Stefan Zweig

Stefan Zweig
Date personale
Născut	28 noiembrie 1881 Viena, Austro-Ungaria
Decedat	22 februarie 1942 (60 de ani) Petrópolis, Rio de Janeiro, Brazilia
Înmormântat	Brazilia
Cauza decesului	sinucidere (supradoză de barbiturice[*]​)
Părinți	Moritz Zweig[*][[Moritz Zweig (Austrian textile manufacturer and father of Stefan Zweig)|​]] Ida Zweig[*][[Ida Zweig |​]]
Căsătorit cu	Friderike Maria Zweig[*]​
Cetățenie	Austro-Ungaria  Austria
Religie	iudaism
Ocupație	scriitor traducător jurnalist dramaturg poet critic literar[*]​ istoric biograf[*]​ romancier[*]​ prozator[*]​ eseist
Locul desfășurării activității	Viena Berlin Salzburg Rio de Janeiro
Limbi vorbite	limba germană
Studii	Universitatea din Viena
Limbi	limba germană
Opere semnificative	Jucătorul de șah Lumea de ieri[*]​ Brief einer Unbekannten[*][[Brief einer Unbekannten |​]] Rausch der Verwandlung[*][[Rausch der Verwandlung |​]] Ungeduld des Herzens[*][[Ungeduld des Herzens |​]]
Influențe Sigmund Freud
Note
Premii	Ordem Nacional do Cruzeiro do Sul[*][[Ordem Nacional do Cruzeiro do Sul (Brazilian order of chivalry)|​]]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie 1881, Viena, Austro-Ungaria – d. 22 februarie 1942, Petrópolis, Rio de Janeiro, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este – alături de Hermann Hesse – unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățiș al dictaturii naziste. Imediat ce Adolf Hitler ajunge la conducere, Stefan ajunge să călătorească mult, având locuri temporare unde locuiește, cum ar fi; New York, Londra sau Bath.

Viața

Copilăria

Stefan Zweig s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut împreună cu fratele său Albert într-o clădire impozantă pe strada Schottenring din Viena. Familia Zweig nu era religioasă și Stefan Zweig avea mai târziu să scrie că era evreu din întâmplare (Juden aus Zufall).

Studiile și debutul literar

În 1899 și-a luat bacalaureatul la Gymnasium Wasagasse. S-a înscris în continuare la Universitatea din Viena la filosofie, unde a evitat pe cât posibil frecventarea cursurilor, preferând să scrie în foiletonul publicației Neue Freie Presse, unde era redactor Theodor Herzl. După ce debutase cu poezii deja din 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub coordonarea profesorului Friedrich Jodl. Pe lângă propriile scrieri, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist.

Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondențe. Era un pasionat colecționar de autografe.

Primul Război Mondial

La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. Dorind să se angajeze într-un fel, fără a incita la ură, a fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară (Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i se întăresc convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii precum aceea cu Romain Rollande, mutându-se la Zürich în Elveția neutră, unde a fost corespondent pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid pentru ziarul budapestan de limbă germană Pester Lloyd.

Perioada interbelică

Zweig s-a mutat la Salzburg unde s-a căsătorit cu prima sa soție, Friderike von Winternitz, în ianuarie 1920. Ca intelectual angajat s-a manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame Frau a lui Richard Strauss.

Moartea

În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de veronal (somnifer pe bază de barbital care în cantitate mare oprește metabolismul). Certificatul de deces stabilește drept timp al morții 23 februarie 1942, ora 12:30 și drept cauză a morții ingerarea de otravă – suicid. Soția sa Lotte s-a sinucis odată cu el: angajați ai casei au găsit pe cei doi în jurul ore 16:00 in pat: el era întins pe spate cu mâinile strânse și soția sa era lipită lateral de el. Despre hotărârea de a-și lua viața, Stefan Zweig a scris în scrisoarea sa de adio că fusese luată din liberă voință și cu simțurile clare (aus freiem Willen und mit klaren Sinnen) nu a fost întâmpinată de toți cu înțelegere, mai ales pentru că existența sa materială era asigurată, altfel decât în cazul altor scriitori exilați. Distrugerea patriei sale spirituale Europa (geistigen Heimat Europa) și lipsa de perspective decursă din aceasta i-au cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși.

Stilul literar

Caracteristici generale

Din opera literară a lui Stefan Zweig, mai ales proza și biografiile romanțate (Joseph Fouché, Marie Antoinette) își găsesc și astăzi cititori. Per ansamblu, creația sa este caracterizată de un număr mare de nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc.) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice precum Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Napoléon Bonaparte, Georg Friedrich Händel, Joseph Fouché și Marie Antoinette își găsesc loc într-o viziune puternic subiectivizată asupra istoriei.

Dacă este să fie redusă la patru caracteristici dominante, opera lui Zweig ar fi caracterizată de conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui Zweig se termină într-o resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe externe sau interne să își atingă fericirea, atunci când aceasta pare aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în romanul Ungeduld des Herzens, singurul terminat.

În nuvela exemplară Der Amokläufer, o tipologie a pasiunii, inspirată de mari modele precum Honoré de Balzac și totuși în tradiția narativă a Școlii vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidentă influența lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Stefan Zweig, denotă influența teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă, nuvela trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnită (ereignete unerhörte Begebenheit).

Relația dintre literatură și politică

În nuvela Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, luptă umanitatea burgheză împotriva brutalității unei lumi înstrăinate. Un maestru mondial de șah, cu o gândire rece și calculată de robot, motivat exclusiv de o lăcomie ordinară, joacă împotriva unui om care fusese supus unui arest în izolare totală de către naziști. Aici este înfățișată, pe de o parte, confruntarea omului și umanității sale cu un sistem inuman (nazismul) și – pe de altă parte – suferința unei captiv privat de posibilitatea de a lua contact cu lumea exterioară.

În ciuda acestei pledoarii pentru Umanism, Stefan Zweig și-a subsumat creația și viața unui pacifism care mergea atât de departe, încât nega scriitorului orice rol politic. Astfel, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, Zweig s-a distanțat de poziția altor exilați precum Heinrich Mann sau Ernst Weiss, precum și a organizației literare PEN-Club.

În 1952, cu ocazia comemorării a zece ani de la moartea lui Zweig, Thomas Mann a scris despre pacifismul acestuia: „Erau timpuri când pacifismul său necondiționat mă chinuia. Părea dispus a accepta domnia răului, dacă prin aceasta s-ar fi evitat războiul, pe care îl ura dincolo de orice. Dilemma estede nerezolvat. Dar de când am aflat, cum nici un război bun nu scoate la iveală decât rele, gândesc diferit despre atitudinea lui de atunci, sau cel puțin, încerc să gândesc altfel.”

Însă pe cât de tare ținea la o separație a spiritului și a politicii, tot pe atât de tare Stefan Zweig își dorea o Europă unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rolland și Émile Verhaeren.

Opere (selecție)

Anul publicării	Titlul german	Titlul traducerii române (sau traducerea ad hoc)	Specia literară
1901	Silberne Saiten. Gedichte.	Pagini argintii. Poezii	Poezie
1904	Die Philosophie des Hippolyte Taine	Filosofia lui Hippolyte Taine	Dizertația filosofică
1910	Emile Verhaeren	Emile Verhaeren	Monografie
1911	Erstes Erlebnis. Vier Geschichten aus Kinderland	Prima experiență. Patru povești din țara copilăriei	Nuvele
1921	Romain Rolland. Der Mann und das Werk.	Romain Rolland. Omul și opera	Monografie
1922	Brief einer Unbekannten	Scrisoarea unei necunoscute	Nuvelă epistolară
1932	Marie Antoinette. Bildnis eines mittleren Charakters	Marie Antoinette. Portretul unui caracter mediocru
1934	Triumph und Tragik des Erasmus von Rotterdam	Triumful și tragedia lui Erasmus din Rotterdam
1935	Maria Stuart	Maria Stuart	biografie romanțată
1936	Castellio gegen Calvin oder Ein Gewissen gegen die Gewalt	Lupta în jurul unui rug	Monografie, Eseu
1938	Magellan. Der Mann und seine Tat	Magellan. Omul și fapta sa	Monografie
1939	Ungeduld des Herzens. Roman	Suflete zbuciumate	Roman
1941	Brasilien. Ein Land der Zukunft	Brazilia. O țară a viitorului
1942	Schachnovelle	Jucătorul de șah	Nuvelă

Traduceri în limba română

1. Stefan Zweig, Magellan, ediția a II-a, Editura Tineretului, Colecția oameni de seamă, 1959
2. Zweig, Stefan. Secret arzător. București: Editura pentru Literatură Universală, 1968. p. 159 - 196: Scrisoarea unei necunoscute. 
3. Stefan Zweig, Scrisoarea unei necunoscute, Editura „Adevărul” S. A., 1929; Biblioteca „Dimineața”, trad. Sarina Cassvan-Pas, 63 pagini.
4. Romanul „Ungeduld des Herzens” a apărut tradus în limba română sub titlurile „Neliniștea inimii”, „Inimi neliniștite”, „Inimi zbuciumate” și „Nerăbdarea inimii”. (acesta din urmă este singura traducere „ad litteram”).

• Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 310 pagini, traducere de Liviu M. Teodoru, prefață Eugen Relgis editura librăriei Socec & comp., 1945
• Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, Horia C. Matei., Editura pentru Literatură Universală, 1968
• Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 366 pagini, Editura Eminescu, 1972
• Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 398 pagini, Traducător Matei H., Editura MARC, 1992, ISBN-10: 9731034110; ISBN-13: 978-9731034119, ISBN 973-9044-16-6
• Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 260 pagini, Editura, Crisadi, 1992, ISBN 973-9042-05-8.
• Stefan Zweig, Inimi neliniștite, 240 pagini, Editura Crisadi, 1993
• Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, 400 pagini, Editura RAO, 2006, ISBN 978-973-103-411-9
• Stefan Zweig, Inimi zbuciumate, 395 pagini, Editura LIDER, 2013
• Stefan Zweig, Nerăbdarea inimii, 452 pagini, Editura POLIROM, 2017, ISBN 978-973-46-6566-2