TACAM T-60

Istoric operațional
TACAM T-60
TACAM T-60 la parada militară de Ziua Națională a Regatului României (10 mai 1943)
Tip	Vânător de tancuri
Loc de origine	România
În uz	1943-1944
Folosit de	Regatul României
Războaie	Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
Proiectant	lt. col. Constantin Ghiulai
An proiectare	1942-1943
Producător	Atelierele Leonida
An producție	1943
Bucăți construite	34
Date generale
Greutate	9 tone
Lungime	4,24 m 5,51 m cu țeava tunului
Lățime	2,35 m
Înălțime	1,75 m
Echipaj	3

Blindaj	15 - 35 mm
Armament principal	1 × tun 76,2 mm F-22 L/51 model 1936 44 de proiectile
Armament secundar	1 × mitralieră 7,92 mm ZB-53 1 × pistol-mitralieră
Motor	GAZ 202 (Fargo F.H.2 sub licență), benzină, 6 cilindri și răcire cu apă 60 kW (80 CP) la 3500 rpm
Suspensie	Bară de torsiune
Gardă la sol	33 cm
Capacitate rezervor	2 × 140 l
Autonomie	200 km pe drumuri 150 km pe teren accidentat
Viteză maximă	40-32 km/h pe drumuri 15-20 km/h pe teren accidentat
Modifică text

TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armata Roșie: șasiul era de la tancurile T-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76,2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri TACAM T-60 au fost folosiți de către Divizia 1 Blindată "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizată pe Frontul de Răsărit.

Proiectare

Tancul ușor sovietic T-60

La data intrării în război a Armatei Române, dotarea acesteia era mult în urma trupelor sovietice. La începutul anului 1942, lipsurile au devenit evidente când pe Frontul de Răsărit au apărut în număr mare tancurile medii T-34 și tancurile grele KV-1. Industria germană de război nu putea aproviziona Armata Română cu armamentul necesar combaterii noilor tancuri sovietice, fiindcă se confrunta la rândul ei cu un deficit de producție. Statul Major Român a decis construirea unei replici a tancului T-34, dar industria română, aflată încă în faza embrionară, nu avea resursele necesare dezvoltării acestui proiect. În urma luptelor din anii 1941-1942, în stocurile armatei se aflau 175 de tancuri sovietice și 154 de tunuri (de câmp sau anticar) calibru 76,2 mm capturate.^[1] Statul Major a decis utilizarea acestor materiale de captură pentru proiectarea unui tun antitanc autopropulsat, după modelul vânătorului de tancuri german Marder. Proiectul a fost încredințat locotenent colonelului Constantin Ghiulai.

Tancul sovietic T-60 a fost ales de către Ghiulai fiindcă era un vehicul modern și simplu de construit, fiind adecvat nivelului industriei autohtone. De asemenea, motorul GAZ utilizat de tancul ușor T-60 era de fapt un model Dodge-Derotto-Fargo F.H.2 construit sub licență. Piese de schimb se găseau atât în Germania, cât și în România pentru acest motor de camion, întreținerea fiind simplă. Tunului sovietic F-22 de captură calibru 76,2 mm Model 1936 i-a fost îndepărtat afetul, fiind construit un nou cadru pentru montarea sa pe șasiul tancului T-60. Suprastructura noului vehicul era construită din plăci de blindaj de la tancurile sovietice capturate. Suspensia a fost ranforsată fiindcă vehiculul era mai greu cu 3 tone. Primul prototip, construit la Atelierele Leonida, a fost gata pe 19 ianuarie 1943.

Descriere

Galeții tip Ghiulai aveau la bază modelul sovietic din 1942, fiind însă mai rezistenți

Tunul F-22 avea un afet nou, conceput și turnat la Atelierele Concordia din Ploiești. Afetul a fost finisat apoi la Ateliere Astra din Brașov și Lemaître din București. Tunul a fost fixat pe afet la Arsenalul Armatei din București. Mecanismul de îndreptare (ochire) a tunului a fost adaptat practicilor artileriștilor români, iar un sistem de protecție împotriva reculului a fost montat pentru a proteja tunarul. Echipajul și tunul erau protejați de un scut din 3 părți, gros de 15 mm. Blindajul era tăiat de la tancurile sovietice de cavalerie BT-7, industria autohtonă nefiind capabilă încă să producă plăci de blindaj de calitate superioară. Vânătorul de tancuri transporta 44 de proiectile perforante de fabricație română, model Costinescu de 6,6 kilograme. Șasiul a fost modificat pentru a face față noilor cerințe: un nou scut de protecție pentru motor a fost montat, pentru a îmbunătați ventilația. Interiorul a fost modificat pentru ca numărul de proiectile transportate să fie mai mare. Din cauza greutății suplimentare, a reculului și a schimbării centrului de greutate, suspensia, de tip bară de torsiune, a fost ranforsată. Galeții de la șenile au fost înlocuiți la unele vehicule cu un model superior, învelit în cauciuc, denumit modelul Ghiulai.^[2] Galeții au fost turnați și finisați la Industria Sârmei din Câmpia Turzii, uzinele IAR din Brașov și Atelierele Concordia din Ploiești. Pentru a mări stabilitatea șasiului în timpul tragerilor, a fost instalat și un sistem de frânare la galeți. Blindajul șasiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul T-60.

Utilizare

Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACAM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACAM din Regimentul 2 Blindate.^[3] Cu toate acestea, unitățile de vânători de tancuri TACAM T-60 erau trimise acolo unde situația de pe front era mai gravă. Grupul Blindat Cantemir, format ad-hoc pe 23 februarie 1944 pentru a întări defensiva din nordul Transnistriei, avea la dispoziție 14 vehicule TACAM T-60, organizate în două baterii.^[4] Vânătorii de tancuri au fost returnați Diviziei 1 Blindate pentru a participa la defensiva Moldovei, în timpul Operațiunii Iași-Chișinău.^[5]

Toți vânătorii de tancuri TACAM T-60 care au supraviețuit evenimentelor de dinainte și după 23 august 1944 au fost confiscați de Armata Roșie după luna octombrie a anului 1944.^[3]

Specificații tehnice

Echipaj	3
Greutate	9 t (complet încărcat)
Dimensiuni
Lungime totală	5,51 m
Lungime șasiu	4,24 m
Lățime	2,35 m
Înălțime	1,75 m
Garda la sol	0,33 m
Motor	Tip GAZ 202, răcire cu lichid
Cilindri	6
Putere	80 CP/3500 rpm
Carburant	benzină
Rezervoare	2 x 140 litri
Performanțe
Viteza maximă pe șosea	40 km/h
Viteza maximă în teren	20 km/h
Trece obstacole verticale	0,5 m
Trece șanțuri	1,3 m
Trece prin vad	0,6 m
Panta maximă	32°
Autonomie pe șosea	200 km
Autonomie în teren	150 km
Armament principal
1 tun F-22 L/51	calibru 76,2 mm
Câmp de tragere vertical	de la -5° la +8°
Câmp de tragere orizontal	32°
Muniție	44 proiectile
Armament secundar
1 mitralieră ZB-53	calibru 7,92 mm
Blindaj	15–25 mm

Note

^ Axworthy, p. 221
^ Scafeș, p. 74
^ ^a ^b Axworthy, p. 223
^ Axworthy, p. 156
^ Axworthy, p. 164

Bibliografie

en Axworthy, Mark (1995). Third Axis, Fourth Ally: Romanian Armed Forces in the European War, 1941-1945. London: Arms and Armour. ISBN 1-85409-267-7.
ro Scafeș, Cornel I; Scafeș, Ioan I; Șerbănescu, Horia Vl (2005). Trupele Blindate din Armata Română 1919-1947. București: Editura Oscar Print. ISBN 973-668-084-3

Legături externe

[1] Axworthy, p. 221

[2] Scafeș, p. 74

[Axworthy,_p._223-3] Axworthy, p. 223

[4] Axworthy, p. 156

[5] Axworthy, p. 164

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]