawaii, de la înființarea evenimentului în zilele noastre, sub denumirea de Hawaiian Open în noiembrie 1965.[1]

În plus față de criteriile obișnuite de eligibilitate din PGA Tour, Sony Open poate invita până la trei jucători profesioniști de golf din piețele emergente.[2]

 
Locul de desfășurare a Sony Open: Waialae Country Club din Oahu

Inițial, evenimentul a avut loc la jumătatea toamnei în primele cinci ediții, dar a fost anulat în 1970, când a fost mutat la începutul lunii februarie 1971, în intervalul de iarnă.[3] În prezent, are loc la mijlocul lunii ianuarie și este primul eveniment cu teren complet din anul calendaristic, după Turneul Campionilor de pe insula Maui. Prima și cea de a noua gaură ale clubului Waialae sunt schimbate între ele pentru evenimentul PGA Tour, care se termină la gaura 9.[4]

Primul sponsor principal a fost United Airlines în 1991, urmat de actualul sponsor Sony în 1999. Au fost cinci câștigători multipli ai turneului, toți campioni de două ori: Hubert Green⁠(d), Corey Pavin⁠(d), Lanny Wadkins⁠(d), Ernie Els⁠(d) și Jimmy Walker. Toți au câștigat campionate importante. Turneul este organizat în prezent de Friends of Hawaii Charities.[5]

În 1983, Isao Aoki,⁠(d) în vârstă de patruzeci de ani, a devenit primul câștigător japonez la PGA Tour. A realizat o lovitură pentru un eagle-3 la gaura 72 și l-a învins pe Jack Renner la o distanță de o lovitură.[6][7]

În 1998, John Huston a doborât recordul de punctaj al PGA Tour. A reușit 28 de lovituri sub par, depășind recordul lui Ben Hogan⁠(d) stabilit inițial în 1945.[8]

Sony Open a atras atenția pentru că i-a acordat patru invitații consecutive din partea sponsorilor lui Michelle Wie⁠(d), prima în 2004, când avea 14 ani.[9] Ea a ratat intrarea în rundele finale în toate cele patru apariții[10] iar în 2008 nu a primit una dintre cele patru invitații disponibile sponsorului. Una dintre invitații i-a revenit lui Alex Ching, un fost coleg de liceu al lui Wie, în vârstă de 17 ani.

În 2007, jucătorul amator Tadd Fujikawa⁠(d) a devenit al doilea cel mai tânăr jucător din toate timpurile (16 ani, 4 zile) care a reușit să treacă în rundele finale după 36 de găuri într-un eveniment oficial PGA Tour⁠(d).[10] Reușita sa a fost evidențiată de o lovitură de eagle⁠(d) de 4,6 m la cea de-a 36-a gaură. De altfel, ghidul de presă al PGA Tour din 2006 arată că cel mai tânăr jucător care a reușit să ajungă în rundele finale după 36 de găuri într-un eveniment oficial din Tur a fost Bob Panasik⁠(d) (15 ani, 8 luni și 20 de zile) în 1957 la Canadian Open⁠(d).[11]

Pregătirile pentru Sony Open din 2018 au fost întrerupte pentru scurt timp de o alertă de urgență falsă care a anunțat că o rachetă balistică a fost lansată spre Hawaii. Membrii personalului ar fi încercat să se adăpostească în vestiarul jucătorilor, centrul media a primit ordin de evacuare, iar mai mulți jucători au postat pe rețelele de socializare mesaje despre alerta eronată, care a fost trimisă pe toate smartphone-urile. [12] În cele din urmă, s-a stabilit că alerta a fost trimisă din greșeală.[13]

Câștigători

modificare
An Câștigător Scor Până la par Diferența
față de locul 2
Locul 2 Premii totale Premiul
câștigătorului ($)
Sony Open in Hawaii
2024   Grayson Murray⁠(d) 263 −17 Playoff   An Byeong-hun⁠(d)
  Keegan Bradley⁠(d)
8.300.000 1.494.000
2023   Kim Si-woo⁠(d) 262 −18 1 lovitură   Hayden Buckley⁠(d) 7.900.000 1.422.000
2022   Hideki Matsuyama⁠(d) 257 −23 Playoff   Russell Henley⁠(d) 7.500.000 1.350.000
2021   Kevin Na⁠(d) 259 −21 1 lovitură   Chris Kirk⁠(d)
  Joaquín Niemann⁠(d)
6.600.000 1.188.000
2020   Cameron Smith⁠(d) 269 −11 Playoff   Brendan Steele⁠(d) 6.600.000 1.188.000
2019   Matt Kuchar⁠(d) 258 −22 4 lovituri   Andrew Putnam⁠(d) 6.400.000 1.152.000
2018   Patton Kizzire⁠(d) 263 −17 Playoff   James Hahn⁠(d) 6.200.000 1.116.000
2017   Justin Thomas⁠(d) 253 −27 7 lovituri   Justin Rose⁠(d) 6.000.000 1.080.000
2016   Fabián Gómez⁠(d) 260 −20 Playoff   Brandt Snedeker⁠(d) 5.800.000 1.044.000
2015   Jimmy Walker⁠(d) (2) 257 −23 9 lovituri   Scott Piercy⁠(d) 5.600.000 1.008.000
2014   Jimmy Walker⁠(d) 263 −17 1 lovitură   Chris Kirk⁠(d) 5.600.000 1.008.000
2013   Russell Henley⁠(d) 256 −24 3 lovituri   Tim Clark⁠(d) 5.600.000 1.008.000
2012   Johnson Wagner⁠(d) 267 −13 2 lovituri   Harrison Frazar⁠(d)
  Charles Howell III⁠(d)
  Sean O'Hair⁠(d)
  Carl Pettersson⁠(d)
5.500.000 990.000
2011   Mark Wilson⁠(d) 264 −16 2 lovituri   Tim Clark⁠(d)
  Steve Marino⁠(d)
5.500.000 990.000
2010   Ryan Palmer⁠(d) 265 −15 1 lovitură   Robert Allenby⁠(d) 5.500.000 990.000
2009   Zach Johnson⁠(d) 265 −15 2 lovituri   Adam Scott⁠(d)
  David Toms⁠(d)
5.400.000 972.000
2008   K. J. Choi⁠(d) 266 −14 3 lovituri   Rory Sabbatini⁠(d) 5.300.000 954.000
2007   Paul Goydos⁠(d) 266 −14 1 lovitură   Luke Donald⁠(d)
  Charles Howell III⁠(d)
5.200.000 936.000
2006   David Toms⁠(d) 261 −19 5 lovituri   Chad Campbell⁠(d)
  Rory Sabbatini⁠(d)
5.100.000 918.000
2005   Vijay Singh⁠(d) 269 −11 1 lovitură   Ernie Els⁠(d) 4.800.000 864.000
2004   Ernie Els⁠(d) (2) 262 −18 Playoff   Harrison Frazar⁠(d) 4.800.000 864.000
2003   Ernie Els⁠(d) 264 −16 Playoff   Aaron Baddeley⁠(d) 4.500.000 810.000
2002   Jerry Kelly⁠(d) 266 −14 1 lovitură   John Cook⁠(d) 4.000.000 720.000
2001   Brad Faxon⁠(d) 260 −20 4 lovituri   Tom Lehman⁠(d) 4.000.000 720.000
2000   Paul Azinger⁠(d) 261 −19 7 lovituri   Stuart Appleby⁠(d) 2.900.000 522.000
1999   Jeff Sluman⁠(d) 271 −9 2 lovituri   Davis Love III⁠(d)
  Jeff Maggert⁠(d)
  Len Mattiace⁠(d)
  Chris Perry⁠(d)
  Tommy Tolles⁠(d)
2.600.000 468.000
United Airlines Hawaiian Open
1998   John Huston⁠(d) 260 −28 7 lovituri   Tom Watson⁠(d) 1.800.000 324.000
1997   Paul Stankowski⁠(d) 271 −17 Playoff   Jim Furyk⁠(d)
  Mike Reid⁠(d)
1.200.000 216.000
1996   Jim Furyk⁠(d) 277 −11 Playoff   Brad Faxon⁠(d) 1.200.000 216.000
1995   John Morse⁠(d) 269 −19 3 lovituri   Tom Lehman⁠(d)
  Duffy Waldorf⁠(d)
1.200.000 216.000
1994   Brett Ogle⁠(d) 269 −19 1 lovitură   Davis Love III⁠(d) 1.200.000 216.000
1993   Howard Twitty⁠(d) 269 −19 4 lovituri   Joey Sindelar⁠(d) 1.200.000 216.000
1992   John Cook⁠(d) 265 −23 2 lovituri   Paul Azinger⁠(d) 1.200.000 216.000
United Hawaiian Open
1991   Lanny Wadkins⁠(d) (2) 270 −18 4 lovituri   John Cook⁠(d) 1.100.000 198.000
Hawaiian Open
1990   David Ishii⁠(d) 279 −9 1 lovitură   Paul Azinger⁠(d) 1.000.000 180.000
1989   Gene Sauers⁠(d) 197[a] −19 1 lovitură   David Ogrin⁠(d) 750.000 135.000
1988   Lanny Wadkins⁠(d) 271 −17 1 lovitură   Richard Zokol⁠(d) 600.000 108.000
1987   Corey Pavin⁠(d) (2) 270 −18 Playoff   Craig Stadler⁠(d) 600.000 108.000
1986   Corey Pavin⁠(d) 272 −16 2 lovituri   Paul Azinger⁠(d) 500.000 90.000
1985   Mark O'Meara⁠(d) 267 −21 1 lovitură   Craig Stadler⁠(d) 500.000 90.000
1984   Jack Renner⁠(d) 271 −17 Playoff   Wayne Levi⁠(d) 500.000 90.000
1983   Isao Aoki⁠(d) 268 −20 1 lovitură   Jack Renner⁠(d) 325.000 58.500
1982   Wayne Levi⁠(d) 277 −11 1 lovitură   Scott Simpson⁠(d) 325.000 58.500
1981   Hale Irwin⁠(d) 265 −23 6 lovituri   Don January⁠(d) 325.000 58.500
1980   Andy Bean⁠(d) 266 −22 3 lovituri   Lee Trevino⁠(d) 325.000 58.500
1979   Hubert Green⁠(d) (2) 267 −21 3 lovituri   Fuzzy Zoeller⁠(d) 300.000 54.000
1978   Hubert Green⁠(d) 274 −14 Playoff   Billy Kratzert⁠(d) 250.000 50.000
1977   Bruce Lietzke⁠(d) 273 −15 3 lovituri   Don January⁠(d)
  Takashi Murakami⁠(d)
240.000 48.000
1976   Ben Crenshaw⁠(d) 270 −18 4 lovituri   Hale Irwin⁠(d)
  Larry Nelson⁠(d)
230.000 46.000
1975   Gary Groh⁠(d) 274 −14 1 lovitură   Al Geiberger⁠(d) 220.000 44.000
1974   Jack Nicklaus 271 −17 3 lovituri   Eddie Pearce⁠(d) 220.000 44.000
1973   John Schlee⁠(d) 273 −15 2 lovituri   Orville Moody⁠(d) 200.000 40.000
1972   Grier Jones⁠(d) 274 −14 Playoff   Bob Murphy⁠(d) 200.000 40.000
1971   Tom Shaw⁠(d) 273 −15 1 lovitură   Miller Barber⁠(d) 200.000 40.000
1970: Nu s-a disputat
1969   Bruce Crampton⁠(d) 274 −14 4 lovituri   Jack Nicklaus 125.000 25.000
1968   Lee Trevino⁠(d) 272 −16 2 lovituri   George Archer⁠(d) 125.000 25.000
1967   Dudley Wysong⁠(d) 284 −4 Playoff   Billy Casper⁠(d) 100.000 20.000
1966   Ted Makalena⁠(d) 271 −17 3 lovituri   Billy Casper⁠(d)
  Gay Brewer⁠(d)
42.500 8.500
1965   Gay Brewer⁠(d) 281 −7 Playoff   Bob Goalby⁠(d) 45.000 9.000

Notă: Scorurile trecute pe fundal verde indică scoruri record.

Turnee anterioare recunoscute de PGA Tour
An Jucător Scor Până la par Al câștigătorului
Premiul
câștigătorului ($))
1948   Cary Middlecoff⁠(d) 274 −10 2.000
1947   Dutch Harrison⁠(d) 275 −13 2.000
1929   Craig Wood 289 +1 1.600
1928   Bill Mehlhorn⁠(d) 291

Câștigători multipli

modificare

Cinci bărbați au câștigat acest turneu de mai multe ori până în 2023.

Recorduri

modificare
  1. ^ Scurtat la 54 de găuri din cauza condițiilor meteorologice.

Referințe

modificare
  1. ^ „Gay Brewer birdies 73d, nips Goalby”. Spokesman-Review. (Spokane, Washington). Associated Press. . p. 13. 
  2. ^ „2015–16 PGA Tour Player Handbook & Tournament Regulations” (PDF). . Arhivat din original (PDF) la . 
  3. ^ „Shaw charges, bags Hawaiian Open victory”. Eugene Register-Guard. (Oregon). wire services. . p. 3B. 
  4. ^ „Waialae Country Club – Course Tour”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Sony Open In Hawaii - Charity”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Aoki's wedge shot steals golf tourney”. Eugene Register-Guard. (Oregon). UPI. . p. 3B. 
  7. ^ „Aoki's eagle feathers PGA win”. Spokesman-Review. (Spokane, Washington). Associated Press. . p. 16. 
  8. ^ „Huston breaks Hogan's 53-year-old record”. The Irish Times. . Accesat în . 
  9. ^ „Wie shoots 72 at PGA tourney”. Eugene Register-Guard. (Oregon). Associated Press. . p. C5. 
  10. ^ a b „Hawaii teen makes history”. Eugene Register-Guard. (Oregon). Associated Press. . p. B2. 
  11. ^ Sullivan, Jack (). „Norman could be brightest Canadian on big-time golf tournament trail”. Ottawa Citizen. (Canada). Canadian Press. p. 11. 
  12. ^ Kohli, Sonali; Ottey and, Michael A.W.; Chang, Heidi (). „False alert of missile attack sparks panic in Hawaii”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  13. ^ 'Terrifying': False ballistic missile threat alarm sends Hawaii into panic”. Hawaii News Now. . Accesat în . 

Legături externe

modificare