Strada Preriilor

film din 1959 regizat de Denys de La Patellière
Strada Preriilor
Rue des Prairies
1959-Strada Preriilor w.jpg
Afișul românesc al filmului
Genfilm dramatic
RegizorDenys de La Patellière
AutorDenys de La Patellière  Modificați la Wikidata
ScenaristDenys de La Patellière
Michel Audiard
Bazat peromanul omonim a lui
René Lefèvre
StudioLes Films Ariane - Filmsonor - Intermondia Films (Paris) și Vidès Cinematografica (Roma)
Director de imagineLouis Page
MontajJacqueline Thiedot
MuzicaGeorges Van Parys
DistribuțieJean Gabin
Claude Brasseur
Roger Dumas
Marie-José Nat
Premiera21 octombrie 1959
Durata86 minute
a/n
ȚaraFranţa Franța
Italia Italia
Locul acțiuniiParis  Modificați la Wikidata
Limba originală franceză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Strada Preriilor (titlul original: în franceză Rue des Prairies) este un film dramatic franco-italian, realizat în 1959 de regizorul Denys de La Patellière, după romanul omonim a scriitorului René Lefèvre, protagoniști fiind actorii Jean Gabin, Claude Brasseur, Roger Dumas și Marie-José Nat.

ConținutModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Henri Neveux se întoarce din Germania după doi ani de prizonierat. Soția sa tocmai a murit lăsând în urmă trei copii, Louis și Odette și un nou-născut, Fernand, dintr-o aventură adulteră, dar pe care pe care îl acceptă ca fiu al său. Crescând copiii singur, Henri face totul pentru ca aceștia să aibă cea mai bună educație posibilă. Dacă Fernand, mezinul, are unele probleme la școală, frații săi se descurcă mai bine: Louis devine ciclist profesionist în timp ce Odette devine model și amanta unui bărbat bogat și căsătorit. Ambii vor să-și uite originile modeste și să se îndepărteze de tatăl lor. În urma unei fugi de acasă, Fernand este adus în fața unei instanțe de minori. În fața magistraților, cei doi frați adulți își dojenesc tatăl în timp ce Fernand, fiul nelegitim arată o adevărată dragoste filială pentru Henri...

DistribuțieModificare

ComentariiModificare

Filmul este un document privind schimbarea de mentalitate între anii 1940 în care se află încă apartamentul lui Henri Neveux, mobilierul și stilul său de viață, și anii 1960 ai pretendentului fiicei sale: un apartament modern cu terasă și combină muzicală de înaltă fidelitate, dar și ceea ce Henri Neveux consideră a fi o pierdere a normelor morale pentru generația în ascensiune, de vreme ce în ochii lui, fiica lui se dă unui om bogat pe care nu îl place, și că fiul său acceptă atenții ieftine pentru a intra în lumea ciclismului. Finalul filmului este o inversare optimistă (Henri își dă seama că fiul său „adoptat” îi este fidel), dar acest final nu este foarte credibil în lumina anilor care vor urma.

Vezi șiModificare

Legături externeModificare