Suflu cardiac sistolic
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iunie 2008 |
Suflul cardiac sistolic nu este o afecțiune, ci un semn clinic pus în evidență în urma auscultației cordului. Se prezintă ca un sunet anormal, perceput la auscultația inimii, cu stetoscopul, produs între zgomotele normale ale inimii (sistola cardiacă).[1] El poate fi descris prin mai multe caracteristici, precum durata, sediul, iradierea, tonalitatea, dar cea mai importantă dintre toate este intensitatea lui.[2]
Suflul sistolic poate fi prezent de la naștere sau poate apărea pe parcursul vieții, odată cu debutul unei boli cardiace dobândite, cum ar fi bolile valvulare.[1]
Suflurile cardiace sistolice apar ca urmare a turbulenței crescute asociată cu:
- flux mărit sau accelerat printr-o valvă semilunară normală sau într-un vas mare dilatat;
- flux printr-o valvă semilunară cu structură anormală sau printr-un traiect ventricular îngustat;
- flux printr-o valvă atrioventriculară incompetentă;
- flux prin septul interventricular.
Note
modificare- ^ a b Când inima se aude altfel
- ^ „Suflul sistolic la copil”. Arhivat din original la . Accesat în .