Teosofia (Teozofia) este doctrina care declară înțelepciunea divină un obiect al cunoașterii umane. Ideea poate fi regăsită și în Cabala.

Gnosticism
Simple crossed circle.svg
Acest articol este parte a unei serii despre Gnosticism
Istoria gnosticismului
Gnosticismul timpuriu
Gnosticismul siriano-egiptean
Gnosticismul în perioada modernă
Proto-Gnostici
Philon
Simon Magul
Cerinthus
Valentinus
Basilides
Texte gnostice
Evanghelii gnostice
Biblioteca Nag Hammadi
Codex Tchacos
Codex Askew
Codex Bruce
Gnosticismul și Noul Testament
Articole conexe
Gnosis
Neoplatonism și Gnosticism
Mandaeism
Maniheism
Biserica bosniacă
Creștinism ezoteric
Teosofie
Jnana

Portal Gnosticism

Termenul teosofie (teos = Dumnezeu; sofia = înțelepciune) indică diferite doctrine mistico-filosofice ce s-au succedat din punct de vedere istoric. Etimologic, teosofie înseamnă cunoștința lucrurilor divine. În esență, este o doctrină filosofică și religioasă, conform căreia cunoașterea lui Dumnezeu este revelată din natură iar omul, luminat de Dumnezeu, se transformă și tinde a se uni cu divinitatea. Teosofiile antice și cele actuale nu pun accentul pe credință sau pe raționamente, ci pe imaginație și sentimente. Ele afirmă că misiunea omului este să aibă intuiția divinității, susțin reîncarnarea sufletului, propun tehnici de meditație, propovăduiesc datoria jertfirii de sine cu renunțarea la bunurile pământești.

În filosofia neoplatonică, teosofia presupunea cunoașterea divină la care omul poate accede doar prin intermediul unei experiențe mistice.

Mulți oameni cred ca teosofia modernă este, în mod tradițional, mai aproape de filosofia budistă; dar, în general, teozofia este de acord cu toate doctrinele, cu creștinismul precum și ateismul.[1]

Societatea TeosoficăModificare

La 7 septembrie 1875 (data oficială: 17 noiembrie același an), Elena Blavatschi întemeiază Societatea Teosofică, împreună cu colonelul Henry Steel Olcott, ca președinte, și avocatul irlandez William Quan Judge, ca secretar. Deși ea este principala animatoare a societății, în acte este trecută ca simplu secretar corespondent.

Societatea Teosofică este organizată în vederea îndeplinirii a trei scopuri principale:

- dezvoltarea sentimentelor de toleranță reciprocă și de bunăvoință între popoarele de diferite rase și religii.

- încurajarea studiului filosofiei, religiilor și științelor celor vechi, în special ale Arienilor

- cercetări privind natura superioară a omului și puterile sale latente.

În 1879, Blavatski și Olcott au plecat în India și au stabilit sediul acesteia la Adyar. Societatea a prosperat, iar Blavatski a fost editorul revistei The Theosophist.

Teosofia ca mișcare și doctrină ezoterică de secol al XIX-lea, constă într-un sistem sincretist de elemente creștine, orientale, filosofice, spiritiste, ce afirmă posibilitatea unui contact direct cu divinitatea, susținând totodată metempshihoza sau transmigrația sufletelor. Potrivit invățăturilor teosofice, toate religiile pot ajuta omenirea în vederea atingerii perfecțiunii, deoarece fiecare religie deține doar o parte din adevăr.

Apariția teosofiei în timpul secolului al XIX-lea, este legată de faptul că oamenii de știință au accentuat procesul studierii și traducerii textelor religioase indiene, care au devenit astfel diponibile în Apus, răspândindu-se mai ales în anumite cercuri interesate de filosofie. Teosofia a fost prima mișcare religioasă ce a făcut ca religiile asiatice, în particular hinduismul și budismul, să devină accesibile în Occident.

Teosofia este prezentă și în România, centre teosofice mai însemnate fiind la București (cu Zoe Palade, Maria Sachelarie, Mircea Nenițescu etc.), Craiova, Timișoara ș.a.

Vezi șiModificare

NoteModificare

BibliografieModificare

  • Rudolf Steiner: TEOSOFIA - Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului, Editura Univers Enciclopedic, București 2003, ISBN 973-637-013-5
  • Powell, A.E. Sistemul Solar: planul complet al schemei teozofice a evoluției (în engleză). The Theosophical Publishing House. Londra, 1930.

Legături externeModificare

  • Teosofia, 17 iulie 2012, Radu Alexandru, CrestinOrtodox.ro