Strigiforme

(Redirecționat de la Strigiformă)

Strigiformele sunt un ordin taxonomic de păsări din care fac parte răpitoare nocturne ca bufnița, huhurezul sau cucuveaua. Ordinul cuprinde ca. 200 de specii răspândite pe toate continentele lumii cu excepția continentului Antarctica. Sunt păsări care sunt noaptea active. Ca și păsările din ordinul falconiformes prezintă adaptări foarte variate, neavând însă forme omoloage cu păsările din familia accipitridae care sunt răpitoare de zi.

Strigiforme
Athene noctua
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Strigiformes
Wagler, 1830
Familii
Distribuția tuturor speciilor.
Sinonime

Strigidae sensu Sibley & Ahlquist

Caractere generale

modificare

Spre deosebire de Falconiforme, Strigiformele sunt lipsite de gușă dezvoltată, penajul lor este moale și înfoiat din care nu fac nici un zgomot în zbor. Gâtul păsărilor este scurt, pot roti capul peste 180o care este voluminos cu ochi mari, orientați frontal și care sunt înconjurați de câte un disc de pene dispuse radiar, numit „disc facial”. Ciocul este relativ scurt, mult curbat și îngroșat la bază, situat între pene rigide, păroase numite vibrize. Baza mandibulei superioare are ca în general păsările de pradă, diurne, cu un înveliș membranos (ceromă) în care se deschid cele două orificii ale nărilor. Degetele sunt prevăzute cu unghii curbate foarte ascuțite, fiind acoperite la majoritatea speciilor mai mult sau mai puțin de pene modificate ca aspect. Degetul extern al păsărilor poate fi orientat și spre înapoi. Strigiformele sunt perfect adaptate la viața nocturnă, având simțul văzului și auzului foarte dezvoltat. Conductele auditive din urechea internă sunt foarte bine dezvoltate, continuându-se spre exterior cu pliuri de piele, ce se desfac ca adevărate pavilioane auditive. Speciile nordice, unde în timpul verii nu este întuneric vânează foarte bine și pe lumină. Hrana păsărilor este constituită din rozătoare, insecte care sunt vânate noaptea sau în crepuscul, ele fiind înghițite de obicei întregi. Resturile de hrană nedigerată sunt eliminate sub formă de cocoloașe (ingluvii). Păsările cuibăresc în scorburi, peșteri sau cuiburile părăsite ale altor specii de păsări. Ouăle sunt albe aproape sferice; clocitul începe după depunerea primului ou, de acea eclozarea puilor nidicoli care sunt acoperiți de puf, nu are loc în același timp. În România trăiesc 11 specii de păsări.

Specii din România

modificare

În avifauna României au fost semnalate 12 specii de strigiforme[1][2]:

  • Familia Strigidae = Strigide
    • Aegolius funereus (Subspecia Aegolius funereus funereus) = Minuniță, Cucuvaie încălțată
    • Asio flammeus (Subspecia Asio flammeus flammeus) = Ciuf de câmp, Ciuf de baltă
    • Asio otus (Subspecia Asio otus otus) = Ciuf de pădure
    • Athene noctua (Subspeciile Athene noctua noctua și Athene noctua indigena) = Cucuvea, Cucuvaie, Cucuvaie balcanică
    • Bubo bubo (Subspecia Bubo bubo bubo și Bubo bubo interpositus) = Buhă
    • Bubo scandiacus (Nyctea scandiaca) = Bufniță de zăpadă - Specie cu prezența incertă
    • Glaucidium passerinum (Subspecia Glaucidium passerinum passerinum) = Ciuvică, Cucuvea pitică
    • Otus scops (Subspecia Otus scops scops) = Ciuș, Ciuf pitic
    • Strix aluco (Subspecia Strix aluco aluco) = Huhurez mic, Huhurez de pădure
    • Strix uralensis (Subspecia Strix uralensis uralensis și Strix uralensis macroura) = Huhurez mare
    • Surnia ulula (Subspecia Surnia ulula ulula) = Ciuhurez, Ciuhurez porumbac, Ciuhurez undulat
  • Familia Tytonidae = Titonide
    • Tyto alba (Subspecia Tyto alba guttata) = Strigă

Specii din Republica Moldova

modificare

Avifauna Republicii Moldova conține 8 specii de strigiforme[3][4]:

  • Familia Strigidae = Strigide
    • Asio flammeus (Subspecia Asio flammeus flammeus) = Ciuf de câmp, Ciuf de baltă
    • Asio otus (Subspecia Asio otus otus) = Ciuf de pădure
    • Athene noctua (Subspeciile Athene noctua noctua și Athene noctua indigena) = Cucuvea
    • Bubo bubo (Subspecia Bubo bubo bubo) = Buhă
    • Otus scops (Subspecia Otus scops scops) = Ciuș, Ciuf pitic
    • Strix aluco (Subspecia Strix aluco aluco) = Huhurez mic
    • Strix uralensis (Subspecia Strix uralensis liturata) = Huhurez mare
  • Familia Tytonidae = Titonide
    • Tyto alba (Subspecia Tyto alba guttata) = Strigă

Lista speciilor din România

modificare
Denumirea științifică latină Denumirea română Subspecii Categorie fenologică Populația estimată din România[5] Statutul IUCN Imaginea
Ordinul: Strigiformes
Familia: Strigidae
Aegolius funereus (Linnaeus, 1758)[6][7] Minuniță, Cucuvaie încălțată Aegolius funereus funereus (Linnaeus, 1758) Sedentară 600 -1.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[8]
 
Asio flammeus (Pontoppidan, 1763)[9][10] Ciuf de câmp, Ciuf de baltă Asio flammeus flammeus (Pontoppidan, 1763) Sedentară și în pasaj 20-40 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[11]
 
Asio otus (Linnaeus, 1758) [12][13] Ciuf de pădure Asio otus otus (Linnaeus, 1758) Sedentară 8.000-30.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[14]
 
Athene noctua (Scopoli, 1769)[15][16] Cucuvea, Cucuvaie, Cucuvaie balcanică Athene noctua noctua (Scopoli, 1769)
Athene noctua indigena C. L. Brehm, 1855
Sedentară 15.000 - 40.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[17]
 
Bubo bubo (Linnaeus, 1758)[18][19] Buhă Bubo bubo bubo (Linnaeus, 1758)
Bubo bubo interpositus Rothschild & E. J. O. Hartert, 1910[20]
Sedentară 200-700 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[21]
 
Bubo scandiacus (Linnaeus, 1758) (sin. Strix scandiaca, Nyctea scandiaca)[22] Bufniță de zăpadă, Bufniță polară Apariție accidentală Specie cu prezența incertă, semnalată numai înainte de 1949[23][24]  
Neamenințată cu dispariția[25]
 
Glaucidium passerinum (Linnaeus, 1758)[26][27] Ciuvică, Cucuvea pitică Glaucidium passerinum passerinum (Linnaeus, 1758) Sedentară 2.000-3.800 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[28]
 
Otus scops (Linnaeus, 1758)[29][30] Ciuș, Ciuf pitic Otus scops scops (Linnaeus, 1758) Migratoare. Oaspete de vară 8.000-20.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[31]
 
Strix aluco Linnaeus, 1758[32][33] Huhurez mic, Huhurez de pădure Strix aluco aluco Linnaeus, 1758 Sedentară 20.000-60.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[34]
 
Strix uralensis Pallas, 1771[35][36] Huhurez mare Strix uralensis uralensis Pallas, 1771
Strix uralensis macroura Wolf, 1810[37]
Preponderent sedentară 6.000-12.000 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[38]
 
Surnia ulula (Linnaeus, 1758)[39][40] Ciuhurez, Ciuhurez porumbac, Ciuhurez undulat Surnia ulula ulula (Linnaeus, 1758) Accidentală în pasaj, oaspete de iarnă Se cunoaște o singură captură de iarnă[41]  
Neamenințată cu dispariția[42]
 
Familia: Tytonidae
Tyto alba (Scopoli, 1769)[43][44] Strigă Tyto alba guttata (C. L. Brehm, 1831) Sedentară 500-1.500 de perechi cuibăritoare  
Neamenințată cu dispariția[45]
 
  1. ^ Ordinul Strigiformes. Societatea Ornitologică Română.
  2. ^ Dionisie Linția. Păsările din R. P. R. Vol. al II-lea. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1954
  3. ^ Andrei Munteanu, Tudor Cozari, Nicolae Zubcov. Lumea animală a Moldovei. Volumul 3: Păsări. Chișinău, Editura Știința, 2006.
  4. ^ Ю.В. Аверин, И.М. Ганя, Г.А. Успенский. Птицы Молдавии. Том II. Академия Наук Молдавской CCP, Институт Зоологии. Редакционно-издательский отдел Академии наук Молдавской ССР, Кишинёв 1971.
  5. ^ Atlas al speciilor de păsări de interes comunitar din România. Ministerul mediului, apelor și pădurilor – direcția Biodiversitate, 2015
  6. ^ „Minuniță Aegolius funereus. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Boreal Owl (Aegolius funereus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  8. ^ Aegolius funereus. The IUCN Red List of Threatened Species
  9. ^ „Ciuf de câmp Asio flammeus. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Short-eared Owl (Asio flammeus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  11. ^ Asio flammeus. The IUCN Red List of Threatened Species
  12. ^ „Ciuf de pădure Asio otus. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Northern Long-eared Owl (Asio otus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  14. ^ Asio otus. The IUCN Red List of Threatened Species
  15. ^ „Cucuvea Athene noctua. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Little Owl (Athene noctua). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  17. ^ Athene noctua. The IUCN Red List of Threatened Species
  18. ^ „Buhă Bubo bubo. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Eurasian Eagle-owl (Bubo bubo). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  20. ^ Friedhelm Weick. Owls (Strigiformes). Annotated and Illustrated Checklist. Springer-Verlag Berlin Heidelberg, 2006
  21. ^ Bubo bubo. The IUCN Red List of Threatened Species
  22. ^ Snowy Owl (Bubo scandiacus). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  23. ^ Lista speciilor de păsări din România / A Romániában megfigyelt madárfajok listája. Milvus Group, 2008
  24. ^ László Szabó-Szeley, Zoltán Baczó. Lista oficială al păsărilor din România. Comisia Romănă de Rarități Avifaunistice, Decembrie 2004
  25. ^ Bubo scandiacus. The IUCN Red List of Threatened Species
  26. ^ „Ciuvică Glaucidium passerinum. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Eurasian Pygmy-owl (Glaucidium passerinum). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  28. ^ Glaucidium passerinum. The IUCN Red List of Threatened Species
  29. ^ „Ciuș Otus scops. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Eurasian Scops-owl (Otus scops). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  31. ^ Otus scops. The IUCN Red List of Threatened Species
  32. ^ „Huhurez mic Strix aluco. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Tawny Owl (Strix aluco). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  34. ^ Strix aluco. The IUCN Red List of Threatened Species
  35. ^ „Huhurez mare Strix uralensis. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Ural Owl (Strix uralensis). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  37. ^ Uitz, Markus. Potential distribution of Ural Owl Strix uralensis macroura in Central and South-East Europe. Diss. uniwien, 2011.
  38. ^ Strix uralensis. The IUCN Red List of Threatened Species
  39. ^ „Ciuhurez Surnia ulula. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ Northern Hawk-owl (Surnia ulula). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  41. ^ Dimitrie Radu. Păsările lumii. Ed. Albatros, București, 1977
  42. ^ Surnia ulula. The IUCN Red List of Threatened Species
  43. ^ „Strigă Tyto alba. Societatea Ornitologică Română”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  44. ^ Common Barn-owl (Tyto alba). Del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. and de Juana, E. (eds). Handbook of the Birds of the World (HBW) Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
  45. ^ Tyto alba. The IUCN Red List of Threatened Species

Legături externe

modificare
  Materiale media legate de Strigiforma la Wikimedia Commons