Teritoriile de așezări sorabe ancestrale

subiect federal al Germaniei

Teritoriile de așezări sorabe ancestrale (în germană Sorbisches Siedlungsgebiet sau Siedlungsgebiet der Sorben/Wenden, sorabă de jos Serbski sedleński rum, sorabă de sus Serbski sydlenski rum), este numele oficial dat spațiului din estul Saxoniei și sudul Brandenburgului în care poporul slav apusean sorabii este indigen. Colocvial, regiunea este numită 'Sorbenland',[1][2][3][4][5][6] iar înainte de 1945 mai era numită – parțial peiorativ – și Wendei.[7]

Teritoriile de așezări sorabe ancestrale – regiunea recunoscută oficial

Suprafața zonei s-a micșorat în ultimele secole ca urmare a asimilării poporului indigen, germanizării și activității minelor de lignit. Teritoriul nu poate fi delimitat cu exactitate, deoarece, conform legilor federale, persoanele nu sunt obligate să divulge dacă sunt sorabi, nici măcar la recensăminte. În cele mai mari orașe din zonă, sorabii sunt o minoritate etnică.

Context legalModificare

 
Extras din „Harta dialectelor germane” (Brockhaus Konversations-Lexikon, 1894): „insulița” albă delimitează arealul sorab înconjurat de zone de vorbire germană; germana totuși predomina în orașe.

Recunoașterea oficială a așa-numitelor „teritorii de așezări sorabe ancestrale” este definită în legislația landurilor Saxonia și Brandenburg.

În Saxonia, este vorba de „Legea privind drepturile sorabilor din landul liber Saxonia” (în germană, pe scurt, Sächsisches Sorbengesetz). Demarcația se bazează în mare parte pe statisticile lui Arnošt Muka din anii 1880. Legea a fost scrisă cu scopul de a păstra și proteja teritoriul de așezări, chiar dacă în unele locuri din partea de est a acestora (districtul Görlitz) limba sorabă nu este deloc vorbită.

Spre deosebire de legea saxonă, „Legea cu privire la structurarea drepturilor sorabilor / Wendei în landul Brandenburg” (în germană, pe scurt, Sorben/Wenden-Gesetz) prevedea, până la un amendament votat în 2014, că acele comunități care se consideră parte a Teritoriilor trebuie să prezint dovezi de „continuitate lingvistică și culturală a tradiției sorabe (Wendei) până în zilele noastre”. Această reglementare a fost criticată de sorabi și mai mulți activiști pentru drepturile minorităților, întrucât ea depinde de voința și putința comunităților de a-și promova identitatea sorabă, iar din cauza trecutului tumultos al sorabilor din perioada prusacă tradițiile continue se pot dovedi greu de demonstrat în multe cazuri. Astfel, din 2014 este suficientă doar dovada tradiției lingvistice sau culturale (cu sau fără continuitate).

 
Indicatoare bilingve. În imagine, soraba este scrisă dedesubt pe plăcuța cu numele localităților și deasupra pe cea cu denumirea străzii

În localitățile din Teritorii se practică promovarea și dezvoltarea limbii și culturii sorabe, de exemplu prin includerea sorabilor în consilii publice, instalarea indicatoarelor stradale bilingve și menținerea versiunilor sorabe ale site-urilor oficiale. Totuși, în practică, cu excepția nucleului Teritoriilor, aceste cerințe nu sunt întotdeauna puse în aplicare.

În Brandenburg, numele oficial al localităților din cadrul Teritoriilor este dublu, scris în germană și în soraba de jos.[8]

În prezent, Teritoriile cuprind următoarele comune:

Către 2017, următoarele comune din Brandenburg fuseseră propuse spre a fi adăugate în cadrul Teritoriilor, dar procesul nu era finalizat:[11] Alt Zauche-Wußwerk / Stara Niwa-Wózwjerch, Döbern / Derbno, Felixsee / Feliksowy Jazor (cu excepția Bloischdorf / Błobošojce), Großräschen / Rań, Märkische Heide / Markojska Góla (cu excepția Dollgen / Dołgi, Groß Leuthen / Lutol, Klein Leine / Małe Linje și Pretschen / Mrocna), Neiße-Malxetal / Dolina Nysa-Małksa (doar Groß Kölzig / Wjeliki Kólsk și Klein Kölzig / Mały Kólsk), Neuhausen / Kopańce (cu excepția Haasow / Hažow și Groß Döbbern / Wjelike Dobrynje), Schenkendöbern / Derbno (doar Bärenklau / Barklawa, Grabko / Grabkow, Pinnow / Pynow și Schenkendöbern / Derbno), Schwielochsee / Gójacki Jazor, Tschernitz / Cersk.

IstorieModificare

 
Delimitarea Teritoriilor conform lui Smoler în 1843. Muka a atribuit o suprafață mai mare 40 de ani mai târziu.

Din istoria teritoriilor de așezări sorabe, mai ales în evul mediu, fac parte mai multe episoade descrise în izvoarele istorice, în care relatările despre sorabi apar episodic. De exemplu, Martin Luther menționa în mod peiorativ sorabii din satele învecinate cu Wittenberg. Alte episoade sunt interzicerea limbii în anumite orașe: Leipzig în 1327, Altenburg, Zwickau și Chemnitz în 1377.[12]

În unele sate de pe malul drept al Boberului și Oderului, până în sec. al XVII se vorbea soraba.[12] Toponimele Dresda, Leipzig, Meißen, Chemnitz și Torgau au origine sorabă.[13]

Primele studii sistematice cu privire la delimitarea teritoriilor de așezări sorabe au fost efectuate în sec. al XIX-lea de către Jan Arnošt Smoler (1843) și, mai detaliat, de Arnošt Muka (1884/85). În timp ce Smoler era în primul rând interesat de folclorul sorab, Muka a călătorit prin satele din Luzacia de Sus și cea de Jos pentru a afla starea limbii în fiecare localitate. Studiile celor doi includ statistici detaliate, cât și ample reproduceri ale mărturisirilor locuitorilor așezărilor vizitate. Muka estima populația de sorabi la 166.000. El a documentat rapida germanizare a locurilor sorabe, în special în Luzacia de Jos.

NoteModificare

  1. ^ Miriam Schönbach: Im Sorbenland droht Lehrermangel.. sz-online.de, 16 august 2016. Accesat la 15 mai 2017.
  2. ^ DPA: Frühe Fotografien aus dem Sorbenland.. morgenpost.de, 22 octombrie 2016. Accesat la 15 mai 2017.
  3. ^ Torsten Richter: Mit der Kamera unterwegs im katholischen Sorbenland.. lr-online.de, 20 iulie 2012. Accesat la 15 mai 2017.
  4. ^ Karl Christian Kanis Gretschel: Geschichte des sächsischen Volkes und Staates. Band 1. Verlag von Reinhold Beyer, Leipzig 1841, S. 17ff. Cathrin Carmin Alisch: HochZeit unterm Abendrot der Sorben in der Lausitz. Musik, Magie und Minderheit im Spiegel der Kultursemiotik. LIT Verlag, Münster 2003, S. 18 u. 49
  5. ^ Reetta Toivanen: Minderheitenrechte als Identitätsressource. Die Sorben in Deutschland und die Saamen in Finnland. LIT Verlag, Hamburg 2001, S. 11
  6. ^ Martin Kasper: Die Lausitzer Sorben in der Wende 1989/1990. Domowina Verlag, 2000, S. 125.
  7. ^ Karl Andree (Hrsg.): Globus: Illustrierte Zeitschrift für Länder- und Völkerkunde. Zweiter Band, Verlag vom Bibliographischen Institut, Bildburghausen 1862, S. 245 ff.
  8. ^ Kommunalverfassung des Landes Brandenburg, Paragraph 9, Absatz 4. Accesat la 7 ianuarie 2017.
  9. ^ Anhang zum Gesetz in: Sächsisches Gesetz- und Verordnungsblatt, Nr. 7/1999
  10. ^ a b c Gesetz über die Ausgestaltung der Rechte der Sorben/Wenden im Land Brandenburg. Landesregierung Brandenburg (§ 14  SWG – „Verkündung“). Accesat la 25 aprilie 2020.
  11. ^ a b „Siedlungsgebiet / sedleński rum”. Ministerium für Wissenschaft, Forschung und Kultur. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b Frido Mětšk: Serbsko-pólska rěčna hranica w 16. a 17. lětstotku [Die sorbisch-polnische Sprachgrenze im 16. und 17. Jahrhundert]. In: Lětopis, Reihe B, Band III (1958), Ludowe nakładnistwo Domowina, Budyšin 1958, S. 4–25.
  13. ^ Dietmar Urmes: Handbuch der geographischen Namen. Marix Verlag, Wiesbaden 2004, ISBN 3-937715-70-3.

BibliografieModificare

  • Peter Kunze, Andreas Bensch: Die Sorben / Wenden in der Niederlausitz. Ein geschichtlicher Überblick. In: Wobrazki ze Serbow . 2., durchgesehene Auflage. Domowina, Bautzen 2000 (Erstausgabe 1996), ISBN 3-7420-1668-7.
  • Gertraud Eva Schrage: Die Oberlausitz bis zum Jahr 1346. In: Joachim Bahlke (Hrsg.): Geschichte der Oberlausitz. 2., durchgesehene Auflage, Leipziger Universitätsverlag, Leipzig 2004 (Erstauflage 2001), ISBN 978-3-935693-46-2, S. 55–97.
  • Arnošt Muka: Statistika łužiskich Serbow [Statistik der Lausitzer Sorben]. Selbstverlag, Budyšin [Bautzen] 1884–1886; 5. Auflage unter dem Titel Serbski zemjepisny słowničk [Sorbisches geographisches Wörterbuch]. Budyšin 1927; Neudruck: Domowina, Bautzen 1979.