Wikipedia

Stefan Zweig

scriitor austriac
Stefan Zweig
Stefan Zweig, Fundo Correio da Manhã - 3 (cropped).tif
Date personale
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][8][7] Modificați la Wikidata
Petrópolis, Rio de Janeiro, Brazilia[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBrazilia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluisinucidere[9] ( barbiturate overdose[*][[barbiturate overdose (medical condition)|​]]) Modificați la Wikidata
Părinți Moritz Zweig[*][[Moritz Zweig (Austrian textile manufacturer and father of Stefan Zweig)|​]][10]
Ida Zweig[*][[Ida Zweig |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFriderike Maria Zweig[*]​ Modificați la Wikidata
CetățenieFlags of Austria-Hungary.png Austro-Ungaria
Flag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător
jurnalist
dramaturg
poet
critic literar[*]​
istoric
biograf[*]​
romancier[*]​
prozator[*]​
eseist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiViena[11]
Berlin[11]
Salzburg[11]
Rio de Janeiro Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[12] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Viena
Limbilimba germană  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Jucătorul de șah
Lumea de ieri[*]​
Brief einer Unbekannten[*][[Brief einer Unbekannten |​]]
Rausch der Verwandlung[*][[Rausch der Verwandlung |​]]
Ungeduld des Herzens[*][[Ungeduld des Herzens |​]]  Modificați la Wikidata
Influențe
Sigmund Freud  Modificați la Wikidata
Note
Premii Ordem Nacional do Cruzeiro do Sul[*][[Ordem Nacional do Cruzeiro do Sul (Brazilian order of chivalry)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Stefan Zweig Signature 1927.svg
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stefan Zweig (n. ,[1][3][4][5] Viena, Austro-Ungaria[6][7] – d. ,[1][8][7] Petrópolis, Rio de Janeiro, Brazilia[7]) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este – alături de Hermann Hesse – unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățiș al dictaturii naziste. Imediat ce Adolf Hitler ajunge la conducere, Stefan ajunge să călătorească mult, având locuri temporare unde locuiește, cum ar fi; New York, Londra sau Bath. [13]

ViațaModificare

CopilăriaModificare

Stefan Zweig s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut împreună cu fratele său Albert într-o clădire impozantă pe strada Schottenring din Viena. Familia Zweig nu era religioasă și Stefan Zweig avea mai târziu să scrie că era evreu din întâmplare (Juden aus Zufall).

Studiile și debutul literarModificare

În 1899 și-a luat bacalaureatul la Gymnasium Wasagasse. S-a înscris în continuare la Universitatea din Viena la filosofie, unde a evitat pe cât posibil frecventarea cursurilor, preferând să scrie în foiletonul publicației Neue Freie Presse, unde era redactor Theodor Herzl. După ce debutase cu poezii deja din 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub coordonarea profesorului Friedrich Jodl. Pe lângă propriile scrieri, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist.

Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondențe. Era un pasionat colecționar de autografe.

Primul Război MondialModificare

La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. Dorind să se angajeze într-un fel, fără a incita la ură, a fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară (Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i se întăresc convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii precum aceea cu Romain Rollande, mutându-se la Zürich în Elveția neutră, unde a fost corespondent pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid pentru ziarul budapestan de limbă germană Pester Lloyd.

Perioada interbelicăModificare

Zweig s-a mutat la Salzburg unde s-a căsătorit cu prima sa soție, Friderike von Winternitz, în ianuarie 1920. Ca intelectual angajat s-a manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame Frau a lui Richard Strauss.

MoarteaModificare

În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de veronal (somnifer pe bază de barbital care în cantitate mare oprește metabolismul). Certificatul de deces stabilește drept timp al morții 23 februarie 1942, ora 12:30 și drept cauză a morții ingerarea de otravă – suicid.[14] Soția sa Lotte s-a sinucis odată cu el: angajați ai casei au găsit pe cei doi în jurul ore 16:00 in pat: el era întins pe spate cu mâinile strânse și soția sa era lipită lateral de el.[15] Despre hotărârea de a-și lua viața, Stefan Zweig a scris în scrisoarea sa de adio[16] că fusese luată din liberă voință și cu simțurile clare (aus freiem Willen und mit klaren Sinnen) nu a fost întâmpinată de toți cu înțelegere, mai ales pentru că existența sa materială era asigurată, altfel decât în cazul altor scriitori exilați. Distrugerea patriei sale spirituale Europa (geistigen Heimat Europa) și lipsa de perspective decursă din aceasta i-au cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși.

Stilul literarModificare

Caracteristici generaleModificare

Din opera literară a lui Stefan Zweig, mai ales proza și biografiile romanțate (Joseph Fouché, Marie Antoinette) își găsesc și astăzi cititori. Per ansamblu, creația sa este caracterizată de un număr mare de nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc.) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Napoléon Bonaparte, Georg Friedrich Händel, Joseph Fouché și Marie Antoinette își găsesc loc într-o viziune puternic subiectivizată asupra istoriei.

Dacă este să fie redusă la patru caracteristici dominante, opera lui Zweig ar fi caracterizată de conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui Zweig se termină într-o resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe externe sau interne să își atingă fericirea, atunci când aceasta pare aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în romanul Ungeduld des Herzens, singurul terminat.

În nuvela exemplară Der Amokläufer, o tipologie a pasiunii, inspirată de mari modele precum Honoré de Balzac și totuși în tradiția narativă a Școlii vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidentă influența lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Stefan Zweig, denotă influența teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă, nuvela trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnită (ereignete unerhörte Begebenheit).

Relația dintre literatură și politicăModificare

În nuvela Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, luptă umanitatea burgheză împotriva brutalității unei lumi înstrăinate. Un maestru mondial de șah, cu o gândire rece și calculată de robot, motivat exclusiv de o lăcomie ordinară, joacă împotriva unui om care fusese supus unui arest în izolare totală de către naziști. Aici este înfățișată, pe de o parte, confruntarea omului și umanității sale cu un sistem inuman (nazismul) și – pe de altă parte – suferința unei captiv privat de posibilitatea de a lua contact cu lumea exterioară.

În ciuda acestei pledoarii pentru Umanism, Stefan Zweig și-a subsumat creația și viața unui pacifism care mergea atât de departe, încât nega scriitorului orice rol politic. Astfel, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, Zweig s-a distanțat de poziția altor exilați precum Heinrich Mann sau Ernst Weiss, precum și a organizației literare PEN-Club.

În 1952, cu ocazia comemorării a zece ani de la moartea lui Zweig, Thomas Mann a scris despre pacifismul acestuia: „Erau timpuri când pacifismul său necondiționat mă chinuia. Părea dispus a accepta domnia răului, dacă prin aceasta s-ar fi evitat războiul, pe care îl ura dincolo de orice. Dilemma estede nerezolvat. Dar de când am aflat, cum nici un război bun nu scoate la iveală decât rele, gândesc diferit despre atitudinea lui de atunci, sau cel puțin, încerc să gândesc altfel.”

Însă pe cât de tare ținea la o separație a spiritului și a politicii, tot pe atât de tare Stefan Zweig își dorea o Europă unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rolland și Émile Verhaeren.

Opere (selecție)Modificare

Anul publicării Titlul german Titlul traducerii române (sau traducerea ad hoc) Specia literară
1901 Silberne Saiten. Gedichte. Pagini argintii. Poezii Poezie
1904 Die Philosophie des Hippolyte Taine Filosofia lui Hippolyte Taine Dizertația filosofică
1910 Emile Verhaeren Emile Verhaeren Monografie
1911 Erstes Erlebnis. Vier Geschichten aus Kinderland Prima experiență. Patru povești din țara copilăriei Nuvele
1921 Romain Rolland. Der Mann und das Werk. Romain Rolland. Omul și opera Monografie
1922 Brief einer Unbekannten Scrisoarea unei necunoscute [17] Nuvelă epistolară
1932 Marie Antoinette. Bildnis eines mittleren Charakters Marie Antoinette. Portretul unui caracter mediocru
1934 Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam Triumful și tragedia lui Erasmus din Rotterdam
1935 Maria Stuart Maria Stuart biografie romanțată
1936 Castellio gegen Calvin oder Ein Gewissen gegen die Gewalt Lupta în jurul unui rug Monografie, Eseu
1938 Magellan. Der Mann und seine Tat Magellan. Omul și fapta sa Monografie
1939 Ungeduld des Herzens. Roman Suflete zbuciumate Roman
1941 Brasilien. Ein Land der Zukunft Brazilia. O țară a viitorului
1942 Schachnovelle Jucătorul de șah Nuvelă

Traduceri în limba românăModificare

  1. Stefan Zweig, Magellan, ediția a II-a, Editura Tineretului, Colecția oameni de seamă, 1959
  2. Zweig, Stefan. Secret arzător. București: Editura pentru Literatură Universală, 1968. p. 159 - 196: Scrisoarea unei necunoscute. 
  3. Stefan Zweig, Scrisoarea unei necunoscute, Editura „Adevărul” S. A., 1929; Biblioteca „Dimineața”, trad. Sarina Cassvan-Pas, 63 pagini.
  4. Romanul „Ungeduld des Herzens” a apărut tradus în limba română sub titlurile „Neliniștea inimii”, „Inimi neliniștite”, „Inimi zbuciumate” și „Nerăbdarea inimii”. (acesta din urmă este singura traducere „ad litteram”).
  • Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 310 pagini, traducere de Liviu M. Teodoru, prefață Eugen Relgis editura librăriei Socec & comp., 1945
  • Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, Horia C. Matei., Editura pentru Literatură Universală, 1968
  • Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 366 pagini, Editura Eminescu, 1972
  • Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 398 pagini, Traducător Matei H., Editura MARC, 1992, ISBN-10: 9731034110; ISBN-13: 978-9731034119, ISBN 973-9044-16-6
  • Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 260 pagini, Editura, Crisadi, 1992, ISBN 973-9042-05-8.
  • Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 240 pagini, Editura Crisadi, 1993
  • Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 400 pagini, Editura RAO, 2006, ISBN 978-973-103-411-9
  • Stefan Zweig, Inimi zbuciumate, 395 pagini, Editura LIDER, 2013
  • Stefan Zweig, Nerăbdarea inimii, 452 pagini, Editura POLIROM, 2017, ISBN 978-973-46-6566-2

NoteModificare

  1. ^ a b c d „Stefan Zweig”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ http://orf.at/stories/2419396/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b Stefan Zweig, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Stefan Zweig, SNAC, accesat în  
  6. ^ a b „Stefan Zweig”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d e f Цвейг Стефан (în rusă), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  8. ^ a b „Stefan Zweig”, Internet Movie Database, accesat în  
  9. ^ https://actualitte.com/article/32082/numerisation/la-derniere-lettre-de-stefan-zweig-mon-foyer-spirituel-l-europe-s-est-effondre, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Wiener Zeitung 
  11. ^ a b c „Stefan Zweig”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Stefan Zweig, Stefan (). Maria Antoaneta. Polirom. 
  14. ^ "ingestão de substancia toxica - suicidio" http://www.casastefanzweig.org/sec_foto_view.php?id=97 Arhivat în , la Wayback Machine.
  15. ^ Thomas Milz: Verloren im Paradies Arhivat în , la Wayback Machine.
  16. ^ "Declaração" la Site-ul muzeului memorial Casa Stefan Zweig Arhivat în , la Wayback Machine. și ca facsimil Arhivat în , la Wayback Machine.
  17. ^ Stefan Zweig, Scrisoarea unei necunoscute, Editura „Adevărul” S. A., 1929; Biblioteca „Dimineața”, 63 pagini
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stefan_Zweig&oldid=15534350