Tranchilitit

mineral silicat cu formula (Fe2+)8Ti3Zr2Si3O24
Tranchilitit
Date generale
Formula chimică(Fe2+)8Ti3Zr2Si3O24
Clasa mineralului9.AG.90
Sistem de cristalizarehexagonal
Culoareroșie–maronie închisă
Masa specifică4,7±0,1
Luciusubmetalic
Transparențăopac sau semitransparent
Habitusîn general lamele ramificate, găsite ca incluziuni în alte minerale sau interstițiale (<0,1% în greutate)
Propriețăți optice
Indice de refrațienα = 2,120
Pleocroismnu
Deviația opticăbiaxial
Unghiul de dispersie40o
Alte caracteristici
Reactivitatea chimicăredusă
Radioactivitateslabă
Observațiimetamictic

Tranchilititul este mineral silicat cu formula (Fe2+)8Ti3Zr2Si3O24.[1] Acesta conține mai ales fier, oxigen, siliciu, zirconiu și titan, iar în cantități mai reduse ytriu și calciu. A fost numit după Mare Tranquillitatis (Marea Liniștii), zona lunară din care probele de rocă în care a fost găsit au fost colectate în timpul misiunii Apollo 11 (în 1969). Până la descoperirea sa în Australia în 2011, a fost ultimul mineral adus de pe Lună, considerat a fi unic și fără a avea un echivalent terestru.[2]

Descoperire

modificare

În 1970, oamenii de știință au descoperit în proba 10047 de rocă lunară un nou mineral. Acesta era un silicat de Fe, Ti și Zr, care conținea inclusiv pământuri rare.[3][4][5][6] Prima analiză detaliată a mineralului a fost publicată în 1971, iar numele „tranquillityite” a fost propus și ulterior acceptat de către Asociația Internațională de Mineralogie.[1][7][8] Ulterior a fost găsit în toate probele de rocă de proveniență lunară colectate de către misiunile Apollo.[9] Vârsta eșantioanelor a fost determinată prin tehnici de datare plumb–uraniu.[10][11][12][13]

Împreună cu armalcolitul și piroxferoitul, acesta este unul dintre cele trei minerale care au fost descoperite pentru prima dată pe Lună, înainte ca prezența lor să fie pusă în evidență în probe de origine terestră.[14] Fragmente de tranchilitit au fost găsite mai târziu în nord–vestul Africii, în meteoritul marțian NWA 856.[15][16]

Prezența tranchilititului a fost semnalată (în 2011) în șase zone diferite din regiunea Pilbara din Australia de Vest,[2][17][18] în diabaze și gabro datând din Proterozoic până în Cambrian. Probele respecive conțineau interstiții de zirconolit și apatit, asociate cu cuarț și feldspat, apărute într-un stadiu ulterior de cristalizare.[17]

Proprietăți

modificare

Tranchilititul apare sub formă de lamele subțiri (cu dimensiuni de până la 15×65 micrometri) în roci bazaltice, unde a fost produs într-o etapă de cristalizare târzie. Acesta este asociat cu cristobalit, feldspat alcalin etc. Mineralul este aproape opac, în cristale cu grosime redusă având culoarea roșie–maronie închisă. Probele analizate conțin mai puțin de 10% impurități (Y, Al, Mn, Cr, Nb și alte pământuri rare) și până la 0,01% (100 ppm) uraniu.[19] Prezența unei cantități semnificative de uraniu a permis cercetătorilor să estimeze vârsta tranchilititului (și a unor minerale asociate în probele aduse de Apollo 11) la circa la 3710 milioane de ani, utilizând tehnica de datare plumb–uraniu.[13]

Se crede că autoiradierea cu particule alfa generate prin dezintegrarea uraniului a fi la originea predominant amorfă (metamictă) a structurii tranchilititului. Cristalele sale au fost obținute prin recristalitare în urma tratamentului termic la 800 °C timp de 30 de minute. Tratamente mai lungi nu îmbunătățesc cristalinitatea, iar temperaturi mai ridicate condul la fracturarea spontană a probelor cristaline.[9]

Cristalele au fost inițial indexate ca având o structură cristalină hexagonală cu parametrii de celulă elementară a= 1,169 nm și c= 2,225 nm, cu trei unități structurale per unitate de celulă elementară. Un omolog sintetic a fost obținut prin reacția unui amestec de oxizi de stoiciometrie corespunzătoare la 1500 °C.[20]

Vezi și

modificare
  1. ^ a b Nickel, Ernest H.; Nichols, Monte C., ed. (). „The official IMA-CNMNC List of Mineral Names”. Commission on New Minerals, Nomenclature And Classification. International Mineralogical Association. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b Waugh, Rob (). „Last unique 'moon mineral' brought back by Apollo astronauts is found in billion-year-old Australian rocks”. Daily Mail. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Ramdohr & El Goresy 1970.
  4. ^ Cameron 1970.
  5. ^ Dence et al. 1970, p. 324.
  6. ^ Meyer, Charles (). „Sample 10047:Ilmenite Basalt (low K) 138 grams Figure” (PDF). NASA Lunar Sample Compendium. Nasa. Accesat în . 
  7. ^ Heiken, Vaniman & French 1991, pp. 133–134.
  8. ^ Walker, Fleischer & Buford Price 1975, p. 505.
  9. ^ a b Gatehouse et al. 1977.
  10. ^ Hinthorne et al. (1979)
  11. ^ Rasmussen, Fletcher & Muhling (2008)
  12. ^ Hinthorne et al. 1979, pp. 271–303.
  13. ^ a b Rasmussen, Fletcher & Muhling 2008.
  14. ^ Lunar Sample Mineralogy, NASA
  15. ^ Russell et al. 2002.
  16. ^ Leroux & Cordier 2006.
  17. ^ a b Rassmussen et al. 2012.
  18. ^ „Rare Moon mineral found in Australia”. Australian Broadcasting Corporation. . Accesat în . 
  19. ^ Lovering et al. 1971, pp. 42–43.
  20. ^ Gatehouse et al. 1977.

Referințe bibliografice

modificare
  • Cameron, E. N. (). „Opaque minerals in certain lunar rocks from Apollo 11”. Proceedings of the Apollo 11 Lunar Science Conference (5–8 January 1970, Houston, TX). : Geochimica et Cosmochimica Acta Supplement. 1: Mineralogy and Petrology: 193–206. Bibcode:1970GeCAS...1..221C. 
  • Dence, M. R.; Douglas, J. A. V.; Plant, A. G.; Traill, R. J. (). „Petrology, Mineralogy and Deformation of Apollo 11 Samples”. Proceedings of the Apollo 11 Lunar Science Conference (5–8 January 1970, Houston, TX). : Geochimica et Cosmochimica Acta Supplement. 1: Mineralogy and Petrology: 315–340. Bibcode:1970GeCAS...1..315D. 
  • Fleischer, Michael (). „New mineral names” (PDF). American Mineralogist. 58 (1–2): 139–141. 
  • Gatehouse, B. M.; Grey, I. E.; Lovering, J. F.; Wark, D. A. (). „Structural studies on tranquillityite and related synthetic phases”. Proceedings of the Lunar Science Conference, 8th, Houston, Tex., March 14–18, 1977. New York: Pergamon Press, Inc. 2 (A78-41551 18–91): 1831–1838. Bibcode:1977LPSC....8.1831G. 
  • Heiken, Grant; Vaniman, David; French, Bevan M. (). Lunar Sourcebook : a User's Guide to the Moon. Cambridge: Cambridge Univ. Press. pp. 133–134. ISBN 978-0-521-33444-0. Accesat în . 
  • Hinthorne, J.R.; Andersen, C.A.; Conrad, R.L; Lovering, J.F. (). „Single-grain 207Pb/206Pb and U/Th age determinations with a 10-micron spatial resolution using the ion microprobe mass analyzer (IMMA)”. Chem. Geol. 25 (4): 271–303. Bibcode:1979ChGeo..25..271H. doi:10.1016/0009-2541(79)90061-5. 
  • Leroux, Hugues; Cordier, Patrick (). „Magmatic cristobalite and quartz in the NWA 856 Martian meteorite”. Meteoritics & Planetary Science. 41 (6): 913923. Bibcode:2006M&PS...41..913L. doi:10.1111/j.1945-5100.2006.tb00495.x. 
  • Lovering, J. F.; Wark, D. A.; Reid, A. F.; Ware, N. G.; Keil, K.; Prinz, M.; Bunch, T.E.; El Goresy, A.; Ramdohr, P.; et al. (). „Tranquillityite: A new silicate mineral from Apollo 11 and Apollo 12 basaltic rocks”. Proceedings of the Lunar Science Conference. 2: 39–45. Bibcode:1971LPSC....2...39L. 
  • Ramdohr, Paul; El Goresy, Ahmed (). „Opaque Minerals of the Lunar Rocks and Dust from Mare Tranquillitatis”. Science. Ahmed. 167 (3918): 615–618. Bibcode:1970Sci...167..615R. doi:10.1126/science.167.3918.615. PMID 17781517. 
  • Rasmussen, Birger; Fletcher, Ian R.; Muhling, Janet R. (). „Pb/Pb Geochronology, Petrography and Chemistry of Zr-rich Accessory Minerals (Zirconolite, Tranquillityite and Baddeleyite) in Mare Basalt 10047”. Geochimica et Cosmochimica Acta. 72 (23): 5799–5818. Bibcode:2008GeCoA..72.5799R. doi:10.1016/j.gca.2008.09.010. 
  • Rasmussen, Birger; Fletcher, Ian R.; Gregory, Courtney J.; Muhling, Janet R.; Suvorova, Alexandra A. (). „Tranquillityite: The last lunar mineral comes down to Earth”. Geology. 40 (1): 83–86. Bibcode:2012Geo....40...83R. doi:10.1130/G32525.1. 
  • Russell, Sara S.; Zipfel, Jutta; Grossman, Jeffrey N.; Grady, Monica M. (). „The Meteoritical Bulletin N°86 2002 July”. Meteoritics & Planetary Science. 37: A157. Bibcode:2002M&PS...37..157R. doi:10.1111/j.1945-5100.2002.tb00913.x. 
  • Walker, Robert M.; Fleischer, Robert L.; Buford Price, P. (). Nuclear tracks in solids : principles and applications. Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-02665-0. Accesat în . 

Legături externe

modificare