Deschide meniul principal
Troian Bacsila
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Caransebeș, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Militară Tereziană  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata

Traian Băcilă, scris și Bacsila, (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș - d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie (144. IBrig).[1]

BiografieModificare

 
Primăria din Caransebeș pe la 1900
 
Academia Tereziană înainte de 1870

Traian Băcilă, fiul unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen (Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc Împăratul Leopold al II-lea nr.33.[2][3] La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar Freiherr von Schikofsky nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel Materinga și Ion Iovescu, tot viitori generali.[4] În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului Major General în cadrul corpului de armată al 12-lea în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă a fost numit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de infanterie la 1 mai 1907.[5][6] În 1909, a fost numit comandor al Ordinului Regal de Merit Militar Bulgăresc (acordat de a fi purtat în Austro-Ungaria pe 24 octombrie al anului). [7]

Băcilă a devenit la 3 ianuarie 1914 colonel și comandant al regimentului de infanterie Ernst Freiherr von Loudon nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare.[8] Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de colonel al brigăzii nr. 61 de infanterie din corpul de armată nr. 5 sub Feldmarschalleutnant Ferdinand cavaler de Goglia.

În timpul Primului Război Mondial general-colonelul (Generaloberst) baronul de Böhm-Ermolli ordonase la sfârșitul lunii iulie 1916 rezervele corpului de Armata nr. 5, cu ele regimentul nr 72 și părți ale regimentul 44, acum sub comanda colonel-brigadierului Băcilă, către Troscianiec. Colonelul a trebuit să sprijine corpul de pe flancul drept în bătălia de la Zalošče (4-8 august).[9]

Purtătorul Ordinului Coroanei de Fier de clasa a 3-a, a Crucii de Merit Militar de clasa a 3-a, ambele cu decorație de război, și a Crucii de fier de clasa a 2-a[10] a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1917 (rang din 2 septembrie al anului) la gradul de General (Generalmajor) și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie.[11][1]

După colapsul monarhiei, generalul a fost pensionat la 1 ianuarie 1919, dar nu s-a mai întors în patrie, ci a rămas din motive familiale în Viena, unde a și murit.[11] Soția sa Adele, o învățătoare, a scris cartea Anstandslehre und Haushaltskunde („Doctrină pentru decență și cunoștințe de uz casnic”) în anul 1910.[12] Unul dintre copiii săi a fost Erwin (n. 27 ianuarie 1910, Budapesta – d. 3 martie 1982, Viena), reputat maior de aviație în al Doilea Război Mondial, decorat între altele cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și Crucea Germană de aur.[13]

NoteModificare

  1. ^ a b „Generalmajore Adler bis Hunke”. Weltkriege.at. Accesat în . 
  2. ^ Johann Svoboda: „Die Theresianische Militär-Akademie zu Wiener-Neustadt und ihre Zöglinge 1838-1893“, vol. 2, K. K. Hof- und Staatsdruckerei., Viena 1894, p. 801
  3. ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer: Personal-Angelegenheiten, Band 48, K. K. Hof- und Staatsdruckerei., Viena 1899, p. 132
  4. ^ http://www.taraalmajului.ro/IonIovescu.pdf
  5. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1900, p. 132, 204.
  6. ^ Schematismus für das kaiserliche und königliche Heer und für die kaiserliche und königliche Kriegsmarine, Editura K. K. Hof- und Staatsdruckerei., Viena 1907, p. 214.
  7. ^ Wiener Zeitung nr. 245, de duminicä, 24 octombrie 1909, p. 1
  8. ^ Verordnungsblatt für das k. u. k. Heer: Beiblatt, Band 21, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1914, p. 189.
  9. ^ Edmund Glaise von Horstenau, Rudolf Kiszling: „Österreich-Ungarns letzter Krieg, 1914-1918“, Volumul: Das Kriegsjahr 1916 (Anul de război 1916), partea a 2-a: Die Ereignisse von August bis zur Jahreswende“ (Evenimentele din August până la sfârșit de an), Editura Militärwissenschaftlichen Mitteilungen, Viena 1934, p. 174 pp.
  10. ^ Ehrenbuch der österreichisch-ungarischen Wehrmacht: die Ausgezeichneten im Weltkrieg(Cartea de onoare a armatei austro-ungare: decorații războiului mondial)), vol. 1, Editura Vaterländisches Archiv, Viena 1917, p. 96
  11. ^ a b Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv (Arhiva Austriacă de Stat), 1907, p. 8
  12. ^ Karin Schrott: Das normative Korsett: Reglementierungen für Frauen in Gesellschaft und Öffentlichkeit in der deutschsprachigen Anstands- und Benimmliteratur zwischen 1871 und 1914, Editura Königshausen & Neumann GmbH, Würzburg, 2005, p. 301.
  13. ^ Petr Kacha. „Aces of the Luftwaffe - Erwin Bacsila”. Luftwaffe.cz. Accesat în .