Wikipedia

Stefania Sandrelli

actriță italiană
Stefania Sandrelli

Stefania Sandrelli cu Leul de Aur la al 62-lea Festivalul de Film de la Veneția
Date personale
Nume la naștereStefania Sandrelli
Născută (77 de ani) Modificați la Wikidata
Viareggio, Toscana, Italia Modificați la Wikidata
CopiiAmanda Sandrelli[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de film
regizoare de film
actriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[1] Modificați la Wikidata
Ani de activitate1961 – prezent
Alte premii
Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*]​
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*]​
Leone d'oro alla carriera[*][[Leone d'oro alla carriera (Honorary (life’s work) award of the Venice International Film Festival)|​]] (2005) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Stefania Sandrelli (n. , Viareggio, Toscana, Italia) este o actriță italiană de film, teatru și televiziune, nominalizată de Academia Europeană de Film (2001) la categoria "Cea mai bună prestație feminină" pentru rolul din producția italiană Ultimul Sărut (regie: G. Muccino).

Biografie modificare

Stefania Sandrelli s-a născut într-o familie de clasă mijlocie din Viareggio, fiica lui Florida și a lui Otello Sandrelli (geograf, care a murit când Stefania avea doar 8 ani). La vârsta de 15 ani, Sandrelli a câștigat un concurs de frumusețe, prin care a obținut imediat primul ei rol de film în Gioventù di notte (1961) de Mario Sequis. În același an, a jucat alături de Ugo Tognazzi în filmul de persiflaj al fascismului Il federale al lui Luciano Salce și ca o tânără seducătoare în comedia Divorț italian de Pietro Germi. A apărut în mai multe dintre filmele lui Germi, inclusiv un rol dublu alături de Dustin Hoffman în Alfredo, Alfredo, ultimul film al regizorului. A apărut în Partner (1968) și 1900 (1976) sub regia lui Bernardo Bertolucci. Ettore Scola a distribuit-o alături de Nino Manfredi și Vittorio Gassman în Cât de mult ne-am iubit (1974), o istorie a partidului de stânga italian.

Cariera ei a atins punctul de bază la începutul anilor 1980. În 1983, ea a jucat în comedia erotică a lui Tinto Brass, Jurnalul pantofilor roșii, al cărei succes i-a readus la viață munca de film. Printre performanțele ei remarcabile din anii 1980 se numără interpretarea ei în Familia (1987) de Ettore Scola și în comedia lui Roberto Benigni Drăcușorul (1988), în care a jucat rolul iubitului unui preot interpretat de Walter Matthau.

Longevitatea carierei sale se explică prin capacitatea actriței de a-și schimba practica pe măsura trecerii timpului, de la ingenue la femei mature, echilibrate, mame de familie, etc.[2]

Fiica ei Amanda Sandrelli, este de asemenea actriță.

Filmografie selectivă modificare

 
Stefania Sandrelli într-o secvență din filmul Sedusă și abandonată (1963)
 
Stefania Sandrelli în 2010

Referințe modificare

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, p. 478-479 ;

Bibliografie modificare

  • Corciovescu, Cristina; Rîpeanu, Bujor T., Lumea filmului Dicționar de cineaști, București, 2005: Editura Curtea Veche, 597 pag., ISBN 973-669-148-9 ;

Vezi și modificare

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Stefania Sandrelli la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stefania_Sandrelli&oldid=15985537