Stanislav Kosior
Stanislav Kosior Станіслав Вікентійович Косіор | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2] Węgrów, Mazovia, Polonia[3] |
Decedat | (49 de ani)[1][4][2] Moscova, RSFS Rusă, URSS |
Înmormântat | Novoe Donskoe kladbișce[*] |
Cauza decesului | execuție prin împușcare |
Frați și surori | Iosif Vikentievici Kosior[*] Vladislav Vikentievici Kosior[*] Kazimir Vikentievici Kosior[*] |
Căsătorit cu | Elizaveta Sergheevna Kosior[*] |
Cetățenie | Imperiul Rus Republica Sovietică Socialistă Ucraineană Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Ocupație | politician |
Secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei | |
În funcție 30 mai 1919 – 17 noiembrie 1920 | |
Precedat de | Emanuel Kviring |
Succedat de | Viaceslav Molotov |
Secretar al biroului de front al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei | |
În funcție 5 iulie 1919 – 10 decembrie 1919 | |
Precedat de | post nou înființat |
Succedat de | post desființat |
Secretar general / Prim-secretar al CC al Partidului Comunist (bolșevic) al Ucrainei | |
În funcție 14 iulie 1928 – 27 ianuarie 1938 | |
Precedat de | Lazar Kaganovici |
Succedat de | Nikita Hrușciov |
Vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS | |
În funcție 19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938 | |
Prim-ministru | Viaceslav Molotov |
Președinte al Comisiei Sovietice de Control al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS | |
În funcție 19 ianuarie 1938 – 3 mai 1938 | |
Prim-ministru | Viaceslav Molotov |
Precedat de | Nikolai Antipov |
Succedat de | Zahar Belenki |
Premii | Ordinul Lenin |
Partid politic | КПСС (–) РСДРП(б)[*] (–) РСДРП (–) |
Ideologie | left communism[*] |
Alma mater | Hauptschule din Sulin |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Stanislav Vikentievici Kosior ori Koisor (în limbile rusă: Станислав Викентьевич Косиор, ucraineană: Станіслав Вікентійович Косіор, poloneză: Stanisław Koisor) (*6 noiembrie (stil vechi) /18 noiembrie (stil nou) 1889 – †26 februarie 1939), a fost un politician sovietic de etnie poloneză, cel mare dintre cei frați Kosior implicați în politică. El a ocupat funcția de secretar general (după 23 ianuarie 1934 funcția a fost redenumită „prim secretar”) al Partidului Comunist Ucrainean și adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice.
El este considerat ca fiind unul dintre principalii responsabili pentru declanșarea foametei din Ucraina sovietică – Holodomorul[5][6]. A fost arestat de către NKVD, judecat și executat în cadrul epurărilor staliniste.
Biografie
modificareStanisław Kosior s-a născut în 1889 la Węgrów, gubernia Siedlce a Poloniei aflată sub dominația Imperiului Rus, ca fiu al unui muncitor industrial foarte sărac. Forțat de sărăcie, Stanislav Kosior a emigrat în Iuzovka (Donețk), unde a început să lucreze ca muncitor într-o fabrică siderurgică. În 1907 a devenit membru al Partidului Social-Democrat al Muncii și a devenit în scurtă vreme liderul organizației locale. În 1913 a fost transferat pe linie de partid la Moscova, apoi la Kiev și Harkov. În Ucraina, s-a ocupat cu organizarea celulelor locale ale organizațiilor comuniste. A fost arestat de Ohrana (poliția secretă imperială rusă) și a fost exilat în Siberia.
După Revoluția din Februarie s-a mutat la Petrograd, unde a condus organizația locală a bolșevicilor și a fost președintele sovietului municipal Narva. După Revoluția din Octombrie, Kosior s-a mutat în fostele teritorii ale Imperiului Rus ocupate de Imperiul German – Ober-Ost și Ucraina – unde a încercat să organizeze celule locale ale bolșevicilor. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Kosior s-a mutat în Rusia, unde a devenit unul dintre liderii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1928 a devenit lider al Partidului Comunist al RSS Ucrainene. Una dintre sarcinile sale a fost punerea în aplicare a politicii de colectivizare a agriculturii în Ucraina. Rezultatul imediat al colectivizării și deculacizării agriculturii ucrainene a fost marea foamete din 1932 – 1933. În 1930 a fost ales membru al Politburo și în 1935 a fost decorat cu Ordinul Lenin pentru „succesele remarcabile în domeniul agriculturii”[7].
În ianuarie 1938 a fost numit adjunct al prim-ministrului Sovietului Comisarilor Poporului al Uniunii Sovietice și președinte al Comisiei de control al guvernului URSS. Cariera sa politică a fost întreruptă brusc în timpul Marii Epurări, când pe 3 mai 1938, la ordinul expres al lui I. V. Stalin, S. Kosior a fost destituit din toate posturile de partid și apoi arestat de NKVD, sub acuzația de fi membru al așa-numitei „Organizații militare poloneze”. Pe 26 februarie 1939 a fost condamnat la moarte și executat în aceeași zi de către generalul Vasili Blohin. După moartea sa, în jurul lui Stanislav Kosior s-a ridicat un zid al tăcerii, numele, scrierile și fotografiile sale fiind la rândul lor epurate din documentele oficiale[8]. Pe 14 martie 1956, S. Kosior a fost reabilitat post mortem, dar pe 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel din Kiev l-a declarat pe deplin vinovat pentru crime politice[9].
Memoria lui Kosior
modificareÎn anul 2009, după o campanie de strângere de semnături ale cetățenilor Ucrainei, statuia lui Kosior din cartierul Luhianivka din Kiev a fost demolată, în ciuda protestelor comuniștilor locali.
Note
modificare- ^ a b „Stanislav Kosior”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Istoriceskaia iențiklopedia Sibiri
- ^ „Stanislav Kosior”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Косиор Станислав Викентьевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Kyiv court accuses Stalin leadership of organizing famine” [Un tribunal din Kiev acuză guvernul lui Stalin de pregătirea foametei]. Kyiv Post. .
- ^ Articolul „КОСІОР СТАНІСЛАВ ВІКЕНТІЙОВИЧ”. http://history.franko.lviv.ua. Text "http://history.franko.lviv.ua/IIk_5.htm#%D0%9A%D0%9E%D0%A1%D0%86%D0%9E%D0%A0" ignorat (ajutor); Legătură externa în
|publisher=
(ajutor); - ^ „Справочник по истории Коммунистической партии и Советского Союза 1898 - 1991” [Manual de istorie a Partidului Comunist și a Uniunii Sovietice] (în rusă).
- ^ Roy Medvedev, Let History Judge; The Origin and Consequences of Stalinism, Alfred A.Knopf, New York, 1972, ISBN 0-394-44645-3
- ^ „Апеляційний суд Києва назвав організаторів Голодомору 1932-1933 рр. Історичну справедливість відновлено” [Curtea de apel din Kiev a pronunțat numele organizatorilor Holodomorului din 1932-1933. Dreptatea istorică restaurată] (în ucraineană).