Wikipedia

Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (CEE) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia și Luxemburg la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene sau Tratatul CE.

În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul inițial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secțiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.

Deși intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcția integrării europene, luarea majorității deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislației comunitare.

Pagina de semnături a Tratatului de la Roma

Tratatul a fost semnat de către următorii:

La Messina, în 1955, miniștrii de externe au convenit asupra concentrării atenției spre integrarea economică și conștientizarea faptului că scăderea tarifelor vamale între cei 6 le va stimula relațiile comerciale și dezvoltarea economică.

Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piețe comune, instituirea celor "4 libertăți", excluderea oricărei discriminări naționale. Pentru a funcționa însă, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizări legislative, astfel, rolul Curții Europene de Justiție se arăta extrem de important.

Implicații teoretice ale acestui tratat: odată cu piața comună se naște societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piața comună trebuie să funcționeze pe dimensiunea supranațională, doar așa poate fi eficientă. Astfel iese în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porțiuni de putere în mod gradual instituțiilor comunitare. A vrut să-și creeze propria piață comună și astfel a luat ființă EFTA în 1959, concepută drept rivală pentru CEE.

Comemorări aniversare

modificare

Aniversările majore ale semnării Tratatului de la Roma au fost comemorate în numeroase moduri.

Monede comemorative

modificare
O monedă de argint din 1987

Monedele comemorative au fost lovite de numeroase țări europene, în special la aniversările a 30-a și a 50-a (1987 și, respectiv, 2007).

2007 celebrări la Berlin

modificare

În 2007, sărbătorile au culminat la Berlin cu declarația de la Berlin care pregătește Tratatul de la Lisabona.

2017 celebrări la Roma

modificare
Unul dintre evenimente în pregătire pentru cea de-a 60-a aniversare: proiecția asupra Colosseum-ului de către Tinerii Europeni Federaliști[1]

În 2017, Roma a fost centrul mai multor celebrări oficiale[2][3][4] și populare.[5][6] Demonstrațiile pe stradă au fost în mare parte în favoarea unității și integrării europene, potrivit unor surse de știri.[7][8][9][10]

Tratatul cu privire funcționarea Uniunii Europene (2007) este unul dintre cele două tratate primare ale Uniunii Europene. Tratatul de la Roma a constituit baza detaliată a legislației Uniunii Europene, prin stabilirea sferei de aplicare a autorității Uniunii Europene.

Potrivit istoricului Tony Judt, Tratatul de la Roma nu a reprezentat un punct de cotitură fundamental pentru Istoria Uniunii Europene:

„Este important să nu exagerăm importanța Tratatului de la Roma. Aceasta a reprezentat, în cea mai mare parte, declarații a unor intenții bune pentru viitor... Cea mai mare parte s-a axat pe eleborarea unui mecanism pentru instituirea procedurilor destinate să stabilească și să aplice reglementările viitoare. Singurul aspect cu adevărat semnificativ - a fost crearea, în temeiul articolului 177, a unei Curți Europene de Justiție, la care instanțele naționale ar prezenta dosare pentru judecarea finală - s-a dovedit extrem de importantă în deceniile următoare, însă nu a fost observată în mare măsură la acea dată[11]”

.

Semnat
A intrat în vigoare
Document 		1948
1948
Tratatul de la Bruxelles 		1951
1952
Tratatul de la
Paris 		1954
1955
Tratatul de la Bruxelles modificat 		1957
1958
Tratatele de la
Roma 		1965
1967
Tratatul de
fuziune 		1975
N/A
Concluziile Consiliului European 		1985
1985
Acordul de la Schengen 		1986
1987
Actul unic european 		1992
1993
Tratatul de la
Maastricht 		1997
1999
Tratatul de la
Amsterdam 		2001
2003
Tratatul de la
Nisa 		2007
2009
Tratatul de la
Lisabona
                         
Cei trei piloni ai Uniunii Europene  
Comunitățile Europene:  
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) Tratatul a expirat în 2002 Uniunea Europeană (UE)
    Comunitatea Economică Europeană (CEE)
        Regulile Schengen   Comunitatea Europeană (EC)
    TREVI Justiție și afaceri interne (JHA)  
  Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP)
          Cooperarea Politică Europeană (EPC) Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene (PESC)
Instituții neconsolidate Uniunea Vest-Europeană (UVE)    
Tratatul a expirat în 2011  
                       
v • d • m


Note

modificare
  1. ^ FAZ
  2. ^ „European Commission – PRESS RELEASES – Press release – Rome Declaration of the Leaders of 27 Member States and of the European Council, the European Parliament and the European Commission”. europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Speech by President Donald Tusk at the ceremony of the 60th anniversary of the Treaties of Rome – Consilium”. www.consilium.europa.eu. Accesat în . 
  4. ^ „European Commission – PRESS RELEASES – Press release – Speech by President Juncker at the 60th Anniversary of the Treaties of Rome celebration – A new chapter for our Union: shaping the future of EU 27”. europa.eu (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ „Cortei Roma, il raduno dei federalisti. "L'Europa è anche pace, solidarietà e diritti"”. Il Fatto Quotidiano (în italiană). . Accesat în . 
  6. ^ „Celebrazioni Ue, in 5 mila al corteo europeista”. Repubblica.it (în italiană). . Accesat în . 
  7. ^ „A Rome, plusieurs milliers de manifestants défilent pour «un réveil de l'Europe»”. Libération.fr (în franceză). Accesat în . 
  8. ^ „Des milliers de manifestants en marge des 60 ans du traité de Rome”. Le Monde.fr (în franceză). . ISSN 1950-6244. Accesat în . 
  9. ^ „Pro-European, Anti-Populist Protesters March as EU Leaders Meet in Rome” (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ „Trattati di Roma, cortei e sit-in: la giornata in diretta” (în italiană). Accesat în . 
  11. ^ Judt, Tony (). Postwar: A History of Europe since 1945. London: Pimlico. p. 303. ISBN 978-0-7126-6564-3. 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tratatul_de_la_Roma&oldid=15506853