Sultanatul de Rum
Sultanatul de Rum (sau Sultanatul Romei) (în turcă Anadolu Selçuklu Devleti ori Rum Selçuklu Devleti) este un stat care a existat între 1077–1194 cu capitala la Niceea (apoi la Iconium) și este continuatorul direct al imperiului Selgiuc.
| Sultanatul de Rum | |||||
| سلجوقیان روم Saljūqiyān-e Rūm | |||||
| |||||
| |||||
 Sultanatul de Rum în 1190, înainte de a treia cruciadă. | |||||
| Capitală | Niceea (Iznik) | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Religie | Islam | ||||
| Guvernare | |||||
| Formă de guvernare | principat | ||||
| Sultan | |||||
| - 1060-1077 | Kutalmish (primul) | ||||
| - 1303-1308 | Mesud II (ultimul) | ||||
| Istorie | |||||
| Prăbușirea imperiului Selgiuciz. | 1077 | ||||
| Lupte interne | 1307 | ||||
Modifică date / text  | |||||
Termenul de Rum vine de la cuvântul arab folosit pentru a denumi Imperiul Roman. Selgiucizii au denumit pământurile lor Sultanatul de Rum deoarece aceștia s-au stabilit pe teritoriul considerat mult timp roman sau bizantin de către musulmani. Statul uneori este numit și Sultanatul Konya (sau Sultanatul de Iconium).
Principalele capitale din Sultanat au fost: mai întâi la Niceea (Iznik) și apoi la Conia. Întrucât curtea de justiție a sultanatului a fost extrem de mobilă, orașe ca Sivas sau Kayseri au fost și ele capitale. În timpul expansiunii sale maxime Sultanatul cuprindea toată Anatolia centrală de la Antalya-țărmului Alanya, pe coasta mediteraneană, și până la teritoriul de la Sinop de la Marea Neagră. În est Sultanatul a absorbit alte state turcești și a ajuns până la Lacul Van. Limita sa vestică a fost aproape de Denizli și porțile din bazinul Mării Egee.
Apariția
modificareÎn 1070 comandantul selgiucid Suleyman Kutalmish, un văr îndepărtat al lui Malik Shah și un fost pretendent la tronul Marelui Imperiu Selgiucid, a venit la putere în Anatolia de vest. În 1075 el a cucerit cetățile bizantine de la Niceea (Iznik) și Nicomidia (Izmit). Doi ani mai târziu, s-a declarat el însuși sultanul unui stat independent selgiucid și a stabilit capitala la Iznik.
Prăbușirea
modificareArta și arhitectura
modificare
Cu excepția secolelor al XII-lea și al XIII-lea, când sultanatul a suferit de pe urma cruciadelor și invaziei mongole, în restul existenței sale este marcat de lucrări remarcabile de arhitectură și artă decorativă.
Cel mai mare caravanserai este construit în 1229- Sultanhani, aflat pe drumul dintre orașele Konya și Aksaray, lângă turnul Sultanhani, cu o suprafață de 3900 de metri pătrați.
Dinastia
modificareÎn ceea ce privește numele sultanilor, există diferite variante în formă și de ortografie, în funcție de preferințele afișate de către o sursă sau alta, fie pentru fidelitatea traducerii din limba persană (variantă influențată de araba scrisă pe care sultanii o utilizau), sau pentru o redare corespunzătoare limbii moderne turcești și ortografiei sale. Unii sultani au avut două nume pe care au ales să le folosească, alternativ, în diverse acte legislative. În timp ce cele două palate construite de Alaeddin Keykubad I purtau numele de Palatul Kubadabad și Palatul Keykubadiye, el a denumit moscheea din Conia: moscheea Alaeddin și orașul port din Alanya pe care l-a cucerit l-a denumit Alaiye.
Legături externe
modificare- Istoria Bizantului. Statele latine si formatiunile bizantine de la Niceea, Trebizonda si Epir Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Katharine Branning. Construcții turcești: „Exemple de caravanseraie construite de Sultanatul anatolian selgiuciz” Verificați valoarea
|url=(ajutor).
 | Acest articol care descrie un subiect despre Evul Mediu este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |