Odiseea (miniserial din 1968)

Producție
Odiseea

Gen	serial TV de aventuri[] serial de televiziune fantastic[]
Creator(i)	Mario Bava
Regizor(i)	Franco Rossi
Actori	Bekim Fehmiu Irene Papas Renaud Verley[][[Renaud Verley (actor francez)\|]] Marina Berti Scilla Gabel Barbara Bach Juliette Mayniel Michele Breton[][[Michele Breton \|]] Constantin Nepo[][[Constantin Nepo (actor)\|]] Ivica Pajer[][[Ivica Pajer (actor croat)\|]] Samson Burke[] Fausto Tozzi[] Jaspar von Oertzen[] Franco Balducci[] Husein Čokić[][[Husein Čokić \|]] Vladimir Leib[][[Vladimir Leib \|]] Karl-Otto Alberty[] Ilija Ivezić[] Petar Buntić[][[Petar Buntić \|]] Sime Jagarinac[][[Sime Jagarinac \|]] ...încă 16
Compozitor temă muzicală	Carlo Rustichelli[*]
Țară de origine	Italia
Limbă(i)	limba italiană
Nr. de episoade	8
Perioadă de difuzare	1968–24 martie 1968
Difuzare
Canal original	RAI
Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare
Modifică date / text

Odissea (în italiană L'Odissea) este un miniserial TV 1968 bazat pe Odiseea de Homer. Este o producție TV europeană cu opt episoade difuzate de RAI (televiziunea italiană de stat). O coproducție italiană, iugoslavă, germană și franceză (Radiodiffusion-Télévision Française), a fost regizată de Franco Rossi,^[1] asistat de Piero Schivazappa și Mario Bava;^[2] distribuția îi include pe Bekim Fehmiu în rolul lui Ulise și pe Irene Papas ca Penelopa, Samson Burke în rolul Ciclopului, Barbara Bach ca Nausicaa și Gérard Herter. Mai mulți critici consideră serialul ca o reprezentare magistrală a lumii antice.^[3]

Odiseea a marcat o piatră de hotar în istoria televiziunii italiene. Amploarea economică și domeniul de aplicare al coproducției internaționale au fost de neegalat până în prezent. Dincolo de Italia, filmul de televiziune a devenit prototipul marilor coproducții internaționale. În Germania, serialul a fost difuzat prima dată pe ZDF între 19 octombrie 1969 și 9 noiembrie 1969. În Italia, Odiseea a fost difuzat în opt episoade în programul național al canalului RAI, duminica, începând cu 24 martie 1968, de la ora 21:05. În Italia, fiecare episod a avut o medie de 16,6 milioane de telespectatori. Din 2006, este disponibilă o versiune prescurtată pe DVD, în italiană și germană.

În ciuda marelui succes în cadrul publicului spectator, răspunsul criticilor de film a fost că ministerialul este inconsecvent, dar a fost considerat într-adevăr "exigent" și de-a dreptul "spectaculos". Pe de altă parte, scriitorul Giovanni Perego l-a considerat ca o "bătălie între Homer și televiziune", în care "complexitatea și puterea literară" a originalului s-au pierdut.^[4]^[5]

Premisă

După ce a câștigat Războiul Troian, Ulise, unul dintre cei mai curajoși șefi greci, pornește într-o călătorie spre insula sa natală, Itaca. Persecutat de Poseidon, el rătăcește pe mare zeci de ani, iar în acest timp se luptă cu monștri, vrăjitoria, cu propriile slăbiciuni și cu împotrivirea zeilor.

Distribuție

Bekim Fehmiu: Odysseus (Ulisse)
Irene Papas: Penelope
Renaud Verley: Telemachus (Telemaco)
Roy Purcell: Alcinous (Alcinoo)
Marina Berti: Arete
Scilla Gabel: Helen (Elena)
Barbara Bach: Nausicaa
Juliette Mayniel: Circe
Kyra Bester: Calypso (Calipso)
Michèle Breton: Athena (Atena)
Constantin Nepo: Antinous (Antinoo)
Ivica Pajer: Eurylochus (Euriloco)
Samson Burke: Polyphemus (Polifemo)
Fausto Tozzi: Menelaus (Menelao)
Jaspar Von Oertzen: Nestor (Nestore)
Franco Balducci: Mentor (Mentore)
Husein Cokic: Eumaeus (Eumeo)
Branko Kovacic: Laertes (Laerte)
Vladimir Leib: Aeolus (Eolo)
Karl-Otto Alberty: Eurymachus (Eurimaco)
Maurizio Tocchi: Leocritus (Leocrito)
Ilija Ivezić: Ctesippus (Ctesippo)
Petar Buntic: Filetor (Filettore)
Duje Novakovic: Elpenor (Elpenore)
Sime Jagarinac: Heraclius (Eraclio)
Petar Dobric: Polites (Polite)
Franco Fantasia: Mentes (Mente)
Voyo Goric: Philetius (Filezio)
Luciano Rossi: Theoclymenus (Teoclimeno)
Giulio Donnini: Tiresias (Tiresia)
Bianca Doria: Anticlea
Sergio Ferrero: Pisistratus (Pisistrato)
Enzo Fiermonte: Demodocus (Demodoco)
Stefanella Giovannini: Cassandra
Peter Hinwood: Hermes (Ermete/Hermes)
Miodrag Loncar: Irus (Iro)
Hrvoje Svob: Phemius (Femio)
Giulio Cesare Tomei: Priam (Priamo)
Rolf Boysen: Agamemnon (Agamennone)
Gérard Herter: Laocoön (Laocoonte)
Nona Medici: Iftime
Mimmo Palmara: Achilles (Achille)
Giancarlo Prete: Euryades (Euriade)
Andrea Saric: Melantho (Melanto)
Orso Maria Guerrini: Leodes (Leode)
Ada Morotti: Cyane (Ciane)
Laura Nucci: Antinoo's Mother

Calul troian
Odiseu și Polifem
Odiseu și Penelopa
Odiseu și Aeolus
Odiseu și sirenele

Note

^ Milly Buonanno (2012). Italian TV Drama and Beyond: Stories from the Soil, Stories from the Sea. Intellect Books. pp. 37–. ISBN 978-1-84150-459-9.
^ Troy Howarth (2002). The Haunted World of Mario Bava. BearManor Media. pp. 325–. GGKEY:X5Q62N9EWKC.
^ Arthur J. Pomeroy (1 iunie 2017). A Companion to Ancient Greece and Rome on Screen. Wiley. pp. 341–. ISBN 978-1-118-74144-3.
^ Aldo Grasso: Enciclopedia della televisione. Garzanti Editore, Cernusco sul Naviglio 1996 (italiană).
^ Michael Reufsteck / Stefan Niggemeier: Das Fernsehlexikon. Goldmann: Munchen 2005

Legături externe

[Buonanno2012-1] Milly Buonanno (2012). Italian TV Drama and Beyond: Stories from the Soil, Stories from the Sea. Intellect Books. pp. 37–. ISBN 978-1-84150-459-9.

[Howarth2002-2] Troy Howarth (2002). The Haunted World of Mario Bava. BearManor Media. pp. 325–. GGKEY:X5Q62N9EWKC.

[Pomeroy2017-3] Arthur J. Pomeroy (1 iunie 2017). A Companion to Ancient Greece and Rome on Screen. Wiley. pp. 341–. ISBN 978-1-118-74144-3.

[4] Aldo Grasso: Enciclopedia della televisione. Garzanti Editore, Cernusco sul Naviglio 1996 (italiană).

[5] Michael Reufsteck / Stefan Niggemeier: Das Fernsehlexikon. Goldmann: Munchen 2005

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]