Talgo

Talgo
Tip	Sociedad limitada[*][[Sociedad limitada (type of company used in Spain)|​]]
Fondată	1942
Fondator(i)	Alejandro Goicoechea[*][[Alejandro Goicoechea (Spanish engineer and inventor)|​]]
Țara	Spania
Sediu	Las Rozas de Madrid[*][[Las Rozas de Madrid (municipality in Community of Madrid, Spain)|​]]
Oameni cheie	Gonzalo Urquijo Fernández de Araoz[*][[Gonzalo Urquijo Fernández de Araoz |​]]
Industrie	Railway car manufacturing[*][[Railway car manufacturing |​]]
Produse	tren de călători electric multiple unit[*][[electric multiple unit (self-propelled carriages, using electricity as the motive power as opposed to a DMU which runs on diesel power)|​]] diesel multiple unit[*][[diesel multiple unit (diesel-powered railcar designed)|​]]
Prezență online
site web oficial cont Twitter

Talgo (Tren Articulado Ligero Goicoechea Oriol ) este o companie spaniolă de construcții de echipamente feroviare. Este cunoscută în special pentru trenurile sale articulate care circulă atât în serviciul intern, cât și pe relațiile internaționale dintre Franța și Spania.

Trenurile

Numele „Talgo” este acronimul pentru „Tren articulado ligero Goicoechea Oriol” (Tren articulat ușor Goicoechea Oriol). Primele trei cuvinte preiau caracteristicile de bază ale trenurilor Talgo, în timp ce ultimele două corespund, respectiv, numelui inginerului Alejandro Goicoechea ce s-a aflat la originea conceptului și cel al lui Jose Luis Oriol, care a finanțat producția și apoi dezvoltarea modelelor.

Trenurile Talgo au mai multe caracteristici tehnice care le sunt specifice și dintre care unele conțin numele companiei:

• articulația: fiecare vagon se sprijină pe organele de rulare ale celui precedent;
• masă redusă: de la începuturi (1942), Talgo-urile sunt construite din aluminiu;
• lipsa axelor, roțile fiind independente, adică montate individual, fără legătură mecanică între ele;
• sistemul de pendulare pasiv, numit suspensie pendulară Talgo;
• sistemul automat de schimbare a ecartamentului Talgo RD (Rodadura Desplazable) care permite trecerea de la ecartament larg la ecartament standard și invers, fără oprire, trenul circulând cu viteză mică (între 5 și 15 km/h) pe o instalație specială. Astfel de instalații au existat până la sfârșitul anului 2012 la principalele gări de la granița franco-spaniolă (Cerbère - Port-Bou și Hendaye - Irun) și pe rețeaua spaniolă, la punctele de contact dintre rețeaua iberică (ecartament 1.668 mm) și rețeaua de mare viteză (ecartament standard - 1.435 mm).

• 
  Vagon Talgo I
• 
  Vagon Talgo II
• 
  Vagon Talgo III
• 
  Vagon Talgo III RD
• 
  Aspectul interior al unui vagon Talgo III
• 
  Vagon Talgo 4
• 
  Vagon Talgo seria 6 sau Talgo 200
• 
  Vagon Talgo 7
• 
  Tren Talgo 250, S.130 la RENFE .
• 
  Tren Talgo 350, S.102 la RENFE.
• 
  Tren articulat Talgo de pe linia Almería-Madrid în gara Linares-Baeza^⁠(d) .

Generațiile de trenuri Talgo exploatate în Spania

Generație	Ecartament variabil	Viteză maximă	Punere in functiune	Retragerea din serviciu
Talgo II	nu	120 km/h	14.07.1950	1972
Talgo III	nu	160 km/h	15.08.1964	26.07.2009
Talgo III RD	da	160 km/h	06/01/1969
Talgo Pendular, Seria 4	nu	180 km/h	1980
Talgo Pendular, seria 5	da	180 km/h	31.05.1981
Talgo Pendular, Seria 6 (Talgo 200)	da	200 km/h	1989
Talgo 7	da	220 km/h	Juillet 2000
Talgo AVE 130 (Talgo 250)	da, inclusiv locomotive	250 km/h	2006
Talgo AVE 102 (Talgo 350)	nu	330 km/h	2005

Trenurile de mare viteză: AVE 102 și 130

Trenurile Talgo 350 au intrat în serviciu ca seria RENFE AVE (prescurtare din spaniolă Alta Velocidad Espanola) 102, marcând intrarea companiei pe piața trenurilor de mare viteză.Testele cu prototipul au început în 1994, iar operarea la viteza comercială de 330 km/h pe liniile Madrid-Barcelona și Madrid-Valladolid din 22 decembrie 2007. Seria este produsă cu o viteză maximă de 350 km/h, deși infrastructura prezentă permit doar viteze de 330 km/h. Trenul e format din 2 locomotive și vagoane Talgo 7 cu frâne îmbunătățite și amortizoare suplimentare.

Seria AVE 130 este o ramă automotoare pendulară, care, spre deosebire de seria 102, poate rula atât pe linii de mare viteză cât și pe linii clasice. De aceea, are ecartament variabil și bicurent: 25kV-50 Hz alternativ / 3kV curent continuu. Viteza limită este de 250 km/h. Conturul său, inspirat din AVE 102 a făcut să fie supranumit pato sau patito (rățoi). Un tren AVE 130 este format din vagoane Talgo 7 încadrat de două locomotive. Cum Talgo 7 circula cu doar 200 km/h, primele trenuri convertite au suferit câteva modificări, precum adăugarea unei linii de alimentare pentru a doua locomotivă (care circulă cu pantograful coborât), îmbunătățirea sistemului de frânare și adăugarea unei legături de date cu locomotivele. Aceste rame au intrat în serviciu pe 6 noiembrie 2007 pe trasee de linie clasică, iar din 22 decembrie 2007 pe linia de mare viteză Madrid-Valladolid, cu viteza limită de 250 km/h.

Note

Vagoane Talgo cu locomotivă seria 334 în gara Ourense .

Bibliografie

• Bruno Langouest (2003). „Talgo : l'exception espagnole”. Correspondances ferroviaires (7): 40–56. Arhivat din original la 18 februarie 2022. Accesat în 18 februarie 2022. .
• Manuel Cano Luzzatti; Manuel Galán Eruste (2005). Talgo 1942-2005 (în spaniolă) (ed. Estudios gráficos Europeas). p. 253. ISBN 978-8-4931-3449-5. .

Legături externe

• Materiale media legate de Talgo la Wikimedia Commons
• Talgo, site oficial multilingv
• Site pe Talgo Arhivat în 30 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Schimbarea ecartamentului la Port-Bou, văzută de aproape