Deschide meniul principal

Spătar (<din ngr. spatharios <spathaspadă, paloș“) era în Moldova și Țara Românească denumirea oficială a unui dregător la curtea domnească, având la început sarcina de a purta la festivități sabia și buzduganul domnitorului iar mai târziu avea comanda cavaleriei, devenind comandant suprem al armatei în lipsa domnului. Mai târziu a fost șeful poliției.

Această dregătorie a apărut în Țara Românească la 1415, în vremea lui Mircea cel Bătrân, când spătarul era, de obicei, al patrulea dregător din Sfatul domnesc.[1]

NoteModificare

  1. ^ C. Rezachevici, Marile dregătorii ale Moldovei și Țării Românești, în Magazin istoric, Anul V, Nr.1 (46) ianuarie 1971


   Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.