Cauza Sylvester vs. Austria (petițiile numerele 36812/97 și 40104/98, hotărârea din 24 aprilie 2003) reprezintă o cazuistică a Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest caz instanța a tratat atât articolul 6 (desfășurarea proceselor într-un termen rezonabil), cât și articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie).

Reclamantul, cetățeanul american Thomas Sylvester, s-a căsătorit în aprilie 1994 cu o cetățeană austriacă și s-au stabilit în Statele Unite; în luna septembrie a aceluiași an s-a născut fetița Carina Sylvester lor. Un an mai târziu, pe 30 octombrie 1995, mama copilului a părăsit Statele Unite împreuna cu fetița lor, dar fără consimțământul reclamantului și s-a stabilit în Austria, iar ambele părți au început procedura de divorț în statele lor. A doua zi după plecarea soției sale din Statele Unite împreună cu copilul lor, reclamantul a solicitat întoarcerea copilului în Statele Unite în baza prevederilor Convenției de la Haga din 1980; un tribunal din Graz (Austria) a emis un ordin în acest sens pe 20 decembrie 1995; atât apelul, cât și recursul mamei copilului împotriva acestui ordin au fost respinse, iar reclamantul a solicitat pe 27 februarie 1996 punerea în practică a ordinului.

În mai 1996 o încercare de punere în practică a acestui ordin nu a avut succes, copilul nefiind găsit la domiciliul mamei sale; ulterior mama copilului și-a schimbat domiciliul, rezultând în alte procese și apeluri pro sau contra executării ordinului de întoarcere. În octombrie 1996, la un an de la plecarea copilului din Statele Unite, Curtea Supremă a Austriei a anulat ordinul de întoarcere, observând că în cursul ultimului an condițiile s-au schimbat, mama a devenit principala persoană de referință a copilului și acesta nu mai avea nici un fel de legături cu tatăl său, pe care nu îl mai văzuse de multă vreme; acțiunile în justiție au continuat în anul 1997; în decembrie 1997 custodia copilului a fost acordată de către instanțele austriece mamei sale.

Reclamantul s-a plâns atât de lipsa de implicare a autorităților statului austriac în punerea în practică a ordinului de întoarcere (încălcare a articolului 8), cât și de faptul că Curtea Supremă Austriacă a considerat oportună reluarea argumentației din ordinul de întoarcere, la momentul respectiv final (încălcare a articolului 6).

Concluzii

modificare

Instanța a hotărât că a existat într-adevăr o violare a articolului 8 prin faptul că autoritățile austriece nu au luat toate măsurile pentru punerea în practică a ordinului de întoarcere, astfel că viața de familie a reclamantului a fost încălcată.

În ceea ce privește articolul 6, Curtea a hotărât că nu este necesar să se pronunțe.

Reclamantul a primit 20.000 de euro drept daune morale și alte 22.000 de euro drept cheltuieli, față de sumele de circa 10 ori mai mari cerute inițial.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare